Nr. 165 (31 ianuarie 2008)


 Editorial

Al. I.  Cuza readuce Chisinaul la Iasi
Pe 24 ianuarie Chisinaul si Iasii se infrateau. Actul infratirii intervenea la 149 de ani de la Unirea Principatelor Romane sub domnia lui Al. I. Cuza. Continuare 

Transnistria
pe fata R. Moldova
«Ionel este murdar pe fata de cerneala!» a strigat Lenuta, eleva in clasa a III–a. Continuare 

Casatorie cu de–a sila
In linistea stupida care a cuprins societatea noastra imbuibata de mesajele patriotice ale actualei guvernari, fantezia autoritatilor devine tot mai nastrusnica. Continuare 

Al. I.  Cuza readuce Chisinaul la Iasi

Pe 24 ianuarie Chisinaul si Iasii se infrateau. Actul infratirii intervenea la 149 de ani de la Unirea Principatelor Romane sub domnia lui Al. I. Cuza.

Drumul spre Iasi a fost unul plin de emotii si asteptari, iar de la Iasi spre Chisinau — plin de revelatii. Aerul istoric al Iasilor, atmosfera de epoca, culorile Unirii si relevanta celor doua evenimente care se regaseau reciproc dadeau zilei de 24 ianuarie o noua respiratie istorica. Evenimentul infratirii—2008, pe fundalul Unirii—1859, a ajuns sa fie unul plin de expresivitate si simbolism, extrem de bine cotat de presa, de comunitatea ieseana si de mediul politic romanesc de la Chisinau si Bucuresti. Mass–media din Romania l–a definit drept cel mai relevant element de program al Sarbatorii de la Iasi, «Unirea—2008». Primarul de Iasi, Gheorghe Nichita, aprecia semnarea Acordului ca pe un eveniment «de mult asteptat si predestinat Iasilor, un oras care are vocatia Unirii si Culturii», iar primarul de Chisinau, Dorin Chirtoaca, subscriind ideii, se pronunta in favoarea unor «punti europene comune pentru Chisinau si Iasi, care sa depaseasca conditia «podurilor de flori», importante la timpul lor, dar insuficiente pentru afirmarea unui viitor comun.

Intentia de «cucerire» a Iasilor nu e una noua. Chisinaul, ghidat de Moscova, si–a amintit de Iasi si de Moldova de dincolo de Prut (nu si de cea din Bugeac sau din nordul Bucovinei) ori de cate ori a avut nevoie sa speculeze ideea unei «Moldove Mari» — un proiect politic mai vechi al serviciilor secrete ruse, epuizat, peticit si, cu toate acestea, scos in presa de regimurile de la Chisinau in functie de interesele geopolitice ale Rusiei in regiune. Asa apare la Chisinau, la inceputul anilor '90, Miscarea Patriotica «Pro Moldova», dupa care ia nastere la Odesa Asociatia Moldovenilor, ulterior, la Iasi, Partidul Moldovenilor, iar mai recent si controversata Uniune a Moldovenilor de la Bacau. In afara de valuri fara spume, scaldate in mici scandaluri de presa, Chisinaul oficial nu a putut realiza nimic altceva in relatiile cu Iasii. Si, de fapt, nici nu putea din momentul in care, dincolo de aceste mici provocari politice, oficialitatile moldovene niciodata nu au incercat, la modul serios, o apropiere dintre cele «doua capitale» si «doua Moldove», care reprezinta, pana la urma, aceeasi lume a aceluiasi areal romanesc, cu aceleasi origini, istorie, cultura, credinta, cu aceleasi traditii, datini, obiceiuri, limba, spiritualitate, in care Chisinaul se putea si se mai poate regasi usor, atat ca trecut, cat si ca viitor. Trebuiau sa se consume 17 ani de independenta, iar la Chisinau sa se schimbe, prin vot sau la comanda politica, sase primari, ca sa se intample ceea ce prin protocolul din 24 ianuarie 2008 s–a chemat infratirea Chisinaului cu Iasii. De fapt, este vorba nu atat de o infratire, cat de o reafirmare a actului fratiei, a unui destin comun si natural, devastat de barbarii vremii pentru a ne infrati cu dansii si a ne contrapune firii.

