«Caci Eu v–am dat Tara aceasta
ca sa fie mosia voastra»
(Numeri 33/53)

Pana in 5 ianuarie 2008 aceste locuri «le cunosteam» doar din cartile colorate sau din «calatoriile imaginare» pe hartile lumii. Aflasem din Biblia cu explicatii si ilustratii despre Tara Sfanta sau Pamantul Fagaduintei (numit in Sfanta Scriptura Tara Dorita, Pamantul Harazit, Tara Stramosilor). Pe 5 ianuarie, de pe aeroportul Otopeni, am urcat la bordul unei nave cu destinatia Tel Aviv (in ebraica, Gradina Primaverii). Dupa 2 ore de zbor, am ajuns in aceasta Gradina, unde erau 20 grade cu plus, trandafirii si petuniile in floare, pomii de portocali si lamai — doldora de fructe. Acolo ne astepta Parintele Roman, de la asezamantul romanesc Nasterea Mantuitorului din Ierihon, care ne–a salutat cu «Fiti binecuvantati ca ati ajuns in Tara unde a propovaduit si a suferit Mantuitorul!».

Aproape de miezul noptii ne–am pornit spre Ierihon, cel mai jos loc din lume, 400 de metri sub nivelul Marii Moarte. Timp de 2 saptamani am locuit la manastirea Nasterea Mantuitorului din vechiul Ierihon, locul pe unde a trecut Mantuitorul la intoarcerea Lui din Galileea natala in Ierusalim si unde a savarsit un sir de minuni (astfel, in Ierihon l–a intalnit pe Zaheu si pe Orb, potrivit Evangheliei dupa Luca. Dupa Botez Isus s–a dus in pustie, care se asterne in partea de vest a Ierihonului, pentru a posti si a se izbavi de diavol.)

«De la Craciun la Boboteaza in Tara Sfanta», acesta era genericul pelerinajului in care pornise pelerini din toata Tara Romaneasca, ghidati de Parintele Isaia si de maicutele care se nevoiesc la asezamintele monastice din Romania. Mai tarziu la grupul nostru, numit «grupul roman de la Ierihon», s–au alaturat si cativa monahi de la Sfantul Munte si, altii, de la manastirea Cernica. Trebuie spus ca Patriarhia de Ierusalim nu a schimbat calendarul si toate sarbatorile se tin pe stilul cel vechi. «Biserica din Tara are randuiala dupa calendarul cel nou, dar aici asezamintele romanesti sunt sub ascultare, colaboram rodnic in plan spiritual cu Patriarhia de Ierusalim si nu exista neintelegeri», imi explica parintele Roman situatia cu stilurile.

Casa Painii

Pe 6 ianuarie, dupa ce luam binecuvantarea maicii starete Macrinia, servim micul dejun, masa de post, si plecam spre Betleem, locul unde s–a nascut Isus, sa vedem Grota Laptelui si Pestera…Tot ce vedeam in drumul spre Ierusalim si Betleem nu mai vazusem niciodata in alta parte a lumii. Pastorii din pustia Ierihonului semanau chiar cu cei din cartile ilustrate: cu turbane albe pe cap, calare pe asini sau pe camile. La trecerea in Betleem (in traducere din ebraica — Casa Painii) aud ghidul care ne anunta: «Acum vom intra in teritoriu!» Este vorba de teritoriul palestinian in care traiesc arabi, musulmani, crestini ortodocsi, catolici. Mergand sa ne inchinam la asezamintele sfinte din «teritoriu», am fost preveniti ca situatia dintre evrei si palestinienii din teritorii nu este stabila, in fiecare clipa pot sa apara conflicte. Nu ne mai mira ca atunci cand venim seara la slujba de Craciun la Biserica Nasterii Domnului, unde am privegheat pana dimineata, la Usa Smereniei, foarte mica, de trebuie sa te pleci mult cand intri, am fost controlati cu cele mai sofisticate echipamente! Biserica, in noaptea de Craciun, semana cu o unitate militara! Am intrat in Biserica si in Pestera trecand prin Grota Laptelui si cautandu–ne un loc de unde sa–l vedem si noi pe Patriarh, dar si multimea de oameni veniti din toata lumea pentru a se bucura de Nasterea Mantuitorului. Am inteles ca fiecare pelerin traieste foarte diferit atingerea de locurile sfinte. La festivitate participa si Patriarhul de Ierusalim, Teofil al III–lea (Theophilos). Doar pe 28 octombrie 2007, un comitet ministerial israelian, mandatat cu relatia cu Patriarhia Ortodoxa a Ierusalimului, a facut recomandarea recunoasterii Patriarhului Teophilos al III–lea. Desi intronizat din anul 2005, Patriarhul Ierusalimului nu a primit recunoastere decat din partea Autoritatii Palestiniene si a Iordaniei.

