Interviu cu jurnalistul Vlad Turcanu, membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului

— Dle Turcanu, in vara anului 2007, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si a Coruptiei (CCCEC) a descins in casa unuia dintre membrii CCA, invocand implicarea unor colegi de–ai Dvs. in actiuni de coruptie. Au urmat si niste arestari, si niste procese de judecata. Pana unde a ajuns acel caz?

— A fost un singur proces, pe care l–am castigat in mai putin de doua luni. Judecatoria Buiucani a considerat ilegala retinerea mea si a Ludmilei Vasilache in acea seara de 13 iunie 2007. In proces mai fusese implicat si colegul nostru Valeriu Soltan, care, daca nu ma insel, si–a retras cererea. Nu am discutat prea multe cu Valeriu Soltan si nici nu m–a interesat procesul in care a figurat el.

— CCCEC a facut un recurs in acest caz?

— Nu a facut.

— Dar ce anume a decis instanta in acel dosar?

— Instanta a decis ca retinerea mea si a Ludmilei Vasilache a fost ilegala.

— Ce a urmat dupa acel process?

— In continuare, impreuna cu avocatul Tadeu Nagacevschi, am intentat un proces in care cerem plata unor daune morale, cate 50 mii de lei pentru fiecare. Procesul a inceput in ianuarie 2008 si dureaza pana acum. S–au tinut mai multe sedinte de judecata. Toate, insa, au fost amanate din cauza lipsei reprezentantului Ministerului Finantelor (MF).

— Cum explicati ca statul nu isi delegeaza un reprezentant in acest proces?

— Pentru ca reprezentantul MF sa se prezinte, in sfarsit, la proces, am luat eu insumi citatia de la Judecatorie pentru a o depune la MF, dupa cum am fost sfatuiti de avocat.

— In cererea depusa in instanta cereti restituirea unor daune morale care v–au fost cauzate la 13 iunie 2007, cand ati fost retinuti de colaboratori ai CCCEC si cand a fost efectuata perchezitia in casa Ludmilei Vasilache. Care e cea mai mare ofensa adusa voua atunci?

— Am facut jurnalistica mai multi ani. Cunoasteti cat de greu se face un nume. Nume care a fost tavalit in cateva zile, ca sa nu zic in cateva ore. Faptul ca eu nici nu am fost pus sub acuzare, dar am fost retinut in acea seara cred ca explica totul. Daca va amintiti, a doua zi dupa perchezitie, purtatorul de cuvant al CCCEC declarase ca Vlad Turcanu a fost retinut pentru identificare. Nu puteam lasa balta acea situatie. Stiti cum e cu dezinformarea. E de ajuns sa plasezi o informatie, fie aceasta si lipsita de temei, ca sa ai nevoie de mai multi ani pentru a o combate. De aceea am cosiderat ca statul trebuie sa plateasca pentru ca o institutie a sa, anume CCCEC, a comis un grav abuz in raport cu mine.

— Ati asistat la perchezitia efectuata in casa Ludmilei Vasilache. Care a fost cel mai socant moment din acea noapte?

— Situatia insasi era socanta. Cel mai interesant era ca cei care efectuau perchezitia nu dadeau senzatia ca intentioneaza sa gaseasca ceva. Era o actiune care semana mai mult cu un act formal.

— Cati erau?

— Sapte sau opt.

— Va continuati activitatea la CCA. In special in ultimul timp, acestei institutii ii sunt aduse acuzatii repetate de activitate pe criterii politice. Ce se intampla acolo? Exista indicatii oficiale, atunci cand se ia vreo decizie? Se «lucreaza» deschis sau «sub acoperire»?

