Interviu cu Pantelimon Garleanu, directorul scolii din satul Buteni, raionul Hancesti

— Ce se intampla acum la Buteni?

— Consiliul local s-a autodizolvat. Nu mai era posibil sa activeze in aceste conditii. Intre timp, si Comisia Electorala Centrala (CEC) a decis ca vom avea alegeri noi, la 2 martie. Dupa mai multe luni de zbucium, asteptam iarasi alegerile. Vor fi alegeri noi, astfel incat vor putea participa toti candidatii care au aceasta intentie. De altfel, daca CEC ar fi permis de la bun inceput desfasurarea unor alegeri noi, si nu repetate, lucrurile s-ar fi calmat de mult.

— De fapt, de ce tine satul atat de mult la Anatol Postolachi? E pentru ca acesta este un om deosebit sau pentru ca reprezinta un partid deosebit?

— Anatol face parte din alta generatie. A studiat dreptul la Chisinau si a revenit in sat. Este un profesionist de generatie noua. E si foarte energic, invata din zbor si pe loc aplica practicile bune. Din momentul in care a devenit primar, satul chiar a descoperit un om care s-a gandit, s-a dedicat anume localitatii sale, si nu intereselor personale. Tot satul vede ca, in felul in care a activat Postolachi, nu a mai activat nimeni pana acum. Cred ca oamenii l-au indragit in primul rand ca persoana si pe urma ca exponent al unui partid. Cu atat mai mult cu cat, in ultimele luni, in aceasta perioada de lupta apriga, cand am blocat si traseul Hancesti-Chisinau, oamenii au fost foarte uniti, iar liderii politici nu ne-au prea dat tarcoale. In sate oamenii sunt apreciati pentru efortul si aptitudinile lor personale si doar apoi pentru partidele pe care acestia le reprezinta.

De altfel, aceeasi situatie e si in alte zone. Am avut posibilitatea sa vizitez mai multe localitati din Romania. La Valenii de Munte, de exemplu, un primar activeaza in aceeasi pozitie de mai multi ani. Oamenii il realeg pentru ca il apreciaza si pentru ca, de cand acesta e in fruntea localitatii, lucrurile merg mult mai bine acolo.

— Cum credeti, oamenii din sat si-ar dori mai multa atentie din partea partidelor politice?

— Nu neaparat in permanenta. Satul nu are nevoie de propaganda politica, are nevoie de infrastructura si ca alte probleme sa fie rezolvate cu succes. Consilierii locali sunt exponenti ai mai multor partide, dar, de obicei, principiile mai importante coincid. Cu totii, bunaoara, si-ai dori mai multa transparenta in activitate. Toti ar vrea sa cunoasca ce face un partid anume, de unde vin banii, cine ii aduce si cum ii gestioneaza. Finantarea partidelor politice este un subiect care trebuie dezbatut pana la capat.

— Dupa alegerile locale din 2007, cum este situatia in Consiliul raional Hancesti?

— Parca ar trebui sa fie buna, deoarece am reusit sa consolidam eforturile mai multor consilieri de orientare democratica si sa votam de comun acord pentru deciziile mai importante. Eu sunt consilier raional la al doilea mandat. In prezent, la Hancesti, au facut un bloc comun reprezentantii AMN, PSD, PNL si PDL. Dar ne este inca destul de greu, pentru ca suntem la o limita numerica riscanta. Astfel, atunci cand cineva lipseste de la sedinta, se intampla sa ne fie compromis tot efortul, pentru ca nu putem vota democratic. In plus, suntem in permanenta intimidati.

— Cine va intimideaza?

— Adversarii nostri politici, desigur, reprezentantii fractiunii comuniste. Ne adreseaza in permanenta insulte denigratoare. Au fost chiar si batai. Dupa toate, este clar ca ei ar dori sa revina la putere fosta conducere a raionului, care indeplinea nestramutat toate indicatiile partidului de guvernamant.

— Exista tradatori printre consilierii de orientare democrata?

