Ioan Ciuntu, paroh al Catedralei "Sf. Teodora de la Sihla", Mitropolia Basarabiei
Dupa acea hotarare odioasa de partid, de la sfarsitul anilor 50, cu privire la limitarea activitatii bisericilor si manastirilor, au aparut imediat executori docili – cu carnet de partid sau fara, dar, in mod sigur, fara Dumnezeu, – care au executat cu exces de osardie indicatiile. Asa au ajuns sa fie distruse aproape 1500 de biserici, zeci de mii de cruci au fost arse, mii de altare, icoane si odoare bisericesti distruse fara urma, preoti si slujitori prigoniti, oameni omorati, schiloditi si judecati.
Comunistii au pe maini si pe constiinta sange nevinovat crestinesc si asta nu se uita. Chiar daca comunistii de azi sunt doar urmasi ai celor de candva, chiar daca unii dintre ei au facut pact cu biserica si sunt in bune relatii cu unii slujitori, marea pocainta nu a avut loc si pana nu va avea loc un act public de regret pentru strasnica distrugere a crestinismului, care a inceput de la Lenin si prin el, a continuat pana la cei care se inchina si azi acestui monument necurat; pana acesta nu se vor pocai public in fata intregii natiuni, exprimandu–si regretul in fata poporului, nu cred ca vor simti o impacare interioara. Sunt slujitor al Bisericii si nu pot sa judec ce este in sufletul omului care vine la Biserica, dar in viata mea am vazut destule exemple cand fariseii si tradatorii de Dumnezeu au fost pedepsiti crunt.
Tatal meu a fost preot, ca si unchii mei si alte rude, astfel incat mi–am petrecut copilaria in pilde crestinesti anume in perioada in care Basarabia a fost ateizata. Tin minte tragedia de la Galesti, cand tractoristul refuzase sa doboare crucea si liderul de partid s–a apucat el sa traga cu otgonul, dar otgonul a fost mai "insufletit" decat el, de s–a rasucit si l–a lovit mortal. Oamenii in varsta trebuie sa mai tina minte cazul omului care a doborat crucea de pe Catedrala: acesta a lunecat si a cazut, dar nu a murit, ci a ramas fara picioare. Asa ciunt, a mers de la om la om, din gara in gara, marturisind ca exista Dumnezeu. Un alt secretar de partid a semnat sa fie desfiintata biserica din localitate si de cum si–a pus semnatura, a fost rapus pe loc de un insult si a murit in scurt timp. Iar barbatul care a pus dinamita sub fosta catedrala din centrul Sorocii, a aruncat–o in aer si s–a dus sa se spele in Nistru, dar dus a fost fara intoarcere in adancurile apelor, iar peste ceva timp fiica acestuia s–a inecat si ea in Nistru. Este un sir nesfarsit de tragedii care i–au lovit deopotriva pe cei care au scris ordinul, pe cei care l–au transmis, pe cei care l–au indeplinit, precum si pe urmasii lor, purtand doar vina stramoseasca.
Azi, dupa ce liderii tarii se inchina la icoane, alte slugi ale lor ies cu initiativa ca Stefan cel Mare si Sfant sa fie schimbat pe necuratul de Lenin, iar la Balti victimele deportarilor sunt tulburate din nou cu readucerea monumentelor criminalilor comunisti. Toate acestea se intampla acum, de parca nu ar exista pilde crestinesti atat de graitoare.
Tamara Nesterov, arhitect:
In Chisinau ramasese o singura biserica
Prin anii 60, in urma deciziilor autoritatilor, in Chisinau au fost demolate sau inchise toate bisericile. Doar una ramasese functionala, Biserica Ciuflea, pe care, poate, a salvat–o amplasarea sa intr–o zona putin retrasa de la bulevardul central.
Catedrala veche "Sf. Arhangheli", Biserica "Sf. Ilie", Biserica Luterana, Clopotnita Soborului — toate au fost demolate. Au fost desfiintate de asemenea toate capelele institutiilor de invatamant si ale spitalelor. Biserica "Sf. Pantelimon" a fost transformata in sala de degustare a bauturilor alcoolice, Biserica "Sf. Nicolae" a devenit clubul Universitatii de medicina, iar Biserica "Sf. Haralambie" – sediu pentru un teatru popular, Biserica "Sf. Gheorghe" a fost transformata in depozit, Biserica "Sf. Teodora de la Sihla" a devenit muzeu al ateismului, in Biserica "Sf. Dumitru" a fost atelier si club si tot asa.
Chisinaul a suferit foarte mult din cauza distrugerii bisericilor. Oamenii si–au pierdut echilibrul spiritual vazand cum bisericile sunt inchise sau transformate in depozite si cluburi. Apoi, multor biserici le–au fost schimbate hramurile, aspectul si individualitatea. De exemplu, Biserica Mazarache, tipic moldoveneasca, a trecut la lipoveni, iar Biserica "Sf. Gheorghe" a trecut la comunitatea rusa.