— Vara trecuta si dupa aceea in toamna, am facut declaratii transante. Am vorbit despre imixtiunea puterii in activitatea CCA. Era perioada in care fusese demis Corneliu Mihalache, apoi si eu, care fusesem ales dupa destituirea lui Mihalache. A urmat instalarea in functie a lui Gheorghe Gorincioi si, imediat dupa aceasta, cateva decizii scandaloase ale CCA. Spun asta si fac o delimitare clara intre ceea ce sunt eu si ceea ce este CCA in ansamblu. Multe dintre deciziile CCA nu au fost pe gustul meu, dar a trebuit sa asist neputincios la adoptarea lor. Au fost decizii care, in opinia mea, au daunat mult audiovizualului. Recunosc, in cateva randuri, m–am gandit sa–mi dau demisia, pentru ca, in mod firesc, deciziile CCA isi pun pecetea pe fiecare dintre membrii CCA, chiar daca nu fiecare dintre acestia voteaza decizii scandaloase. Am preferat, insa, sa–mi duc la bun sfarsit mandatul din cateva motive. In primul rand, pentru ca, ajuns acolo, nu mai judeci ca un jurnalist care trebuie sa vada lucrurile intr–un anumit fel. In calitate de membru CCA, esti pus uneori in situatia de a alege raul cel mai mic, de a nu face, bunaoara, declaratii dure la adresa unor colegi, fiindca stii ca decizia nu le apartine, deoarece la baza acestor decizii nu stau intotdeaua acesti membri ai CCA, care voteaza, ci alti oameni, mai puternici si cu functii mult mai inalte. Am considerat ca e de datoria jurnalistilor sa critice membrii CCA, care se manifesta de o anumita maniera. In ultima vreme, una dintre misiunile mele acolo a fost sa evit luarea unor decizii care ar fi condus la disparitia unor radiodifuzori, locali sau nationali. In alte situatii nu am votat pentru cine merita deoarece am stiut ca votul meu se va duce aiurea, asa cum a fost in luna decembrie, cand mai multe frecvente de radio si de televiziune au ramas nevalorificate pentru ca voturile membrilor CCA s–au impartit. S–a intamplat asa ca am votat cate trei pentru diversi radiodifuzori, iar frecventele au ramas suspendate. Anume acest lucru a permis ulterior preluarea respectivelor frecvente, ramase libere, de niste radiodifuziori fara merit, in opinia mea. De aceea, atunci cand ai de ales intre un radiodifuzor care merita in mod deosebit o frecventa si un altul — un post de radio sau de televiziune de expresie romana — care are mai multe sanse sa obtina o frecventa (de obicei, mie imi sunt cunoscute inainte de concurs optiunile colegilor mei), preferam sa acordam frecvente unor posturi de expresie romana si sa nu sustinem un post de radio mai merituos, poate, dar cu mai putine sanse.

— Ce necunoscute din activitatea CCA ne puteti dezvalui?

— Sigur ca, intr–un an si jumatate, am aflat destule despre activitatea CCA si a institutiilor de presa audiovizuale pe care le «pastorim». Am aflat cine anume sta in spatele unui sau altui post de radio sau de televiziune. Daca ar fi sa pornesc de la ceea ce stiu, poate ca ar trebui sa votez impotriva tuturor, de sus pana jos. Incerc sa votez cu maximum discernamant. Analizez situatia, apreciez sansele si incerc sa votez pentru acel post care difuzeaza in limba mea si care impartaseste valori democratice. Nu mai sunt un copil ca sa–mi fac iluzii ca ar exista posturi infailibile sau curate ca lacrima. Este vorba de niste afaceri, pana la urma. Cand votez pentru unii sau pentru altii, imi pun speranta in jurnalistii care lucreaza in aceste institutii. Stiu ca, in diferite perioade, unele televiziuni au avut prestatii diferite. In trecut unele erau mai «cuminti», ulterior au devenit mai vehemente, etc., etc. Lucrurile evolueaza sau involueaza. Eu nu am dreptul, stand in CCA, sa judec lucrurile din punct de vedere emotional, sa merg dupa cum vine valul. De acolo lucrurile se vad altfel. Stii ce ziaristi lucreaza la un post tv sau altul, stii cam cine sta in spatele acestor posturi. Stii din ce exista unele televiziuni sau posturi de radio, stii cam care sunt sansele ca unii candidati noi, care ar urma sa inceapa o afacere in audiovizual, sa demareze o activitate cu profit pentru ei, dar si pentru beneficiari. Deseori, campaniile de presa nu tin cont de toate argumentele pe care le stapanesc eu, dar asta nu ma poate determina sa actionez emotional. Mai stiu foarte bine cum cei care se manifesta zgomotos astazi isi fac afacerea. Stiu cati bani au inghitit din diferite fonduri unele posturi de radio sau de televiziune, fara ca afacerea pe care au inceput–o sa se contureze intr–un mod fericit pentru ascultatori si telespectatori. Aceste toate, cumulate, conduc la un vot anume. Sunt lucruri pe care le afli doar fiind in CCA. Daca nu am abandonat aceasta institutie, e pentru ca am considerat ca si in contiuare e nevoie de mine acolo. Nu voi mai sta foarte mult in CCA. Degraba ii voi bucura pe cei pe care i–am infuriat de mai multe ori: in toamna imi expira mandatul. CCA a taiat in carne vie, uneori meritat, alteori nemeritat.