— Tradatori au existat intotdeauna. Timpul ii scoate la iveala unul cate unul. Incercam sa cooperam cu oamenii pe cat e posibil, dar atunci cand se intampla ca ei sa decida trecerea de cealalta parte a baricadei — nu ai ce le face, fiecare merge mai departe pe drumul sau.

— Exista sau nu sperante ca echilibrul politic si calitatea politicienilor in raioanele republicii s-ar putea schimba in bine?

— Cred ca da. Acum avem tineri cu studii bune, cu facultati si cunostinte, care sunt capabili sa analizeze la rece starea de lucruri si sa ia decizii adecvate. Am observat ca lumea de prin sate stie deja sa aprecieze acesti tineri si sa accepte sa-i urmeze. Exemplul de la Buteni este un argument ca oamenii din localitatile rurale sunt pregatiti sa sustina noua clasa de politicieni.

— Copiii dvs. ar accepta sa munceasca in localitatea de bastina?

— Am o fiica si un fecior. Fiica este casatorita si s-a stabilit cu traiul in Irlanda. Baiatul nostru, insa, a dorit foarte mult sa studieze in Romania. Am stiut ca ii va fi greu, departe de casa, de familie, in alt mediu academic. In anul in care a plecat el la studii, ministerele Educatiei din Romania si din R. Moldova incheiasera un acord, potrivit caruia elevii erau admisi in urma calcularii unei medii a notelor la studii primare, gimnaziale si de la examenele de absolvire. Avea 8 la limba romana si ma gandeam ca acest fapt ar putea sa ii reduca sansele, dar nu m-am implicat deloc, desi eram director de scoala. L-am lasat sa lupte singur pentru visul sau. Mai mult chiar, la examenul de matematica m-am apropiat si i-am luat de pe masa tabela de zecimale, ca sa se deprinda mai devreme cu provocarile pe care avea sa le intampine ulterior. Asa a sustinut examenele si a devenit student in Romania.

— Cum ati apreciat studiile pe care le-a facut in Romania?

— Cu totii am apreciat facultatea pe care a facut-o, precum si mediul lingvistic sanatos in care s-a aflat. Dar cea mai adecvata apreciere este ca s-a reintors cu bine si e manager la o firma din Hancesti. A revenit, totusi, mai aproape de casa. Munceste si suntem cu totii multumiti de ceea ce face. Daca e sa-mi amintesc despre studii, nu a fost usor pentru noi. Desi a beneficiat de bursa, aflarea baiatului departe de casa a implicat cheltuieli uneori prea mari pentru o familie de profesori scolari din R. Moldova. Anume din aceasta cauza sotia mea a trebuit sa plece la munca in Italia pe cativa ani. Si eu am indeplinit mai multe munci concomitent, ca sa ne mentinem pe linia de plutire.

— Fiica, probabil, tot din considerente economice a plecat?

— Acolo, in Irlanda, ii este familia, acolo isi creste copiii. Cand a plecat, i-am strecurat in geanta o scrisoare, spunandu-i sa o deschida doar atunci cand va ajunge la destinatie. I-am scris niste lucruri pe care nu ar trebui sa le uite vreodata. Noua nu ne ramane decat sa le ducem dorul si sa speram ca putem obtine permisiunea, cu pasapoarte albastre, ale R. Moldova, sa ajungem sa ne vizitam copiii si nepotii. Deocamdata, autoritatile irlandeze nu mi-au permis acest lucru, desi am solicitat viza de cateva ori.

— Cand mergeti in Romania, ce tineti neaparat sa cunoasteti, sa vedeti, sa aflati?

— Tin foarte mult la limba romana, o compar mereu cu cea vorbita si chiar cu cea predata in institutiile de invatamant de la noi. Regret profund ca nu avem mai multe oportunitati pentru profesori si elevi ca sa isi dezvolte tinuta lingvistica.

— Ce posibilitati de perfectionare profesionala au actualmente profesorii scolari din R. Moldova?