Carja Patriarhului si Porumbelul

In asteptarea Patriarhului

Comunitatea crestina venita din toata lumea, dar si cei de pe loc, arabii crestini din Tara Sfanta, impreuna cu copiii lor, vin sa se bucure si fac o adevarata demonstratie in Ajunul Nasterii Pruncului. Multimea priveste parada copiilor, care asteapta Patriarhul. Ei vin sa aduca vestea cea Mare. Strazile spre Biserica sunt de nestrabatut. Se trag focuri de artificii, bat tobele si multimea canta Imnuri de slava.

Oamenii, isi traiesc /exprima credinta pliata la realitatile lumii din sec 21. Ei traiesc evlavios, simplu, smerit, ca pe vremea Mantuitorului. Ei il cauta, unii in dragoste, altii in deznadejde, pe Dumnezeu. Aceasta cautare de Dumnezeu e si o cautare a sinelui ratacit.

In Biserica Nasterii de la Betleem le–am intalnit pe cele trei moldovence, pe care le–am recunoscut dupa «limba noastra–i graiul painii». Mi–au povestit cat de dificil a fost sa ajunga la Sfanta Liturghie. Una dintre femei, originara din Gura Galbena, a lasat acasa 5 copii. Aflandu–se ilegal in Israel, de 7 ani, a invatat arabeste si a putut sa–l convinga pe gardianul de la poarta de trecere sa le permita sa intre in teritoriu. Povestea lor e trista, plina de umilinte, de supravietuire pentru cei de acasa. Aprindem impreuna lumanari, mergem si ne inchinam la Icoana Maicii Domnului! Ne bucuram de intalnire ca de o mare minune, ne inchinam in Pestera, plangem fiecare un pacat si ne rugam pentru cei pe care–i iubim si cerem indurare pentru gresalele lor…

…Sfanta Evanghelie s–a citit in limba greaca, rusa si romana. «Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste–ne pe noi!… Biserica greaca este cea care administreaza locurile sfinte: Sfantul Mormant, Betleemul, Nazaretul. Grecii au cele mai multe asezaminte monastice in Tara Sfanta. Am avut fericirea sa fiu binecuvantata de Patriarhul de Ierusalim: la Liturghia din Seara Craciunului, la cea a Sfantului Vasile, cand mi–a dat in mana, ca si altor sute de oameni, o felie de colac dulce! Un obicei al grecilor, care coc un colac imens in care ascund un banut de aur, cine–l gaseste are inima si casa binecuvantate in acel an! Apoi l–am revazut pe 18 ianuarie, in Ajunul Botezului Domnului, pe malul raului Iordan savarsind slujba Sfintirii apelor. De Boboteaza, pe 19 ianuarie, la Mormantul Mantuitorului, locul unde mi–am dorit sa ajung, locul care trebuie vazut, a scuturat agheasma de pe cele cateva fire de busuioc peste fruntea mea… Si peste cea a Sofiei Vicoveanca, cu care am stat alaturi si ne–am rugat la Sfantul Mormant! Venise cu un grup de artisti sa viziteze Tara Sfanta.

Alte realitati din Tara Stramosilor

Acceptasem ca toate au fost ca o binecuvantare. Dar tot m–a framantat o intrebare: de ce oamenii au transformat Jertfa lui Isus in industrie de colectare a banilor? Drumul Crucii este impanzit de targoveti, l–am strabatut, strecurandu–ma printre ei cu teama…Poate fi un semn trimis spre ispitire, daca targovetii au invadat Via Dolorosa si te provoaca insistent sa te opresti si sa cumperi de pe tarabele lor… Felul in care sunt numite cele 14 opriri, prin cuvantul «statie» (astfel e scris pe tablitele–indicatoare, Station nr. 1, 2…), mi s–a parut nepotrivit cu cele ce s–au intamplat pe Acest Drum al Golgotei: condamnarea lui Isus de catre Pilat, primirea Crucii, prima cadere a lui Isus, Isus intalnindu–si mama, crucea data lui Simon din Cirene sa o duca, Veronica stergandu–I fata, a doua cadere, Isus consolandu–le pe fiicele Ierusalimului, a treia cadere a lui Isus, Isus dezbracat de vesminte pentru crucificare, pironirea pe Cruce, Isus dandu–si duhul, Pogorarea de pe Cruce, punerea in Mormant… Pentru a te ruga si medita sau pentru a te atinge de aceste locuri pline de sfintenie trebuie sa dai la o parte targovetii si sa intri in statie…