— In ce relatii sunteti cu institutiile de presa?

— Imi pare rau ca institutiile din presa scrisa sau audiovizuale nu i–au sustinut pe unii membri ai CCA care au facut sacrificii uriase, s–au expus deseori nepermis de mult. Foarte putini au apreciat cat efort a depus, bunaoara, Ludmila Vasilache ca mai multe posturi sa nu dispara. Foarte putini l–au apreciat pe Constantin Rotaru, care si–a asumat riscuri enorme cata vreme a fost in CCA. Ceea ce am citit eu in unele ziare au fost ironii la adresa lui Rotaru care, desi uneori a votat eronat, in opinia mea, a fost un membru CCA care s–a manifestat deseori cu mult curaj. M–au dezamagit institutiile de presa care au judecat superficial despre el. Deseori nu am inteles cat de superficiali pot fi niste cronicari care asista la sedinte si care scriu lucruri lipsite de substanta. Dupa cum spunea ex–premierul Vasile Tarlev, ei nu au patruns in esenta.

— Din ce cauza, totusi, Vocea Basarabiei (VB), dupa ce a depus 27 de demersuri, nu a obtinut frecventa solicitata?

— In septembrie 2007, VB a primit o frecventa pentru Causeni si asta dupa ce fusese retrasa postului Avto radio. In opinia mea, VB, care realizeaza mult mai multe emisiuni autohtone in raport cu alte posturi, care difuzeaza preponderent muzica, nu are intotdeaua destule sanse atunci cand solicita o anumita frecventa. E o frecventa pentru Drochia, bunaoara, iar tu stii ca VB nu va acumula un numar suficient de voturi. Atunci preferi sa dai votul unui post cu sanse. In trecut, am votat de mai multe ori pentru VB, dar am fost in minoritate…

— Cand, totusi, va fi posibil ca VB sa obtina frecventele solicitate?

— Va amintesc ca subsemnatul nu raspunde pentru deciziile CCA. Sunt noua membri ai CCA care voteaza intr–un anumit fel. Atunci cand exista premise pentru ca unele frecvente sa se indrepte catre posturile de radio merituoase, procedam in consecinta. Atunci cand a fost posibila prelungirea frecventelor pentru niste posturi locale, am facut acest lucru. Atunci cand cei din trustul din care face parte VB si televiziunea Albasat au fost chemati la CCA de niste consilieri comunisti din Nisporeni pe motiv ca ar fi realizat unele emisiuni pretins nedemocratice, am facut asa ca VB sa plece de la CCA fara ca acea chestiune sa fie pusa la vot. Am facut asa incat evidentele sa arate ca nici nu era cazul ca chestiunea sa fie pusa la vot. Cu certitudine, din septembrie, atunci cand eu am fost demis din functia de presedinte, lucrurile au mers din rau in mai rau, iar acest lucru se datoreaza deciziilor adoptate de CCA. Eu nu mi–am dorit in niciun fel (cine ma cunoaste poate confirma acest lucru) sa fiu presedinte CCA. Va asigur ca, astazi, functia de presedinte CCA este una pe care si–o doresc foarte putini, avand in vedere situatia in care se lucreaza in cadrul acestei institutii. Atunci cand, mai mult timp, decizia de numire a mea in functie nu a fost publicata in Monitorul Oficial (MO), doar cateva institutii de presa mi–au acordat sustinere. Aveam nevoie de acel sprijin nu pentru mine. Eu ma descurc si asa, in general, in viata. Stiam ca, daca lucrurile nu vor reveni in albia lor de pana la 31 iulie 2007, situatia se va deteriora, ceea ce s–a si intamplat. Va amintesc ca nicio organizatie de profil din R. Moldova nu a facut vreo declaratie catre vreuna din institutiile statului prin care sa ceara publicarea acelei decizii in MO.

