Deşi sunt prinşi în flagrant, luând mită, ei îşi continuă activitatea în organele de poliţie. De obicei, anchetele demarate în cazul unor acţiuni de corupţie cu implicarea poliţiştilor sunt suspendate, «din lipsă de probe», iar atunci când vreun dosar ajunge, totuşi, în judecată, poliţiştii sunt achitaţi «din lipsa componentelor infracţiunii».

Poliţia e printre cele mai corupte domenii în R. Moldova. Un studiu efectuat de «Tranparency International» Moldova în perioada 23 februarie — 10 martie 2008 arată că 51,2%  dintre cei chestionaţi achită plăţi neoficiale la poliţie. Pe de altă parte, chiar şi unii şefi ai organelor de poliţie declară că, de fapt, ar fi puşi în situaţia de a face «dintr–o femeie degradată, precum e poliţia din R. Moldova, o fată nevinovată». Totodată, avem un număr neînsemnat de poliţişti condamnaţi pentru acte de corupţie.

Flagrantul nr. 1

În iunie 2007, un angajat al Departamentului Trupelor de Grăniceri (din cauza funcţiei sale în cadrul acestei structuri, V. a solicitat respectarea anonimatului) s–a adresat la Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC), denunţând că şeful Secţiei Urmărire Penală a Comisariatului de Poliţie Drochia, Adrian Rotari, şi un subaltern al acestuia, Eduard Cristian, au estorcat de la el 250 USD, invocând că, în schimb, ar fi absolvit de calitatea de martor sau chiar de parte pe un dosar penal inexistent la acel moment. «Sunt nevinovat. Poliţiştii spun că aş fi martor al unei altercaţii dintre vecinii mei şi o persoană necunoscută. Înţeleg că mi s–a întins o cursă», ne–a spus V. El afirmă că, deşi poliţiştii insistau, a refuzat să depună mărturii.

Au urmat citaţii repetate de la Poliţia Drochia. «Acolo, Rotari şi Cristian m–au ameninţat că risc să devin parte pe un dosar, cerându–mi să le aduc, în 30 de minute, 250 USD», afirmă V. În acea zi, V. i–a şi denunţat la CCCEC.

«La CCCEC mi–au spus că, pentru a demonstra vina poliţiştilor, ar trebui să accept organizarea unui flagrant. Am fost de acord. Drochia se află la vreo 180 km de Chişinău. Până au ajuns cei de la CCCEC, timp de câteva zile, am tot dus bani la Poliţie. Întâi 200 lei, apoi 300, apoi 50 USD, spunându–le că nu am suma completă şi că mai caut bani. »Cum nu ai, dacă lucrezi la Vamă?«, îşi aminteşte V. reproşurile poliţiştilor, care confundau, probabil, grănicerii cu vameşii. »Mă gândesc că, dintr–o confuzie, au şi pus ochiul pe mine, deoarece vameşii, de rând cu poliţiştii, scot bani şi din piatră seacă«, explică V.

V. spune că «flagrantul a avut loc "cu succes", Rotaru fiind reţinut exact atunci când lua banii. După "documentarea" cazului, acesta a fost escortat la Chişinău, la Procuratura Anticorupţie. Şi CCCEC, şi Procuratura Anticorupţie au confirmat pentru Ziarul de Gardă reţinerea "în flagrant"» a lui Rotaru.

V. nu cunoaşte care au fost eforturile Procuraturii Anticorupţie, dar afirmă că demersurile sale, făcute în speranţa că poliţiştii suspectaţi de acţiuni de corupţie vor fi pedepsiţi, au fost zadarnice. «Ambii lucrează, ameninţându–mă de câte ori au ocazia, iar din răspunsurile oficiale pe care le–am primit, atât de la organele competente din Drochia, cât şi de la cele din Chişinău, am aflat că "din lipsa componentei infracţiunii" cauza penală nu a putut fi pornită», spune V.

«Îndreptăţit! Nu am ce vă spune»

La Drochia, şeful Secţiei Urmărire Penală, Adrian Rotaru, era la locul de muncă. El a refuzat să vorbim despre caz, dar ne–a spus cu satisfacţie că a fost îndreptăţit de Procuratură. Cristian Eduard ne–a spus că nu a avut treabă cu Rotaru, amintind şi el că acest caz «s–a consumat». «Nu pot vorbi cu jurnaliştii decât dacă am acordul comisarului», a încheiat poliţistul.