Sfanta Liturghie la Ierihon, in 7 ianuarie 2008

Liturghia in Biserica de pe muntele Sinai (16—17 ianuarie 2008) a fost oficiata dupa miezul noptii, in limba romana. Parintele Pimen, un calugar care se nevoia la manastirea Sfanta Ecaterina si care a tinut o slujba de toata frumusetea, cu har si cu dragoste, nu a lasat sa scoatem bani in Biserica de pe Munte, construita pe locul unde Moise a primit tablele Legii! (in Egipt, este considerat Loc Sfant). Ne–a rugat sa scriem numele tuturor celor care erau prezenti si ne–a pomenit pe toti la Proscomedie si de cateva ori in timpul liturghiei. Pe muntele Sinai, in biserica nu se vindeau lumanari, nici iconite, acolo banul n–are nicio valoare, fie si din platina. Mi s–a spus ca astfel au oranduit monahii greci, care stapanesc manastirea Sfanta Ecaterina.

In Cana Galileii, la Tibgha (locul unde Isus a inmultit cele doua paini si 5 pesti), ne oprim sa admiram cum se zbenguie intr–un helesteu cativa pesti de o frumusete dumnezeiasca. Peste noi se asterne un fel de liniste, stam ca inmarmuriti. Brusc, parca din alta lume, se aude o voce ca o rugaciune… Batranul calugar de la Cernica, cel care a urcat de 11 ori muntele Sinai, le vorbea, privindu–i cu seninatate: «Invatati–ne si pe noi, oamenii, invatati–ne…»

Pe malul raului Iordan (cel mai cunoscut rau de pe Pamant, izvoraste din muntele Hermon si, traversand lacul Tiberiada, se varsa in Marea Moarta), s–au format cele 12 semintii ale lui Israel, inainte de a intra pe Pamantul Fagaduintei. Tot aici a propovaduit Ioan Botezatorul si s–a botezat Isus Hristos. Lumea se imbulzea, toti incercau sa–si gaseasca un loc mai langa gardul din fir metalic ca sa poata vedea «cum se intoarce cursul raului cel sfant», cand Patriarhul arunca Crucea in apa. Era cu neputinta sa incapa Pamantul atata dorinta…

In acest an, 2008 li s–a interzis oamenilor sa se arunce in apele Iordanului, moment care a lasat loc pentru interpretari: semn care nu este bune prevestitor. Dar o minune a trecut in umbra intristarea crestinilor invesmantati in haine albe: porumbelul, dupa ce a zburat in cateva cercuri peste multime, si–a gasit un loc sigur pe carja Patriarhului si a stat vreo 20 de minute si «si–a odihnit» aripile! A fost cel mai mare Semn pentru 18 ianuarie 2008, ajunul Botezului Domnului! A fost o bucurie pentru intreaga comuniune de crestini care au vazut Porumbelul!

…Pe Muntele Tabor, batranul calugar ma roaga sa–i torn putina cafea. Imi intinde paharutul din plastic cu mainile lui tremurande de povara celor 87 de ani… Cafeaua e fierbinte si ma gandesc sa nu–si friga mainile. «Las–o, fiica, zice, ca eu sunt tare pacatos, nici pe mine nu m–au ocolit ispitele, nu te uita la haina, sunt un biet pacatos…» Privirea si haina lui calugareasca, toata plina de praf si de ani, ma fac sa tresar, ii intind paharutul, iar el continua: «Sa te rogi neincetat sa ti se dea Credinta, Iubire si Speranta, atunci, maica, te vei lumina. Daca poposesc toate aceste dintai Daruri, poposesc si ispitele…»

Pe 7 ianuarie, chiar de Craciun, dupa ce am stat la Sfanta Liturghie, oficiata de un sobor de preoti in frunte cu Inalt Preasfintitul Melchisedec, staretul manastirii Putna, dupa masa de sarbatoare, am urcat pe Muntele Carantania, numit si cel al Ispitirii, despre care se spune ca, dupa Botez, Isus s–a retras acolo si a postit timp de 40 de zile, apoi a fost ispitit de Diavol de trei ori… Locul este incarcat de simbol pentru fiecare crestin!, firea noastra omeneasca fiind incercata de multe ispite…

(Continuare in numarul urmator.)

Antonina Sarbu