— Cum explicati acest fapt?

— Am pus aceeasi intrebare la una dintre reuniunile organizate de CCA cu reprezentanti ai societatii civile. Raspunsul a fost: asa am considerat noi! Trebuie sa va spun ca uneori unele institutii audiovizuale nu au luat atitudine fata de ceea ce s–a intamplat la CCA pentru ca fiecare dintre aceste institutii, la un momet dat, are nevoie ca CCA sa adopte decizii care vizeaza direct posturile respective. Nimeni nu a dorit sa se puna rau cu majoritatea CCA. Inteleg foarte bine acest lucru. Fiecare vrea o frecventa sau alta. Sigur ca nu o sa dau nume acum, dar uneori m–au distrat abordarile unor institutii de presa care o vreme m–au sustinut, dupa care m–au lasat din brate.

— Dar nu credeti ca aceasta abtinere a unor institutii ar putea fi cauzata de faptul ca, in actuala functie, ati fost propus de catre PPCD?

— Nu vad nicio legatura. N–ar trebui sa existe, cel putin, daca avem pretentii sa judecam lucrurile cu discernamant.

— Exista vreo relatie ditre acest partid si activitatea de acum a Dvs.?

— Sa fie clar: PPCD nu poate sa–mi indice cum sa votez. Eu realizez foarte bine ca, in aceasta viata, te descurci, pana la urma, singur. Te nasti si mori singur. Faptul ca PPCD m–a recomandat in aceasta functie se datoreaza unor relatii de durata, in sensul ca am simpatizat mereu cu aceasta formatiune fara sa fiu membru de partid vreodata. Toata lumea stie ca, in 2001, am prezentat concertele electorale ale PPCD in PMAN si prin raioane. Va asigur ca de aici si pana la presupunerea ca execut comenzile politice ale PPCD este o cale foarte lunga. Cand mi s–a spus, chiar astazi, de catre o cunostinta, ca se vehiculeaza asemenea lucruri, m–am amuzat, deoarece, in R. Moldova, m–as mira sa existe cineva pe cont propriu. Stiu foarte bine cum unii, care fac asemenea presupuneri, au lucrat in anumite segmente de timp pentru unul sau pentru altul.

— Ce impact a avut asupra relatiilor Dvs. cu PPCD votul procomunist din 4 aprilie?

— Nu vreau sa comentez votul PPCD din 4 aprilie 2005. Este o activitate politica de care eu, pur si simplu, ma detasez.

— Potrivit unor informatii, TVR 1 revine in R. Moldova. Cum poate fi receptionat?

— TVR 1 a inceput sa fie retransmis de SUN TV, care este cel mai mare distribuitor tv prin cablu din R. Moldova. Ceea ce nu stiu jurnalistii e ca, in ultimele trei luni, circa 15 operatori prin cablu s–au adresat la CCA cu grile in care se regasea TVR 1. Asta s–a intamplat dupa ce TVR 1 a disparut din eter. Mai multi cablisti au semnat contracte de retransmisie cu Societatea Romana de Televiziune. Ei au preluat de pe satelit semnalele TVR 1 si le retransmit pentru clientii lor.

— La ce etapa e procesul de judecata TVR 1 vs CCA?

— Recunosc ca ma informez din presa cu privire la acest subiect. In acest dosar CCA este reprezentat de juristul nostru Marcel Otel. Din septembrie, de cand presedinte a devenit Gheorghe Gorincioi, mai multe informatii le–am aflat din presa, pentru ca CCA a devenit o institutie si mai inchisa, si mai netransparenta decat era. Aflam din surse demne de incredere diverse informatii ce vizeaza activitatea noastra in mod direct sau indirect.