Comisarul de Poliţie, Andrei Grădinaru, ne–a declarat că «astfel de cazuri sunt singulare». «Vorbiţi prostii!» — ne–a bruscat el, atunci când l–am întrebat dacă, în cazul estorcărilor de mită, subalternii le fac parte şi sefilor, după cum declară chiar ei, insistând să li se dea mită, în schimbul unor facilitări ale «cauzelor».

«De la Chişinău, unde fusese escortat Rotaru, dosarul a fost retrimis la Drochia. Am tot bătut pragurile. De la procurorul Iancu Zaporojan — la procurorul–adjunct, Anatol Banaru. Îmi spuneau: «Cazul se investighează». Într–o zi, Banaru, «cu bucurie în suflet», mi–a zis: «S–a rezolvat, dar nu în favoarea ta», ne povesteşte V.

Între timp, unul dintre martorii săi în dosarul cu «flagrant» a fost invitat la Poliţie, fiind maltratat de aceiaşi poliţişti, pentru a–l determina să părăsească localitatea. «Martorul» ne–a confirmat acest lucru. «M–au chemat cu o citaţie. La Poliţie mi–au hotărât să plec din Drochia, până se lămuresc lucrurile. Când le–am spus că nu pot pleca, m–au luat la pumni.»

L–am întrebat pe procurorul–adjunct, Anatol Banaru, ce înseamnă «lipsa componentelor infracţiunii» în acest caz de «flagrant». «Au apărut circumstanţe noi, care demonstrează »lipsa componentelor infracţiunii«. Poliţiştii au cerut bani, dar nu sub formă de mită, ci în alte scopuri», afirmă Banaru, spunând că «banii au fost luaţi pentru »compensarea« prejudiciului cauzat părţii vătămate». Întrebat dacă, în asemenea cazuri, poliţiştii sunt în drept să ia locul instanţei de judecată, singura abilitată să stabilească dacă a fost sau nu cauzat vreun prejudiciu şi valoarea acestuia, Banaru a recunoscut: «Nu ţine de competenţa poliţiei, doar că ei au vrut să se ajungă la împăcare, fără dosar«.

«Când am înţeles că Procuratura îi protejează pe cei doi poliţişti, m–am adresat în judecată. Am apelat şi la Procuratura Generală», lămureşte V, surprins că, ulterior, la 30.12.2007, pe când era în tură, judecătorul de instrucţie, Vladimir Craveţ, a adoptat o decizie potrivit căreia «cererea petiţionarului V. este neîntemeiată».

Şi Alexandru Podlesnov, de la Procuratura Generală, i–a răspuns că, «din lipsa componentei infracţiunii», cei doi poliţişti nu pot fi atraşi la răspundere penală. Podlesnov susţine că «a examinat toate probele şi că răspunsul e adecvat». «Dacă–i nemulţumit, cu decizia judecătorului de instrucţie şi cu răspunsul Procuraturii Generale, poate apela la CEDO», sugerează Podlesnov.

Flagrantul nr. 2

La 27.06.2007, Ruslan Iordache, de 18 ani, din Teleneşti, telefona la «Linia Fierbinte» a Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC), informând că nişte poliţişti şi–au făcut o ocupaţie constantă din estorcare de mită de la tineri de 18–23 de ani, ai căror parinţi muncesc în străinătate.

Solicitantul indica asupra lui Victor Cravciuc şi Anatol Popovici, de la Poliţia Teleneşti, care, potrivit lui, îi cereau bani ca «să–l scape de probleme». Iordache spunea că, iniţial, «aceştia le incriminează băieţilor infracţiuni inexistente», apoi încep estorcarea. «Părinţii mei muncesc în Rusia. Ştiind că–s departe şi că nu are cine mă apăra, poliţiştii m–au ameninţat cu intentarea unui dosar, cerând bani în schimbul unei »ordonanţe de refuz«. Le–am dat 1500 USD, dar nu m–au lăsat în pace», spune Iordache, precizând că, după ce a dat banii, poftele poliţiştilor au crescut. «Ultima dată, mi–au cerut 1000 USD», spune băiatul.

