 |
Din '91 incoace, nomazii din Valea Fergana nu si-au baut fara rost cumasul si n-au respirat in zadar aerul liber din Pamir si Tian Shan. Ei s-au pregatit pentru primavara decisiva a lui 2005. Au pus la cale o revolutie. Revolutia kirghiza este in masura egala un merit al acestui popor si al presedintelui, Askar Akaiev. Primii si-au dorit din rasputeri sa fie liberi, castigand pentru aceasta simpatia si sustinerea Occidentului. Pe de alta parte, si Akaiev a facut cu sinceritate totul ca propriului popor sa ii repugne acest lider, alungandu-l cu toata furia.
Moldovenii sunt aproape imbatati de duhul Europei, care se apropie tot mai mult de Prut. Saraci, muncitori, pe primele locuri la cancer, la deznationalizare si la trafic de femei, cetatenii Moldovei erau primii pe lista de sustinere a Occidentului. Dar altul, decat poporul, a imbratisat idealurile europene si altul a fost cel sustinut si incurajat de Occident si SUA. Numele lui este Vladimir Voronin, presedintele comunist de ieri si de azi al Republicii Moldova. O fi sorbit el "cumasul libertatii" si o fi inspirat aerul reformelor revolutionare in timp ce punea flori cu fruntea plecata la monumentul lui Lenin de la "Moldexpo"? Sau o fi facut uz de trucurile partinice care pun pe primul loc vorbele, indiferent de ce fapte vor urma. "Ati remarcat, probabil, cu totii ca in acesti patru ani, tara noastra a inceput sa se puna pe picioare. A inceput sa renasca economia nationala. Bunastarea si increderea in viitor se intorc treptat in casele oamenilor simpli. Bugetul de stat a fost dublat si continua sa fie in crestere, a sporit volumul productiei industriale, au fost create noi locuri de munca si majorate salariile si pensiile. Paturilor socialmente vulnerabile ale populatiei le este garantata asistenta medicala." Aceste cuvinte au fost rostite de presedintele Voronin, la 30 martie 2005, dar se pare ca au fost copiate din cuvantarile lui Leonid Brejnev, de la 1975.
Voronin si-a obtinut viza europeana prin vorbe, promitand liderilor internationali respectarea idealurilor democratice. Cinismul lui a fost luat de comunitatea internationala drept sinceritate si oamenii de rand, care nu au mii de dolari sa isi cumpere viza in Europa si care nu au avut puteri si un lider pentru revolutia oranj, raman acasa sa astepte democratia adevarata cu toate roadele ei: drepturi respectate, nivel de trai decent, libertate de expresie. Acestea, daca exista in Moldova, apoi sunt la stadiul cumasului nefermentat si necomestibil. Asteptam democratia adevarata si stam de Garda.