— Cum ati reactionat la greva foamei, declarata saptamana trecuta de Vitalie Selaru, liderul unei organizatii neguvernamentale din Mingir, Hancesti?

— De fapt, a fost urmatoarea situatie. In sedinta din 7 mai, a trebuit sa acordam o frecventa pentru Mingir. Concurau cativa candidati, printre care Radio 10 si Info Mingir. Singura fraza pe care am putut sa o inteleg eu de la Selaru a fost ca dansii au umblat 2 ani si au calculat aceasta frecventa la Ministerul Dezvoltarii Informationale (MDI). De altfel, aceasta practica tine de trecut, cand cei care vroiau sa–si deschida un post de radio sau tv se adresau la MDI, solicitand sa li se calculeze o frecventa pentru Minjir. Practica respectiva nu se mai aplica dupa adoptarea Codului Audiovizualului. Acum MDI calculeaza frecventele si le trasmite CCA, iar acesta le acorda solicitantilor. Astfel, argumentul lui Selaru nu tine. In situatia in care a trebuit sa alegem dintre mai multi candidati, l–am ales pe cel cu mai multe sanse. Radio 10 este reprezentata de o persoana bine cunoscuta, versata in radio, pe cand radiodifuzorul local nu prea intelege inca ce vrea sa faca, avand un proiect confuz. Am acordat prioritate Radio 10, un post de radio national, cu pretentii de national, in defavoarea unui post local. Radio 10 a luat cinci voturi. A doua zi, dimineata, cand am aflat ca Vitalie Selaru face greva foamei, m–am apropiat de el, am discutat, i–am vazut fata, am inteles ca pentru el acest post de radio este o chestiune de viata si de moarte, ca  si–a dorit acest lucru foarte tare. I–am recunoscut ca, poate, am gresit, si ca voi incerca sa indrept situatia. Am telefonat la Radio 10. I–am intrebat daca cunosc lucrurile. Ei cunosteau. I–am intrebat daca pot sa cedeze aceasta frecventa organizatiei neguvernamentale de la Mingir. Radio 10 a fost de acord. Stiu ca, ulterior, au discutat.

— Mai multe institutii mass–media monitorizeaza activitatea Teleradio–Moldova. Cum reactioneaza CCA la aceste rapoarte?

— Deseori aceste rapoarte au folosit enorm scopurilor pentru care ma aflu eu acolo. Voi aminti aici de primavara–vara 2007, cand, bazandu–ne pe niste rapoarte care vizau activitatea Companiei Teleradio–Moldova, CCA a realizat el insusi o monitorizare, in temeiul careia a avertizat public Moldova 1 si alte cateva institutii, intre care NIT si Antena C, pentru lipsa pluralismului politic in emisiunile de stiri. Acest lucru s–a intamplat in preajma campaniei electorale locale din iunie 2007. Daca nu ar fi existat acel Raport de monitorizare, ar fi fost mult mai greu sa–mi conving colegii ca trebuie sa ne autosesizam. Consider ca cei care realizeaza asemenea monitorizari ar trebui sa continue, mai ales ca au o capacitate tehnica, dar si intelectuala peste cea a CCA. Si CCA monitorizeaza, dar realizeaza acest lucru intr–o maniera proprie mai degraba anilor '90, cu doar cateva calculatoare, fara softuri specializate ce ar permite depozitarea si procesarea unui volum mare de informatie video si audio.

— Suntem in pragul unei noi campanii electorale. Ce i se pregateste CCA–ului din aceasta perspectiva?

— Habar nu am ce i se pregateste, dar sunt sigur ca nu va fi lasat sa functioneze in liniste si pace. Eu, insa, nu voi prinde acele timpuri, mandatul meu expira in octombrie 2008, iar legea nu permite detinerea a doua mandate consecutiv.

— In R. Moldova a aparut primul post TV prin internet. A avut sau nu nevoie de licenta jurnal.tv?