Atunci i–a şi reclamat pe cei doi poliţişti. Peste trei zile, la 30.06.2007, pe la 19.00,  colaboratori ai Direcţiei Securitate Internă a MAI şi colaboratori ai Procuraturii Anticorupţie l–au reţinut în flagrant pe inspectorul superior al Poliţiei Teleneşti, Victor Cravciuc, luâns 300 USD de la Iordache. Cravciuc a fost escortat la Chişinău, fiind deţinut 10 zile în detenţie preventivă la CCCEC, după care a fost eliberat. «Am încremenit când l–am văzut şi în continuare la Poliţia Teleneşti», spune Iordache.

«Procuratura Anticorupţie nu a făcut vreun demers prin care ar fi cerut suspendarea din funcţie a lui Cravciuc, iar noi ne conformăm deciziei de judecată», ne–a explicat Nicolae Vasilişin, de la Direcţia Securitate Internă MAI, precizând că, «până la decizia definitivă a judecăţii, ancheta de serviciu a MAI este suspendată».

L–am întrebat cum califică el acuzaţiile de estorcare de mită, flagrantul, reţinerea şi eliberarea sa. «Am fost bătut la reţinere, dar şi în timpul anchetei», afirmă poliţistul. «Aţi fost reţinut de colegi, de la MAI, cum se putea întâmpla acest lucru?» — l–am întrebat. «Am fost bătut. Am toate actele în regulă.» Chiar şi peste câteva luni de la reţinerea sa, Cravciuc preferă să vorbească despre tratamentele abuzive la care a fost supus, decât despre motivele din care a fost reţinut.

Procuratura Anticorupţie a investigat cazul în temeiul art. 324, al. 2, Cod Penal, «Corupere pasivă» şi a transmis dosarul la Judecătoria Teleneşti. Celălalt suspect, Anatol Popovici, tot poliţist, figura în calitate de martor.

«Ce vreţi? Lipseau componentele infracţiunii»

La 04.02.2008, Judecătoria Teleneşti a emis o sentinţă de achitare a lui Cravciuc, invocând «lipsa componentelor infracţiunii». Judecătorul Oleg Şcolnic ne–a spus că lipseau probele. Întrebat dacă nu cumva «flagrantul», în calitate de probă, ar putea fi suficient, Şcolnic a spus că în relaţiile Cravciuc–Iordache «nu exista temei de estorcare. Iordache nu figura în vreun dosar, ca bănuit sau ca martor». După o pauză, Şcolnic a precizat: «Cravciuc a anexat la dosar actul expertizei medico–legale, de unde reiese că a fost maltratat la reţinere. Rezultă că a făcut declaraţii sub presiunea torturii». L–am întrebat dacă Iordache a participat la proces. «După ce a depus primele declaraţii, a dispărut. O fi plecat din Moldova. În lipsa sa, citaţiile nu au putut fi înmânate», spune Şcolnic, precizând că «Iordache i–a fost dator lui Cravciuc cu bani, iar flagrantul l–a surprins pe poliţist luând datoria».

«L–au forţat să plece, iar el, având doar 18 ani, nu a rezistat. Povestea cu "datoria" e născocită, la fel ca şi cea cu maltratarea», afirmă procurorul adjunct al Procuraturii Anticorupţie, Vasile Leviţchi.

Pe de altă parte, Cravciuc ameninţă că vor plânge toţi cei care i–au făcut mama să plângă. «Suntem neamuri cu Iordache. Mi–a dat o datorie», enunţă el versiunea acceptată şi de judecător, pe când nici vecinii lui Iordache, nici oficiali de la Primărie nu au confirmat vreo relaţie de rudenie Cravciuc–Iordache.

Procurorul Nicolae Stroncea ne–a spus ca a atacat la Curtea de Apel decizia Judecătoriei Teleneşti. «Sentinţa nu a fost nici convingătoare, nici argumentată», ne–a spus el, dezvăluind că, de fapt, Iordache ar fi figurat în calitate de martor pe un dosar, iar banii daţi lui Cravciuc urmau să ajungă la alţi poliţişti, care pot decide «transferul» unui martor în bănuit şi viceversa».

«Iordache a plecat în Rusia, la muncă. I–a denunţat pe poliţişti, dar nimeni nu i–a garantat securitatea. Cum putea să umble prin judecăţi şi să aducă dovezi contra poliţiştilor care îi ţin în frică pe oameni, fiind, totodată, protejaţi de sistem? Cravciuc a rămas în funcţie, chiar dacă era suspectat de luare de mită şi de abuz în serviciu. Ce s–ar fi întâmplat dacă, în locul poliţistului, era un doctor sau un învăţător?», ne spune, la Telenesti, un apropiat al lui Iordache.

