Rodica Tomasenco:

«Donam aceste carti din tot sufletul. Nu stiu daca cartile m–ar fi putut ajuta in viata, am invatat poate numai din experienta proprie. Mi–a placut foarte mult un scriitor clujean, care din pacate nu mai este printre noi. E vorba de Romulus Guga si cartea »Nebunul si Floarea«, sunt innebunita dupa poezia lui. Actiunea descrisa in carte are loc intr–o casa de nebuni. Nebunii suntem noi, floarea este speranta, care nu exista dar in care credem cu disperare. Toti cei care nimeresc in aceasta casa de nebuni sunt oameni absolut normali, dar care au fost adunati la un loc din disperare. Gandurile exprimate de autor sunt foarte interesante. Din pacate nu am reusit sa o cumpar nici in Romania, nici la noi».

Stela Tomasenco:

«Imi pare rau sa vad ca oamenii nu sunt interesati de lectura. Printre cartile donate am strecurat si cateva numere ale revistei »Stare de Urgenta«, le–am citit si m–am gandit ca fetele de la Rusca ar fi interesate sa le citeasca si ele. Sper ca astfel ii vor indemna si pe cei de acasa sa citeasca. Am sa mai colectez ziare si am sa le aduc la redactie, sa le oferiti cand mai organizati astfel de campanii».

Victor Prohin:

«Sunt foarte multi autori si carti care mi–au influentat viata. Eu am 65 de ai si la diferite perioade ale vietii m–am »adresat« la diferiti autori. M–a impresionat in copilarie »Jurnalul Annei Frank«. Apoi la o varsta m–am impresionat "Micul Print", am citit aceasta carte cand imi satisfaceam serviciul militar».

Doina Cernavca, PR manager Adrian Ursu:

«Sunt delegata din partea lui Adrian Ursu sa aduc carti pentru copii de la Liceul Luceafarul, din Vulcanesti. Nu poate veni personal pentru ca este plecat in Irlanda. Cand a auzit ca se organizeaza o colecta de carti pentru copiii din Vulcanesti a spus ca trebuie neaparat sa oferim si noi un set. Adrian citeste mai mult versuri. Cartile pe care le donam azi fac parte din biblioteca comuna. Unele, le–am procurat chiar azi. Spre exemplu, »Colt Alb«, un roman scris de Jack London. Aceasta carte m–a impresionat pe mine in copilarie, de aceea am decis sa o aiba si copiii de la liceu in biblioteca lor. Cartile care m–au impresionat? Au fost mai multe. In perioade diferite ale vietii, m–au impresionat alte carti. La unele dintre ele chiar am revenit de fiecare data cand am simtit nevoia. Mi–ar fi greu sa dau acum un titlu. Din carti am invatat totul. Am facut o facultate care m–a tinut aproape de carti. Nu am fost silita de profesori sa citesc».

Tatiana Scutaru:

«Sunt studenta la litere si vreau sa donez o carte pentru detinutele Penitenciarului de la Rusca. Le–am cunoscut personal si stiu ca sunt dornice de carte. Le–am vizitat prin intermediul unei organizatii de caritate care le–a oferit pachete cu produse alimentare si haine. Atunci am vazut ca sunt foarte triste si nu prea au parte de bucurii. M–am gandit ca ar fi bine sa le ofer o carte, deoarece prin lectura ar reusi, poate, sa treaca de aceasta perioada grea a vietii lor. Le–am adus un roman de dragoste, sper sa le placa. Pentru mine cea mai importanta carte este Biblia».

Igor Ursu:

A donat un set de carti pentru biblioteca liceului «Luceafarul». La el a plecat martisorul confectionat cu mult drag de Lilia Diaconu, eleva acestui liceu care a supravietuit ca prin minune accidentului in care si–a pierdut mamica, doua surioare si un fratior.

Editura «Pro–Noi» si «Prut–International»:

«Lilica este prietena noastra si ne oferim sa o ajutam de fiecare data cand e nevoie. De asemenea, vrem ca fiecare copil sa aiba parte de carte» ne spune Liliana Anghel, reprezentanta editurii PRO–NOI. «Eu am inceput sa citesc foarte devreme si stiu ca epuizasem multa literatura din cadrul bibliotecii scolare. Apoi a urmat perioada de trecere la alfabetul cu grafie latina, de atunci problema cea mai mare a fost lipsa de literatura in limba romana. Imi aduc aminte ca decupam din ziare pagini ce contineau litere din alfabetul limbii romane, si astfel ajungeam sa colectam pagina cu pagina ABCedarul. Gratie ziarului in cauza am invatat alfabetul latin. Era forte greu sa gasesti o carte scrisa in grafia latina. Cartile le–am parcurs cu repeziciune si pe toate le–am corelat cu anumite evenimente care s–au petrecut in viata mea».

Vera Sali:

«Doamne cat de frumoase si ingenioase sunt martisoarele confectionate de copii. Ce surpriza placuta. Pe mine toate cartile bune m–u marcat. Am ramas uimita si de ultima carte pe care am citit–o, editata catre 50 ani a Operei Nationale, e fenomenala. Apropo, stiati ca in Anglia Mihai Munteanu a fost numit cel mai bun canio al Europei?»