— Destul de limitate. Daca e sa ne referim la cultura lingvistica, as aminti ca postul public de radio a avut ani in sir o emisiune buna despre corectitudinea lingvistica, care ii ajuta pe radioascultatori sa invete limba corecta. Acum, multumim «Vocii Basarabiei» si savantului Ion Ciocanu, care mentine rubrica «Limba mea de-acasa» , desi sesizam deseori ca se fac incercari brutale de bruiere a acestui post. In conditiile economice actuale, dificile pentru profesori, nu putem conta, practic, pe accesibilitatea altor forme de perfectionare si cultivare, cum ar fi cartile stiintifice mai noi, dictionarele…

— Cat valoreaza actualmente oamenii cu studii superioare?

— Eu si sotia mea, pedagog si ea, credem ca valoreaza foarte mult. Omul cu studii e un interlocutor si un specialist de neinlocuit in conditiile de la noi. Desigur, si eu traiesc uneori stari in care gandesc ca studiile nu mai valoreaza. Acest lucru se intampla in special atunci cand ne referim la remunerare. Ce sa faca pedagogul de azi cu un salariu de 400–500 de lei? De exemplu, invatatoarele noastre de la clasele primare, cu toate adaosurile ce suplinesc salariul de baza, primesc vreo 800 de lei. Daca aceasta invatatoare are doi copii care invata la scoala, cui, dintre cei doi, sa ii cumpere in primul rand o pereche de papuci, cand se apropie iarna? Cui sa ii perfecteze un abonament la o revista sau la un ziar? Sau cui sa-i cumpere o carte, ceruta de programa scolara? Sunt persoana care nu tine la aspectul vestimentar. Chiar nu cred ca invatatorii trebuie sa poarte haine scumpe. Cu toate acestea, el trebuie sa apara in fata elevilor respectabil, sa fie un bun exemplu pentru ei. Aspectul respectabil nu poate fi format doar de starea de avant profesional. O remunerare adecvata conteaza destul de mult in acest sens.

Deseori le zic profesorilor: haideti sa plecam impreuna la Chisinau, la vreun spectacol, la vreun concert. Apoi intalnesc privirile lor si tac. Imi fac si un calcul, in cap. Drumul de la Buteni la Chisinau costa 24 de lei, un bilet la teatru e vreo 50 de lei. Daca un profesor are un copil sau doi si vrea sa ajunga impreuna cu ei la acest eveniment, are nevoie de cateva sute de lei, mai mult de jumatate din salariu. Cine isi poate permite?

— Care este astazi cea mai mare problema in scolile satesti?

— Imbatranirea si saracirea profesorilor. Ce sa mai spui cand profesorii ajung la 50 de ani si, deseori, le cad toti dintii si nu au cu ce plati tratamentul sau serviciile unui dentist? Starea profesorilor astazi e o consecinta a unei poveri psihice enorme, la care sunt supusi in scoala, dar si in viata de zi cu zi. Tinerii nu prea vin sa munceasca in scoli, iar cei in varsta abia de se mai descurca. Urmaresc acest fenomen din interior, caci sunt in scoala din Buteni de 27 de ani, iar de 8 ani muncesc in calitate de director.

— Cum contribuie la ameliorarea starii din invatamant Directia raionala de invatamant, Ministerul Tineretului si Educatiei?

— Deseori suntem convocati la directia raionala de invatamant. Dar nu pentru schimburi de idei si pentru abordarea propunerilor «de jos in sus», ci pentru a asculta directivele trimise de la Chisinau. Chiar zilele trecute am avut o reuniune cu directorii de scoli din raion. Ni s-a repartizat un nou regulament cu privire la invatamant, elaborat deja. Ni s-a dat si gata, nu mai poti schimba nimic, nu mai poti propune alternative. Dar procesul de invatamant are nevoie in permanenta de modificari si modernizari, cine, insa, sa ne auda? Adoptarea acestui regulament e doar un exemplu al unui fenomen inradacinat deja in R. Moldova.