Legile nu fac parte din viaţa lor

Sute de exemple demonstrează coruptibilitatea poliţiştilor, dar şi plasarea lor în afara legii. Potrivit direcţiei Secretariat a MAI, în 2007, circa 600 de petiţionari au adresat plângeri oficiale, contestând activitatea poliţiştilor. În primele 3 luni 2008, numărul cererilor era de 100. Tot la Securitatea Internă a MAI am aflat că, în 2007, în adresa poliţiştilor au fost intentate 258 cauze penale, 216 poliţişti fiind bănuiţi de comiterea a 272 infracţiuni. 81% din cauzele penale, având ca subiect excesul de putere, coruperea pasivă, abuz în serviciu, tortură, constrângere în scopul depunerii de mărturii false, fals în acte publice, neglijenţă în serviciu, escrocherii, violarea domiciliului, vătămarea corporală, au fost deferite justiţiei. În aceeaşi perioadă, doar 32 de poliţişti au fost disponibilizaţi în temeiul unor hotărâri de judecată.

La Procuratura Anticorupţie, procurorul–adjunct, Vasile Leviţchi, ne–a spus că, în 2007, pentru luare de mită, 12 ofiţeri de poliţie au fost cercetaţi penal. L–am întrebat de ce, în cazul poliţiştilor, dosarele nu ajung în judecată, iar dacă ajung, se încheie cu sentinţe favorabile. «De obicei, investigaţiile care anticipează reţinerea în flagrant, interceptările telefonice, filările confirmă infracţiunea. În judecată, însă, apar probleme, aşa cum zic judecătorii, apar noi dovezi, deşi, conform legislaţiei, judecătorii trebuie să dea note probelor urmăririi penale, dar şi celor aduse în proces. Dosarele cu poliţişti sunt complicate. Martorii îşi schimbă depoziţiile, se întâmplă chiar să fie "cumpăraţi", şantajaţi sau intimidaţi de poliţişti», explică Leviţchi, amintind că prevederile legale privind protecţia martorilor şi a victimelor presupun acordarea pazei de corp sau de domiciliu. «Cetăţenii nu prea ştiu că statul îi poate proteja», spune Leviţchi, accentuând că perceperea corupţiei în societate este neînsemnată.

Denunţarea poliţiştilor corupţi, descurajantă pentru cetăţeni

Procurori anticorupţie spun că, de obicei, denunţarea poliţiştilor corupţi e descurajantă pentru cetăţeni. Astfel de cazuri sunt denunţate, în special, de cei care nu au bani de mită, sau de la care se cer sume prea mari. '70–80%  dintre poliţiştii suspectaţi de corupţie sunt cercetaţi în stare de libertate. Rareori, judecătorii de instrucţie decid arestul la domiciliu sau interdicţia de nepărăsire a localităţii, arestările fiind evitate. Astfel, după "flagrant", partea vătămată îl vede la libertate şi chiar în funcţie, la Poliţie. Apare frica şi regretul», afirmă Leviţchi.

Potrivit Codului de Procedură Penală, un poliţist poate fi suspendat din funcţie pe perioada anchetei în temeiul ordonanţei Procuraturii, acceptată de conducerea subdiviziunii sale. În realitate, poliţiştii îşi continuă activitatea, de unde, de obicei, influenţează ancheta.

«Întrebaţi de parcă nu vă daţi seama în ce stat trăiţi. Am plătit judecătorului 500 Euro. M–am "înţeles" cu procurorul şi cu şeful. Am cheltuit 2500 Euro cu acest dosar. Încerc să–mi scot banii», spune un poliţist care, în 2007, în urma unui «flagrant», se alesese cu un dosar penal pentru estorcare de mită.

Şi procurorii recunosc că în dosarele «cu flagrant» sunt puse în circulaţie sume mari de bani, de la o mie la 20 mii de lei, potrivit datelor neoficiale. Banii ajung de la anchetatori la şefii lor sau chiar la judecători. «Sunt bani mari pentru Moldova. Cine poate rezista în faţa unor asemenea sume?», se întreabă procurorii de la Anticorupţie, specializată în investigarea cazurilor de corupţie în rândul funcţionarilor de stat.