Anatol Petrenco:

«Eu am o carte la care tin foarte mult si la care revin si in prezent. Este cartea Constantin Negruzzi, editata in 1956, cu caractere rusesti. Contine foarte multe nuvele de viata si poezia »Eu sunt roman si–mi place tara mea«. am descoperit ca Negruzzi a fost un autor elegant, de la care ai ce invata. De asemenea am citit foarte multe carti. De fapt, am stabilita si o norma de lectura obligatorie, zilnic trebuie sa citesc intre 40 si 50 pagini, insa sunt si zile in care citesc cate 200 de pagini. Eu citesc cateva carti concomitent. In prezent citesc despre Mehlis — umbra lui Stalin, unul dintre cei mai ticalosi oameni sovietici, dar capabil. Nu am stiu foarte multe despre el. O alta sursa de lectura sunt si tezele doctoranzilor, care sunt o contributie la stiinta noastra istoica».

Flori Tulea:

A primit in schimbul cartilor donate un martisor de la elevul liceului «Luceafarul» Onofrei Nicolae. «E foarte frumos martisorul» ne spune jurnalista din Romania. «Cartile care m–au marcat au fost multe, cred ca cea mai impresionanta pentru mine a fost "Idiot" a lui Dostoievschi. Am recitit–o de mai multe ori. Cred ca eram prea tanara cand am citit–o prima data, apoi am recitit–o in perioada studentiei. Cartea e de o profunzime fara margini, schimba un pic gandirea, schimba mentalitate, atitudinea fata de viata, iti aduce un plus de intelepciune. O alte carte care m–a impresionat este jurnalul unei bucovinence, Anita Nandris–Cudla, care a petrecut in gulagul sovietic 13 ani. O femeie simpla care povesteste cum a rezistat ea in toti acesti ani. Cartea este impresionanta si mi–a dat o lectie de viata, mi s–a parut ca micile mele necazuri sunt nimic pe langa problemele prin care a trecut ea. Trebuie citita».

Ala Barcari:

Presedinta comitetului sindical al studentilor de la Colegiul de Medicina, ne–a uimit cu seturi de carti colectate de catre studentii institutiei. «Ideea a venit din partea directiei de invatamant, au fost anuntati sefii de sectii si de catedra. Cartile s–au colectat prin camine de catre studenti, carti si reviste pe care le–au citit deja.
«M–a marcat omanul "Velerim si Veler Doamne", prima carte in grafia latina pe care am citit–o. Intai a descoperit–o tatal meu si apoi mi–a da–o mie sa o citesc. Parintele meu nu si–a putut reveni cateva zile, or dupa ce am citit–o eu, perioada de recuperare a durat mai mult. In carte era descrisa viata unui om care fugea pe timp de razboi».

Calin Ciobanu:

«Donez mai multe carti in limba romana pentru elevii din Vulcanesti. Am citit in ziar despre aceasta campanie si originar fiind din acele locuri am considerat ca ar fi potrivit sa le ofer elevilor niste carti ai lui Eminescu, mai ales ca liceului in care invata poarta numele »Luceafarul«, cred ca le va prinde bine. Eu nu prea am avut ocazia sa citesc carti in grafia latina, majoritatea au fost in limba rusa. Pe mine m–au format romanele care aveau subiecte glorioase, de lupta. Este foarte important pentru tineri in ziua de azi sa citeasca, imi pare rau insa sa vad ca putini dintre ei sunt pasionati de lectura».

Andrei Covrig:

«Mie imi place foarte mult »Maestrul si Margarita« de Mihail Bulgacov. De cate ori apelez la aceasta carte o descopar din nou, e o filozofie fenomenala. Prima carte care am citit–o a fost a lui Louis Boussenard. Evident ca fiecare carte m–a influentat, insa nu cred ca vreo una mi–a schimbat viata».

Vitalie Dogaru:

Imi aduc aminte ca, dupa ce am trecut de la programele scolare obligatorii, am descoperit in anii studentiei dramaturgia lui Eugene Ionesco. Am luat volumele lui de dramaturgie de la Biblioteca «Onisifor Ghibu» si le–am restituit cu mare intarziere… Am recitit de atatea ori «Cantareata cheala», «Scaunele« si altele, incat am ajuns la un moment sa ma exprim la fel ca si personajele acestora. Eram impresionat de lumea ciudata, bizara si nonconformista a eroilor ionescieni. Cred ca atunci am simtit intr–adevar ce inseamna sa fii marcat de textul unei carti: lumea s–a schimbat cu mult, iar cei din jur au capatat un sens la fel ca si celelalte lucruri si intamplari. Este curioasa lumea cartilor poate sa ridice atatea cortine, sa deschida atatea usi si sa depaseasca atatea orizonturi.

P.S.  De asemenea aducem multumiri urmatoarelor institutii si cititori ai Ziarului de Garda care au donat carti pentru bibliotecile de la Rusca si liceul «Luceafarul» din Vulcanesti: Business Consulting Institute, Societatea Culturala «Dunarea si Marea», Viorica Cucereanu, «Jurnal de Chisinau«, Misiunea OSCE, Asociatia Presei Independente, Editura ARC, Centrul Independent de Jurnalism.