Alexandru Ciugureanu

— Dle Ciugureanu, de la un timp, numele Dvs. a devenit unul extrem de vehiculat in presa si in cercurile politice. Cum explicati aceasta "deschidere" a Dvs. dupa o perioada indelungata de tacere?

— Este stiut ca deputatii fractiunii majoritare sunt obligati sa respecte disciplina de partid, adica sa nu iasa din cuvantul sefilor... De altfel, fiecare fractiune are linia sa politica, traditiile si prioritatile sale. Venind in Parlament, m–am conformat cerintelor fractiunii majoritare, desi nu eram membru de partid.

— Acum sunteti membru al acestui partid?

— Nu am intrat in partid, chiar daca mai multi deputati care au ajuns in Parlament pe lista PCRM, nefiind membri de partid, au facut acest pas in timpul actualului mandat. Cat ma priveste, am decis ca, fiind deja candva membru de partid, sa nu mai ader la nici o formatiune politica.

— La ce v–a trebuit acest mandat?

— Pana a ajunge in Parlament, am condus, impreuna cu actualul premier, Uniunea producatorilor autohtoni. Am venit in Legislativ cu scopul de a solutiona probleme economice, de a proteja interesele producatorilor autohtoni, piata locala de marfuri si produse. Unele lucruri ne–au reusit, altele — mai putin. Au existat si unele circumstante politice care ne–au incurcat. Vreau sa spun, insa, ca m–am conformat intocmai programului partidului. Am lucrat activ in teren, la Telenesti, apoi in sectorul Ciocana. Peste tot am sprijinit mai mult interesele economice, decat cele politice. Am contribuit la gazificarea localitatilor, la sapatul fantanilor, am ajutat, personal, din propriul buzunar, mai multi oameni nevoiasi. De obicei, din deplasari vin acasa fara nici un ban in buzunar.

— Cum au aparut aceste disensiuni ale Dvs. cu partidul pe care–l reprezentati in Parlament?

— Asa s–a intamplat ca, atunci cand am venit in Parlament, nu aveam apartament. Anterior avusesem o locuinta, deoarece am lucrat in mai multe posturi de raspundere: judecator, functionar in Ministerul Justitiei. Le–am lasat copiilor acel apartament. Intre timp, sotia decedase, iar eu, peste cativa ani, m–am recasatorit. Mi–am construit, langa Durlesti, o casuta mica unde am locuit cativa ani. Intr–o zi, casa ne–a fost pradata. Mi–au furat absolut totul, chiar si arma, si insigna "Gloria Muncii" cu care am fost decorat, acte importante, alte lucruri personale... Atunci am ramas pe drumuri. Cand am devenit deputat, primeam cate 2000 de lei drept compensatii pentru ca nu aveam locuinta. Am primit acesti bani timp de un an, pe urma, insa, presedinta Parlamentului a interzis sa mi se mai plateasca. Nici pana azi nu stiu de ce s–a decis ca nu as avea dreptul moral sa primesc acesti bani. Cand am intrebat–o, mi–a spus ca asa a hotarat dl presedinte. Iata, deci, ca dl presedinte hotaraste si astfel de intrebari.

— O spuneti cu indignare?

— Pur si simplu, nu mai inteleg care sunt adevaratele repere morale astazi. M–am ratacit...

— Cum ati reactionat atunci?

— Am tacut, dar m–am gandit sa–mi iau un loc de casa, deoarece nu aveam nici o posibilitate sa–mi cumpar apartament. De altfel, as fi putut avea casa chiar de la inceputul venirii mele in Parlament, daca nu as fi lasat balta aceasta problema. Din modestie, din incomoditate fata de partid, fata de colegi, am taraganat lucrurile. Cand am inteles ca trebuie sa decid ceva, am scris o cerere la Primarie. Acolo mi–au sugerat ca ar fi bine ca cererea mea sa fie insotita de un demers din partea presedintelui sau a unuia dintre vicepresedinti. Atunci, presedinta Parlamentului a adresat o scrisoare catre Consiliul municipal, solicitand sa mi se acorde pe motiv ca nu am apartament, un lot de pamant pentru constructia individuala a unei case. Asa a fost intotdeauna. In diferite institutii, conducatorii aveau grija de conditiile de viata ale subalternilor. Am asteptat un an de zile. Am vorbit cu Garev, seful fractiunii comunistilor din Consiliul municipal, rugandu–l ca problema mea sa fie examinata...

— V–a cerut cineva mita, pentru a va solutiona cererea?

— Nu, dar nici nu au avut motiv sa ceara. La 23 iulie 2004 – nu era nici zi de Pasti, nici de 1 mai, nici in preajma alegerilor — Consiliul a luat decizia in privinta mea. Mi–au acordat teren acum, in iulie anul acesta, dar nu in centrul orasului, nici in vreo zona verde... Mi–a fost repartizat un lot pe str. Dumeniuc, la Ciocana. Am inceput pregatirile pentru constructie. Intre timp, in presa a aparut lista persoanelor care au primit loturi. Figuram si eu in acea lista. Atunci colegii mei de fractiune, cu care nu am nici un fel de probleme, m–au prevenit ca urmeaza sa fiu exclus din grupul nostru parlamentar. La inceput mi s–a parut o gluma deoarece, dupa cum va spuneam, chiar conducerea Parlamentului facuse demers sa mi se acorde un lot pentru casa. L–am intrebat pe unul dintre adjunctii lui Stepaniuc care–i problema, acesta, insa, a inceput "sa se dea la gard". Mai tarziu am aflat ca, in ajun, problema s–a discutat la presedinte si majoritatea s–a pronuntat impotriva excluderii mele din fractiune. Atunci, m–am gandit: ce–am avut si ce–am pierdut. Am depus singur cerere, declarand ca nu mai astept excluderea. Cam asa s–a intamplat si cu presedintele Curtii de Conturi (CC).