Discut cu Eugen Axentiev, comisar general al municipiului Chişinău. «Am fost pus în faţa faptului de a face dintr–o femeie degradată, precum e poliţia, o fată nevinovată. Urmăriţi cu ce fel de automobile circulă poliţiştii, ca să vă fie clar cât de coruptă e poliţia», spune comisarul. În preajma Comisariatului, pe str. Tighina, nr. 6, automobile tip Audi, Mercedes sau BMW îşi aşteaptă proprietarii care, oficial, primesc salarii de circa 2000 de lei.

Vladimir Ţurcanu este deputat PCRM, preşedintele Comisiei Juridice pentru Numiri şi Imunităţi, ex–ministru de Interne al R. Moldova şi ambasador al R. Moldova în Rusia, suspectat şi el de corupţie în cadrul unor afaceri cu vin, recunoaşte că, printre poliţişti e multă corupţie, şi asta pentru că posibilităţile tehnice şi procesuale nu sunt suficient de avansate, iar societatea nu manifestă destulă încredere în lupta cu corupţia. «Dacă cetăţenii ar fi siguri că poliţiştii corupţi vor fi pedepsiţi, ei ar denunţa corupţia cu mai mult curaj», afirmă Ţurcanu, precizând că, în astfel de dosare, e dificil de acumulat probe, deoarece în procesul de dare şi luare de mită lipsesc, de obicei, martorii.

Stratisticile MAI, în disonanţă cu ale Departamentului Instituţii Penitenciare (DIP)

Câţi dintre poliţişti sunt, totuşi, condamnaţi? Câţi ex–poliţişti completează numărul celor 10 mii de deţinuţi?

Directorul general al DIP, Vladimir Trofim, ne–a informat că, potrivit Codului de executare, persoanele condamnate care, în virtutea funcţiilor anterioare, pot fi ameninţate cu răzbunarea sunt deţinute separat de alte categorii de condamnaţi, în Penitenciarul nr. 2 din Lipcani. În prezent, acolo se deţin 24 ex–colaboratori MAI. 58% dintre aceştia (doar 13) sunt judecaţi pentru crime grave şi deosebit de grave.

Cei care iau mită — dau în continuare

Solicitat să comenteze decalajul dintre numărul infracţiunilor comise de poliţişti şi numărul condamnărilor, Gheorghe Amihalachioaie, preşedintele Baroului Avocaţilor, spune că «există o solidaritate clasică între poliţişti, procurori şi judecători. E un sistem bine pus la punct. Cei care iau mită dau în continuare. Ei ştiu cât şi cui să dea, ca să scape de pedeapsă. Pe de altă parte, poliţiştii sunt »meşteri« la adunat probe. Ei exercită presiuni asupra martorilor sau a părţii vătămate, influenţându–i să–şi schimbe depoziţiile», afirmă Amihalachioaie.

Demisia lui Papuc: un început de sfârşit?

Captura unei cantităţi de 200 kg de heroină, la 20.03.2008, readuce în atenţie subiectul corupţiei la vârf în cadrul MAI. Deşi Gheorghe Papuc nu a mai fost acceptat în Guvernul Greceanâi, fiind vehiculată şi versiunea potrivit căreia, imediat după descoperirea heroinei, ex–ministrul ar fi fost arestat la domiciliu, procurorul general al R. Moldova, Valeriu Gurbulea, ne–a spus că Gheorghe Papuc nu a fost audiat în dosarul «Heroina», iar în instanţa de judecată am constatat că, pe numele ex–ministrului, nu a fost eliberat vreun mandat de arest. Şi ultimele vehiculări despre existenţa în dosar a unei fotografii «neformale» cu Papuc, alături de Caralar, şoferul automobilului «Hyundai», în care fuseseră găsite cele 200 kg de heroină, sunt infirmate de şeful de anchetă, Sergiu Garabagiu. Pe de altă parte, declaraţia unuia dintre cei trei poliţişti arestaţi, «Totul e o provocare!», dă de gândit.

Această investigaţie a fost elaborată cu suportul Academiei pentru Dezvoltare Educaţională (AED), organizaţie implementatoare a programului Consolidarea Capacităţii de Monitoring a Societăţii Civile în Republica Moldova (CCMSCM), în baza acordului de cooperare cu Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) nr. 121–A–00–07–00707. Programul CCMSCM este finanţat de către Guvernul Statelor Unite ale Americii, prin intermediul Corporaţiei Provocările Mileniului (MCC), şi administrat de USAID în cadrul Programului Preliminar pe Ţară. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar cele ale MCC, USAID sau AED.

Aneta GROSU