— Daca ati fi ascultati, ce le-ati propune celor care elaboreaza regulamentele in invatamantul de la noi?

— Le-as spune ca invatamantul trebuie umanizat. Anul trecut am asistat la examene in clasa a 11-a,  in scoala din Fundul Galbenei. O fetita a avut un acces sever, a intrat intr-o stare de soc, fiind chiar chemata salvarea. M-am convins de multe ori ca un copil mai emotiv poate muri in aceste conditii de stres. Cand a fost analizat cazul, s-a stabilit ca o profesoara o admonestase. Aceasta i-ar fi spus: Cum, nu stii nici acest lucru? Atunci ce stii?! Este adevarat ca uneori copiii sunt mai putin interesati de invatatura, dar si noi contribuim la indepartarea lor de carte prin aceasta atitudine moralizatoare. Cu acest mod de a face observatii, de fapt, ii respingem. Daca in clasele primare ei vin la scoala pentru ca sunt sub un control mai sever al parintilor, mai tarziu aleg sa nu mai frecventeze, pentru ca nu le place atitudinea profesorilor. Astfel am ajuns sa avem tineri care nu stiu a citi si a scrie.

— Considerati ca acest sistem de studii prejudiciaza elevii?

— In unele cazuri imi zic: «Sarmanul elev!». La romana el trebuie sa stie cel mai mult, la geografie — cel mai mult — la matematica cel mai mult. Dar nimeni nu pune cap in cap timpul de care dispune si pe care ar trebui sa il dedice lectiilor un elev cu timpul necesar pentru pregatirea tuturor temelor! Este un decalaj enorm, daca elevii ar fi sa ia pe bune toate obiectele, ei ar trebui sa stea 24 de ore cu cartea in maini si tot nu ar reusi sa faca fata unor astfel de programe de studii.

— Se vorbeste foarte mult despre coruptie in scoala. De fapt, ce se intampla?

— Cred ca, la noi, acest fenomen e mentinut in scoala cu forta. Nu consider ca profesorii ar trebui sa acorde servicii pe gratis, or, nimeni nu rezista prea mult pe entuziasm, si acest lucru e bine stiut. Atunci cand entuziasmul dispare, iar statul nu ofera o recompensa adecvata pentru sarcina pedagogica a fiecarui angajat, oamenii incep lupta pentru existenta, fiecare cum poate si dupa cum ii permite educatia, necesitatile etc. Coruptia e o latura veche a sistemului de invatamant, care trebuie inlaturata, dar nu vad sa se faca pasi pentru repunerea in valoare a profesorului scolar. Caci profesorii care duc un trai demn nu recurg la momente injositoare de estorcare de bani. O ramasita a vechiului este si copierea la examen, si eu le spun profesorilor in fiecare an: celui pe care il lasati sa copieze ii faceti un rau dublu — in primul rand prin faptul ca nu i-ati oferit conditii sa se pregateasca mai bine pe parcursul anului, iar in al doilea rand — ca il lasati sa inteleaga ca nu e nevoie neaparat de cunostinte.

— Cum este satul Buteni, cel in care se dau batalii atat de crancene in ultimul timp?

— E foarte frumos. Sotia mea, cand a venit pentru prima data in sat, a zis: «Eu de aici nu mai plec!». Asa a si ramas in sat, in mahalaua noastra, care se numeste Poiana. Si multi altii au zis la fel si au ramas la Buteni. E foarte pitoresc si e plin de oameni inimosi, care stiu rostul rezistentei.