Din cauza acestei campanii antibisericesti a autoritatilor, s–a schimbat si fata Chisinaului, deoarece multe biserici au disparut pentru totdeauna. Totodata, nimeni nu stie ce s–a facut cu sutele de icoane si podoabe bisericesti de mare pret, care au disparut fara urma.
Aurel Scobioala, scriitor:
Distrugatorii au tras pedeapsa lui Dumnezeu
Cei care au participat la demolarea bisericilor nu au murit de moarte buna si nici de viata linistita n–au avut parte. Cand s–a decis sa se distruga biserica din satul meu, Malaesti, femeile satului s–au adunat sub peretii locasului si au prins a boci in gura mare. Multi membri de partid cu inima de om s–au ascuns in ziua aceea prin lanuri si paduri, ca sa nu fie chemati sa darame biserica. Secretarul de partid i–a ordonat tractoristului Gheorghe Beilic sa iasa cu tractorul sa smulga cupola si crucea, ca de altfel — va fi dat afara din partid. Beilic si–a depus benevol carnetul de comunist, dar s–a gasit alt tractorist dornic sa distruga biserica. Unul dintre ei a cazut chiar atunci cand lega crucea cu otgoane si a ramas olog, iar tractoristul care a demolat biserica a murit pe la 40 de ani in chinuri groaznice. Un altul, care scotea icoanele din biserica, a strigat la femeile bocind "Na, rugati–va la sfinti, ca vi–i spanzur acum prin copaci!", agatand o icoana de un ciot. "Cand vei muri, sa nu te primeasca nici pamantul," l–au "binecuvantat" femeile. Cand i–a venit ceasul de apoi, intr–adevar a fost o mare problema sa fie inmormantat. Fiind situat intre doua sate, neamurile l–au dus intai la cimitirul din Saptebani, dar localnicii nu l–au primit, apoi i–a fost cautata o groapa la cimitirul vechi din Malaesti, dar si acolo oamenii au declarat ca nu e loc, abia in cel de–al treilea cimitir s–a reusit sa i se sape o groapa, dar cand sa–l inhumeze, peretii gropii s–au naruit de nu aveau unde pune mortul. Zice lumea din satul meu ca multe tragedii s–au intamplat cu cei care au demolat biserica si au construit stadion. Impreuna cu niste colegi si consateni, facem o carte despre Malaesti, in care vom descrie in detaliu si cele intamplate cu biserica din sat.
Vladimir Besleaga, scriitor
Mai bine in temnita cu Dumnezeu, decat ateu in libertate
Am scris mult despre calvarul manastirilor din Moldova, dar inca mai am multe de spus. La Manastirea Raciula s–a produs cea mai mare tragedie a vietii noastre spirituale, nu numai pentru ca a fost inchis acest locas sfant, ci si pentru ca oamenii au rezistat zile si nopti, fara sa paraseasca biserica, dar comunistii i–au impuscat, i–au calcat cu tractorul, iar pe cei ramasi in viata i–au infundat pe zeci de ani in puscarie.
Toate s–au intamplat de Duminica Mare. Timp de 9 zile, oamenii au stat neclintiti, iar pe 1 iulie, cand venise ordin de la comitetul central, au tras in oameni. 12 persoane au fost arestate si condamnate. Am avut norocul sa il apuc in viata pe liderul lor — Ilarion Mocreac, intors acasa dupa ce a ispasit 15 ani de pedeapsa. El si alti consateni ai sai — Mladan, Pricinoc si Mocreac – nu au recunoscut niciodata in fata autoritatilor ca au gresit, opunand rezistenta, nimic nu i–a infrant si nu le–a distrus credinta in Dumnezeu. Ei au fost mai tare decat toti comunistii care i–au maltratat, promitandu–le ca vor fi eliberati de cum se vor dezice de credinta, dar ei au preferat sa stea in temnita cu Dumnezeu, decat liberi si fara de credinta.
Comunistii de azi care stau cu lumanarea in mana in fata camerelor de luat vederi sunt niste perfizi si farisei. O fac doar din interes politic si acesta este un act diavolesc. Precum Hrusciov l–a demascat pe Stalin pentru ca a nenorocit mii de vieti omenesti, iar apoi a facut mai rau, distrugand bisericile, asa si comunistii de azi merg la biserica sa arate cat de mult tin la Dumnezeu, dar, in esenta, continua lucrarura lor comunista de deznationalizare si dezmostenire spirituala.
Dumitru Hodorogea, primar de Gribova
Satul nostru s–a numit Nadusita, iar Nicolae Gribov a fost un tanar tractorist in sat.
La initiativa unei invatatoare, autoritatile satului i–au ordonat tanarului sa smulga rastignirile din lemn si sa le dea foc. Gribov asa si a facut, le–a smuls intr–o noapte si le–a dat foc. Mai tarziu a fost trimis la telina, in Kazahstan. Lucra la colectat graul, acolo a si ars de viu, iar satul nostru a fost redenumit Gribova. El doar a indeplinit un ordin, dar nici invatatoarea care a instigat acest tanar nu a mai avut parte de viata linistita si cu demnitate.