— Imi amintesc ca Val Butnaru m–a sunat si m–a intrebat daca are nevoie de licenta de la CCA. I–am spus ca nu e nevoie. Cred ca e o idee splendida, de a utiliza si acest spatiu informational, internetul, pentru dezvoltarea audiovizualului. Le urez succes. Sper ca, intr–o buna zi, sa nu aiba, totusi, nevoie de licenta de la CCA si pentru acest spatiu informatioal.

— Cum se descurca posturile locale de radio si tv?

— Sunt situatii diferite. Sunt posturi TV care au reusit sa faca o afacere si este esential ca posturile sa nu depinda de autoritatile locale, sa nu astepte de la ultimele injectii financiare. Altele schioapata de mai multi ani. Am transmis mesaje repetate catre acestea, spunand ca, daca nu vor dezolta diverse proiecte, daca nu vor opta pentru calitate, atunci nu vor mai beneficia de sprijinul nostru. In perioada in care am activat in cadrul CCA am pledat pentru ca posturile de radio locale sa nu fie atinse, dar asta nu ne–a reusit intotdeauna, desi o strategie speciala, elaborata in colaborare cu APEL, stabileste ca cetatenii trebuie sa beneficieze atat de informatii externe si nationale, cat si de informatie locala. Am sustinut posturile locale, chiar daca acestea nu au evoluat foarte mult, calitativ vorbind. Cu mici exceptii.

— Pe site–ul CCA, descoperim o analiza a limbajului, a stilului programelor radio si tv. Cum reactioneaza furnizorii de informatii la aceste critici?

— Analiza la care va referiti a fost efectuata de fosta componenta a CCA. Noi am intervenit in acest sens, dar va amintesc ca nimic nu poate fi decis daca nu voteaza majoritatea CCA. Actuala componenta a reusit sa dea doua avertizari, posturilor TVC 21 si MUZ TV, pentru ca au utilizat un limbaj inadmisibil. Cred ca avertizarile au avut efect, deoarece cei vizati si–au temperat mesajul.

— Ce va supara cel mai des auzul sau privirea, atunci cand sunteti atent la programele de radio sau tv?

— Cel mai mult ma supara ca jurnalistii tineri, inclusiv cei care dadeau sperante, lucreaza la comanda, fac abstractie de normele elementare de realizare a unei stiri, norme care presupun preluarea a cel putin doua surse, actualizarea stirii de o maniera care ar face–o interesanta. Nu in ultimul rand, ma deranjeaza lipsa de profesionism a unor vorbitori de la Teleradio Moldova si de la alte posturi. Sunt jurnalist de radio si sunt mai sensibil la ceea ce se aude la radio. Uneori mi se pare ca vocile radio din anii '90 erau mai bune decat cele pe care le auzim acum. Pentru a vorbi la microfon e important sa ai cel putin cultura generala, si sa cunosti limba in care te exprimi. Deseori, aceste doua elemente nu fac parte din arsenalul celor care apar la microfon.

— Din octombrie 2008, ce veti face?

— Am mai multe oferte. Nu este exclus sa revin in jurnalism. Mai am timp pentru a lua o decizie. Trebuie sa intelegeti ca, dupa cate le–am vazut fiind in CCA, este greu sa revii in jurnalism: cunosti prea multe dedesubturi.

— Ar fi o sansa lansarea in politica?

— In proportie de 90 la suta nu sunt tentat de activitatea politica.

— De ce?

— Probabil, sunt construit altfel. Atunci cand esti in politica, iti extirpezi anumite valori si le arunci la cos. Sper ca nu voi face vreodata acest lucru. Cred ca m–am maturizat foarte greu, daca am inteles abia la 35 de ani cum se lucreaza in politica si in business. Este o lume necrutatoare, care nu tine cont de ceea ce se numeste dreptate, or, eu nu pot sa nu am un zvacnet de inima atunci cand vad ca se face o nedreptate. Probabil ca o asemenea abordare a lucrurilor este mai degraba proprie unui jurnalist decat unui om politic.

— Va multumim pentru interviu.

Pentru conformitate, Aneta GROSU