Echipa de Garda

Sondaj

Loreta Handrabura, PSD: «Comunistii nu recunosc ca au fost invinsi» Situatia satului Buteni ne demonstreaza ca legile la noi in stat nu functioneaza asa cum trebuie sa functioneze. Comunistii o data in plus ne demonstreaza ca nu vor sa recunoasca infrangerea pe care au suferit-o in alegerile locale, in urma carora au pierdut intaietatea in foarte multe raioane si sate. De fiecare data cand vad rezistenta cu care se opun locuitorii acestui sat, faptul ca pledeaza pentru primarul pe care ei vor sa-l aleaga si nu accepta ca jocurile de culise in planul politicii mari, sa le afecteze bunastarea localitatii lor, ne spune ca totusi ca principiul ca vointa poporului este mai presus de orice, deocamdata este doar pe hartie si nu functioneaza la noi. Am auzit niste comentarii a cetatenilor din alte localitati care spuneau ca le da de gandit faptul ca atunci cand chiar ei se mobilizeaza si incearca sa promoveze un lider in care au incredere, ne demonstreaza o data in plus ca forta lor este absolut infima in coraport cu ceea ce poate sa faca guvernarea centrala, motivand de fiecare data ca anumite prvederi vin in contradictie cu dorinta alegatorilor satului in cauza. Vladimir Filat, PLD: «O situatie noua pentru R. Moldova» Cetatenii localitatii Buteni au incercat si au si obtinut dreptul sa-si aleaga singuri primarul, spun ca au obtinut acest drept deoarece este deja decizia CEC care a stabilit data alegerilor repetate in satul Buteni, ceea ce inseamna ca la alegeri pot cadndida toti cei care au dreptul sa o faca conform prevederilor legale. Personal am fost la Buteni atunci cand locuitorii satului au incercat sa blocheze drumul si atunci cand au blocat petrecerea alegerilor repetate. Situatia creata este una noua pentru R. Moldova, mai ales in perioada guvernarii comuniste, cand cetatenii nu s-au lasat intimidati si nu numai ca au incercat, dar au si obtinut ceea ce considera dansii ca le apartine. Ultima tentativa de a petrece alegeri arepetate, cu o zi inainte de data respectiva, a fost dislocat un numar impunator de politisti, actiune care urma sa inimideze locuitorii satului Buteni, lucru care a fost lipsit de efect, cetatenii au protestat si practic au facut imposibila petrecerea alegerilor repetate. De altfel, si decizia CEC este una absolut logica, care duce la detensionarea situatiei in localitatea respectiva. Vitalia Pavlicenco, PNL: «Revolutie oranj in 2009» Eu cred ca situatia de la Buteni reda in miniatura situatia care ar trebui sa fie in 2009 in intreaga republica. As spune ca partidul comunistilor care se lauda ca a venit la putere pe cale democratica, nu vrea sa plece sa plece pe aceeasi cale. Asta se intampla la Buteni, pentru ca comunistii recurg la diferite tertipuri pentru a-si realiza ambitia de a vedea in fruntea satului un primar comunist. Exact asta fac acum in prespectiva anului 2009 si cred ca in ajunul si imediat dupa alegerile din 2009, vor face totul ca sa ramana la putere, folosind orice tertipuri. De aceea, locuitorii din Buteni ne demonstreaza noua ca prin demnitate, rezistenta si solidaritate, prin revolutie si opunere cu forta daca e cazul, putem sa-i dam totusi jos pe comunisti. Imi e frica, ca avand in vedere toate falsificarile, inclusiv prin calcularea electronica a voturilor care se pregateste, vom fi nevoiti sa participam la o rasturnare sau o revolutie Oranj, a comunistilor din R. Moldova. Valentina Calut: «Se simte mirosul greu al comunismului» Ceea ce are loc la Buteni de mai mult timp e o rusine mare pentru R. Moldova. Cum intr-o tara care se vrea democratica un sat de oameni cauta luni de zile dreptatea si nu o poate gasi. Peste tot se simte puterea comunista, care a ramas aceeasi ca pe vremea lui Stalin. In aer se simte mirosul greu a anilor 60–70.  