Oficialitatile centrale de la Chisinau nu si–au facut inca publica reactia la evenimentul de la Iasi. Unii experti ai puterii sunt inclinati sa dea nota pozitiva actului de infratire, argumentand ca evenimentul este in sprijinul ideii de reedificare a «Moldovei Mari». Exista, insa, in acelasi mediu al puterii si pareri adverse, care dezaproba semnarea documentului, pe motiv ca acest Acord de infratire ar avea subtext politic si ar face aluzie la Unire. Asa sau altfel, evenimentul s–a produs si este un fapt implinit, la fel ca si Unirea Principatelor, la 1859, indiferent de disonantele politice ale vremii de atunci sau de acum. Ce a fost sa fie, s–a intamplat. De acum incolo conteaza ce va urma, daca vor fi sau nu valorificate sansele si oportunitatile pe care le poate oferi Chisinaului cooperarea cu Iasii, daca va putea fi depasita sau nu conditia simbolica a evenimentului ori, ca si in cazul celorlalte «infratiri», bunele intentii vor ramane intentii si atat. Se stie ca Primaria Chisinau are semnate acorduri de infratire si colaborare cu alte 29 de orase din 18 state ale lumii, foarte diferite ca arie geografica si prestanta politica, economica, sociala, culturala, dezvoltare urbanistica etc. Cunoasteti cumva vreun proiect serios, realizat la Chisinau in urma acestor acorduri? Lucrurile, cu regret, nu au depasit, traditional, conditia unor formalitati de protocol: vizite, protocoale de intentii, schimburi de delegatii. Atat. Sa ne amintim cat fast s–a facut in jurul infratirii Chisinaului cu Bucurestiul. Ce a urmat? Sau in cazul infratirii cu Primaria 17 din Roma, unde este amplasat si Vaticanul, sau cu Vilniusul si Ankara, de care se legau mari sperante de planificare si dezvoltare urbanistica si de cooperare la Marea Neagra? Chisinaul, oricat ar fi de explicabil sau nu, a fost mereu un partener flegmatic, in acest sens, care, pe langa faptul ca nu a putut beneficia de aceste relatii, a mai facut si o proasta imagine Chisinaului pe plan extern prin incapacitatea sa de a colabora. Halul acestei stari de spirit ar avea doua explicatii. Unu: lipsa de capacitate manageriala a aparatului Primariei, in special a serviciului relatii externe, si doi: restrangerea drepturilor legale de cooperare externa pentru autoritatile publice locale. Puterile locale sunt libere sa coopereze pe plan extern exact in masura in care sunt si autonome. Adica, simbolic. Astea sunt realitatile.

Semnarea Acordului de infratire cu orasul Iasi de catre noua administratie a Primariei Chisinau intervine tocmai pe fondul acestor situatii de criza, la care se mai adauga si dizgratia puterii centrale. Cu toate acestea, sansele de supravietuire a celui de–al 30–lea Acord de infratire cu Chisinaul, de altfel ca si reanimarea celorlalte 29, raman reale. Depinde pe cat de mult va sti sa–si construiasca Primaria relatiile cu ambasadele statelor implicate in relatiile de colaborare si infratire cu Chisinaul si, in plus, pe cat de repede va constientiza faptul ca fara un parteneriat cu sectorul neguvernamental si fara un serviciu care s–ar ocupa de managementul proiectelor, inclusiv al celor de cooperare transfrontaliera, sansele relatiilor de fratietate si colaborare cu Iasii vor ramane la conditia unui act simbolic. Si atat. Ar fi pacat. In primul rand, din considerentul ca semnarea Acordului s–a facut pe 24 ianuarie.

Pe fundalul unei uniri cruciale, ca cea de la 1859, infratirea celor «doua capitale» ale aceleiasi Moldove, desi transpare ca o unire simbolica, ramane, oricum, importanta pentru reconstientizarea unui trecut istoric din care face parte evenimentul din 24 ianuarie 1859, dar si a unui viitor in care sa se regaseasca in egala masura atat Iasii cat si Chisinaul.

Petru AMARIEI


Ziarul de Garda
ATENTIE! Versiunea electronica a Ziarului de Garda nu contine toate materialele aparute in editia tiparita.
Adresa redactiei: str. Puskin, nr. 22, bir. 449, 451, Chisinau
Tel: (+373 22) 23–44–38
ziaruldegarda@yahoo.com