— Avea dreptul fractiunea majoritara sa destituie presedintele CC?

— Dupa lege, fractiunile parlamentare nu au acest drept. In cazul presedintelui CC, problema a fost abordata dat fiind faptul ca el este membru de partid, iar Curtea de Conturi este o structura controlata de Parlament.

— A fost abordata si problema retragerii mandatului Dvs. de deputat?

— Acum sunt deputat independent. In conformitate cu legislatia nationala si cea internationala, nu are nimeni dreptul sa–mi retraga mandatul atata timp cat nu sunt implicat in infractiuni dubioase. Nu ma tem de asta, – nu m–am nascut deputat. Am venit dintr–o functie importanta si pot reveni oricand. Nici nu stiu daca e atat de bine sa fii deputat.

— Ce experienta ati acumulat in cadrul acestei fractiuni majoritare?

— Am studiat mult... La fiecare intrebare, raportata in cadrul comisiei noastre, ma pregateam mult. Comisia noastra este una dintre cele mai importante si este un volum mare de lucru.

— Cum explicati, totusi, ca starea de lucruri, in economie si in societate in ansamblu, ramane a fi dezastruoasa?

— Este adevarat, situatia este dificila, dar, facand abstractie de aspecte politice, va spun ca Guvernul are scopul de a ridica economia. Va spun acest lucru fara nici un echivoc.

— De ce, in acest caz, nu se intampla nimic bun in viata noastra, iar Moldova ramane printre cele mai sarace state din Europa?

— Nu e chiar asa. Am calatorit mult prin sate. Acolo nu–i chiar atat de catastrofala situatia. Localitatile sunt gazificate, se sapa fantani.

— Suntem in sec. 21, dar vorbim despre gazificare ca despre o inventie milenara...

— Nu putem sari, ca Mongolia, de la feudalism la socialism. Avand datorii sub forma de credite de circa 2 miliarde de dolari, – ma scuzati... Sigur ca sunt depuse eforturi, conducerea vrea sa faca, dar nu izbuteste chiar totul.

— Din ce cauza? E la mijloc nedorinta guvernantilor de a colabora cu buni specialisti, cu persoane versate si competente, incompetenta oamenilor puterii sau politica distructiva a partidului de guvernamant?

— Sa stiti ca, oricat de bun specialist ar fi, daca nu va dori sa se injuge la carul puterii, nu va reusi nimic. Carul nu va merge inainte. Este nevoie de o echipa, oricare ar fi partidul de la guvernare.

— Partidul de guvernamant a avut o astfel de echipa?

— Nu a avut. Nici in raioane, nici la Chisinau. Dupa alegeri, fireste, au fost promovate cadre proprii. Asa e in toata lumea. Dar, este adevarat, nici atunci, nici acum, partidul nu dispune de cadre. Si mai rau e ca cei care sunt in anumite functii, au o atitudine a lehamite fata de munca lor.

— Cum explicati, in acest caz, ratingul partidului de guvernamant, prezentat de unele sondaje?

— La mijloc e figura presedintelui, dar si disciplina de fier din cadrul acestui partid. Nimeni nu neaga acest lucru. Personal cred ca, fiind in centrul Europei, ar trebui sa existe altfel de relatii in cadrul unei formatiuni de guvernamant. Pe de alta parte, dezmatul care s–a intamplat in ultimii 10 ani cerea, intr–adevar, alt stil de lucru. Aici, insa, este valabila regula: "bei svoih, citob ciujie boialisi".

— Ati spus ca in ultimii 10 ani a fost prapad in Moldova, in special pentru ca s–a furat foarte mult... Acum nu se mai fura? A fost starpita coruptia?

— Se fura, cum sa nu. Cu ceva timp in urma, am facut o declaratie despre coruptia din organele de justitie.

— Declaratia Dvs. in raport cu presedinta Curtii Supreme de Justitie, e destul de tare... Aveti argumente?

— Sigur ca da, le–am si prezentat intr–o sedinta in plen a Parlamentului, de la tribuna centrala. Am lucrat mai mult timp in sistemul judiciar, cunosc multa lume in aceasta sfera. Nu m–am detasat de sistemul judecatoresc. Fiind director la Asociatia producatorilor, mi–au fost adresate mai multe demersuri... Imi amintesc chiar cazul magazinului "Okean". Venise la mine directorul si–mi spuse: Alexandr Gheorghevici, am dat 500 de mii de lei la judecatorie, dar asa si nu mi–au rezolvat problema. Astfel de plangeri am primit din partea mai multor conducato