Imi pare rau sa spun, dar ma intreb daca candva traitorii acestui sat isi vor gasi dreptatea. Totul s-ar limpezi daca Voronin&Co ar pleca de la putere. Satenii din Buteni sunt foarte activi, ii admir. Mai mult, ma mir de faptul ca batranii sunt cei care lupta pentru dreptate. La anii lor, sa lupti deschis impotriva comunismului? Cred ca noi, cei din Chisinau, ar trebui sa luam exemplu de la ei. Alexandra Prodan: «Comunistii ne-au invatat sa tinem capul plecat» S-au trezit oamenii! S-au saturat de dictatura, nu mai vor candidatul care il impun comunistii. Nu stiu de ce li se pun bete in roate, sunt sigura ca oamenii din Chisinau se vor mai dezmorti putin, urmand exemplul celor din Buteni. La sigur comunistii sunt cei care ii apasa. Imi este si mila de oamenii acestia, dar ii si admir. Comunistii ne-au invatat sa tinem capul plecat. Dar oamenilor li se trezeste constiinta. Dupa evenimentele din 1990–91, niciodata nu ne-am gandit ca vom ajunge sa avem la putere o conducere care va arunca cu pietre in Romania. Ce va fi mai departe, nu stiu. Inteleg ca totul depinde de oameni, dar ce sa faci atunci cand puterea te sugruma? R. Moldova are multi oameni competenti, care si-au facut studiile in afara. Ei sunt speranta noastra. Andrei Canschi: «E lupta dintre partide» La televizor urmaresc evenimenimentele care au loc la Buteni. Dupa parerea mea, locuitorii din sat au dreptul sa-si aleaga primarul pe care il vor. Insa PCRM incearca sa stopeze orice tentativa a satenilor de a-si alege primarul. Nu lupta oamenii, ci partidele. Oamenii stiu un singur lucru, ca vor sa fie condusi de un om vrednic. Comunistii, insa, le pun bete in roate. Eu sunt de partea oamenilor, deoarece daca vorbim despre democratie, inseamna ca trebuie indeplinita dorinta cetateanului de rand, nu a celor care stau in fotolii luxoase prin Parlament si Guvern. Satenilor din Buteni trebuie sa le fie foarte greu, dar inteleg ca alta iesire din situatie nu au. Noi, cei din Chisinau ar trebui sa luam exemplu de la ei, pentru ca ei sunt uniti, lucru care ne lipseste noua. Lidia Zabolotniuc: «Puterea nu trebuie sa lupte cu oamenii» Cunosc cazul satului Buteni din presa si sunt suparata ca autoritatile centrale sunt atat de insistente si nu cedeaza in fata acestor oameni care stiu ce isi doresc. Sunt sigura ca, la Buteni, oamenii lupta impotriva partidelor politice si impotriva puterii. Acest lucru este respingator, deoarece oamenii sunt alegatorii. Puterea ar trebui sa inteleaga oamenii, nu sa lupte cu ei. Poporul are dreptul sa-si aleaga conducatorul pe care il vrea. Pentru ca daca la conducerea unui sat va fi un om stimat si sustint de popor aceasta localitate va inflori, va prospera. Cum poate un sat sa fie condus de un primar pe care nimeni nu il vrea? Ce ar putea face un astfel de primar la Buteni sau in alta localitate? Boris Movila: «Daca asta e democratie, oare ce numim dictatura?» La Buteni iese invingator democratul, insa comunistilor nu le convine acest lucru, de aceea de fiecare data anuleaza alegerile. Oamenii iar sunt chemati la urnele de vot, iar castiga candidatul democrat, iar comunistii nu-l recunosc. Astfel, satul lupta cu puterea, ca sa-si aleaga conducatorul, si comunistii se impotrivesc. Daca asta e democratie, ce numim dictatura? Exact ca pe timpurile urss, cand in colhoz erau adusi presedinti comozi puterii. Daca oamenii refuzau sa voteze presedintele, clubul in care se organizau alegerile era inconjurat de militieni si oamenii erau acolo terorizati pana dimineata, fiind fortati sa-l voteze pe omul lor. Cu ce se deosebeste metoda de azi, folosita de PCRM la Buteni, de dictatura lui Stalin? D.R.