Elizaveta Mititelu, pensionara, Chisinau
In satul nostru, Bardar, oamenii au reusit sa pastreze biserica, chiar daca preotul din sat murise si nu ni s–a mai fost permis sa avem alt duhovnic. Dar in satele din jur bisericile au fost distruse. La Pojareni, dupa ce a fost distrusa cupola si doborata crucea, biserica a fost transformata in depozit. La manastirea Suruceni a fost o mare jale cand a fost distrusa biserica. Tin minte tractoristul care a smuls crucea, Colea Pisica il chema, sa stiti ca n–a murit de moarte buna. Peste cativa ani, intr–o duminica dimineata, pornise spre Chisinau voios, dar a intalnit paznicul de la gradina, mos Sarion, si s–a legat de om si de pusca lui si l–a hartuit, pana cand arma s–a descarcat in el. Bietul paznic a fost judecat din cauza asta.
Si la Chisinau au fost inchise multe biserici. Tin minte cum a fost inchis Soborul. Iar clopotnita a fost stearsa de pe fata pamantului intr–o singura noapte — seara biserica era, iar dimineata in locul ei era deja un gazon cu flori. Toata noaptea au stat masinile cu cernoziom, florari si demolatori au actionat laolalta.
Si Biserica "Sf. Ilie" a fost stearsa de pe fata pamantului. Pe locul acela a fost construita o strada, si cei care lucrau la trotuar gaseau oase, dinti, caci fusesera si morminte preotesti pe langa aceasta biserica.
Tatiana Chiriac, Cahul
Tineretul de prin partile noastre este total detasat de credinta, si aceasta nu s–a intamplat din senin. Biserici inchise si distruse — iata ce a gasit tanara generatie pe drumul spre credinta. Biserica de la Borceac, Cahul a fost inchisa si transformata in "pilorama". Cum puteau tinerii sa asocieze aceasta activitate cu ceva sacru? In anii 90, credinciosii au redeschis biserica, dar tineretul a reusit sa se indeparteze de Dumnezeu.
Locuind la Chisinau, la Costiujeni, am vazut ce se intampla si cu locasul de acolo. Biserica spitalului, unde bolnavii puteau sa se roage pentru tamaduirea sufletului, a fost transformata in depozit, iar apoi in magazin. In loc sa se roage in credinta, lumea cumpara rachiu si–l bea, ca sa pangareasca si mai mult ce a fost deja pangarit.
Nadejda Miron, Chisinau
Toate bisericile din Chisinau au fost inchise prin anii 60. A fost o mare tristete pentru generatia de atunci. Sa distrugi biserica in ochii credinciosilor — mai mare tragedie si durere nu se putea intampla in sufletul crestinilor. Erau oameni curajosi care incercau sa se opuna actiunilor autoritatilor, de inchidere a bisericilor, de dezmostenire si deznationalizare, dar cei mai activi au patit–o rau. Erau arestati si pedepsiti pe nedrept, sau internati fortat in spitalul de psihiatrie. Era plin atunci spitalul de psihiatrie de tineri, baieti si fete, studenti, care au fost mutilati pe viata.
Gheorghe Sofron si Ion Iovdi, Biserica Alba, Ucraina
Noi suntem de langa Biserica Alba din satul Apsa de Mijloc, bastina lui Dragos Voda si meleag ctitorit de Stefan cel Mare. Acum suntem stabiliti la Chisinau si mergem cu drag la Biserica "Sf. Teodora de la Sihla", care a trecut in timpurile sovietice prin diferite tragedii. La noi, bisericile nu au fost distruse asa ca in Moldova, oamenii s–au tinut de credinta si nici unul nu a vrut sa tradeze si sa participe la acest mare pacat — distrugerea de icoane si simboluri ale credintei. Sunt sase sate romanesti in regiune, si nici in unul biserica nu a fost inchisa. Oamenii au tinut la credinta si la patrimoniul lor spiritual, pana cand a trecut acele vremi de trista pomina si noua generatie a mostenit credinta si cultura noastra asa cum ni le–au lasat stramosii.
Lista Manastirilor desfiintate in 1959–1960
Manastirea "Sf.Gheorghe", Suruceni — inchisa in iulie 1959, transformata in scoala internat
Manastirea de la Raciula, inchisa in 1959, transformata in club
Manastirea "Adormirii", Lipcani, inchisa in 1959, transferata casei de copii
Manastirea de la Nicolaeuca, inchisa in 1959, transferata casei de copii
Manastirea de la Varzaresti, inchisa in 1959, transformata in scoala
Manastirea pentru femei de credinta veche, inchisa in 1959, transferata Colhozului "Congresul XX al PCUS"
Manastirea "Sf.Treime", Pripiceni — inchisa in 1960, transferata in folosinta Colhozului "Zarea"
Manastirea "Adormirii", Cuselauca, inchisa in 1960, transmisa casei de copii cu retard mintal
Manastirea "Adormirii", Tabara, inchisa in 1960, transformata in club
(Din dispozitia Consiliului de Ministri al RSSM privind folosirea manastirilor inchise)