Masca
«Razboiul mediatic»,
reluat saptamana trecuta de presedintele Voronin la adresa
Romaniei, mai degraba dintro lipsa de discernamant
istoric decat dintro oportunitate relevanta, a lasat
sa se raceasca prea repede o tema extrem de fierbinte
ca cea a ultimelor manevre de la SIS. Remanierea
de cadre si, in special, cea de prerogative, intervenite
la propunerea presedintelui Voronin si votate, selectiv, in Parlament,
era cazul sa ramana o tema deschisa dialogului cel putin din
considerentul ca ameninta drepturile si libertatile fundamentale
ale omului.
Dincolo de aceasta,
decizia este obiectul unui abuz politic. Sa nu ne facem
a nu observa ca Voronin devine tot mai mult personajulexceptie
in acest stat. Si prin asta, extrem de posesiv. Si riscant,
ca sa nu zicem altfel. Obsedat de sine si de partidul
sau (plin de «exclusivisme», conform «noului
program» PCRM), Voronin forteaza politizarea institutiilor statului
si subordonarea administrativa si politica a acestor
structuri nu doar partidului de guvernamant, ci si sie
insusi. Tarul din Vladimir, asadar, se face tot mai ambitios si insistent.
Era si logic, de fapt, sa ajungem unde sa
ajuns. In situatia in care comunistii pretind sa ramana
la guvernare si nu mai au suportul politic al maselor,
Voronin nu face decat sa sil asigure pe cel
al institutiilor statului si, in primul rand, al celor
de forta. La modul practic, acesta a fost dintotdeauna
suportul si garantiile pe care comunistii sau tinut
la guvernare in URSS toata jumatatea secolului trecut si in care
SISul era scutul si spada partidului. Iata
de ce, deciziile recente vizavi de SIS nu sunt altceva
decat readucerea Securitatii la conditia ei de odinioara,
de politie politica. Evident, sub o alta masca, conforma «noilor
conditii istorice», vorba presedintelui Voronin, dar cu aceleasi
consecinte pentru «dusmanii poporului (partidului)». Era
si de asteptat. Chiar e de mirare ca acest
lucru se intampla cu atata intarziere in timp. De fapt,
nicio intarziere.
Voronin a fost calm si sigur pe sine si pe partidul sau pana la momentul in care au fost dati de pamant la electorala 2007. Din momentul in care riscurile pentru scrutinul din 2009 au devenit iminente, Voronin intra in panica si devine violent si abuziv in raport cu tot si toti acei care nu sunt cu el. Santajele de imagine, relansarea dosarelor politice, divorturile politice, aliantele adhok, solidarizarea stangii revansarde de la Chisinau si Comrat, reactivizarea batalioanelor de ieniceri moldoveni din Rusia, remanierile de cadre si de competente in SIS (si nu numai), concentrarea exclusiva a «spionajului electronic» in mainile Securitatii, «lovitura locala» de la Rezina, santajul si amenintarile la adresa puterii municipale Chisinau, eliminarea finantarilor de la bugetul de stat2008 pentru teritoriile necontrolate de comunisti aceste si alte situatii si evenimente fac dovada faptului ca lupta electorala2009 va fi una extrem de ambitioasa si categorica. Si generalul Voronin se pregateste de ea ca de un razboi. Metodic, insistent si chiar abuziv, daca tinem cont ca toate institutiile statului actioneaza la indicatia directa si personala a lui Voronin. Noi am mai trecut prin aceste experiente si stim foarte bine in ce se poate transforma un stat in care un serviciu de securitate, cu atributii exclusive, este controlat de un singur partid. Nu este deloc greu sa ne dam seama ce se poate intampla cu acest stat din momentul in care SIS a trecut, de facto, sub controlul personal al lui V. Voronin, care de 6 ani incontinuu confunda statutul si atributiile sale de presedinte al statului cu cele ale primsecretarului partidului comunistilor.
Motivele demiterii lui Ion Ursu de la SIS nu sunt plauzibile.
Explicatia ca Ursu ar avea prea multi ani pentru a mai
putea fi seful Serviciului de Securitate este una prost motivata.
De altfel ca si candidatura lui Artur Resetnikov. De ce anume
Resetnikov si nu altul, de ce un personaj atat
de banal si neinspirat pentru o functie de maxima
importanta in stat? Parerile difera. Majoritatea inclina spre faptul
ca, in noile conditii politice, Voronin avea nevoie de «omul
lui» la securitate, mult mai «al lui» decat
putea fi Ursu. Posibil. La fel cum este posibila si ipoteza
ca Resetnikov ar fi personajul pe rol de papusa
gofrata la SIS, «omul din fata», dincolo de care
va actiona «omul Moscovei». Nimic nou. Practica «omului
din umbra» este una experimentata si raspandita la Chisinau,
si nu doar in politica. In orice caz, modificarea
prerogativelor SIS, concomitent cu schimbarea directorului acestei
institutii, lasa loc de noi interpretari. Nui exclus
ca manevrele de la SIS sa faca parte, potrivit unor
versiuni, din cadrul «planului secret» despre care se vorbeste
de mult ca ar exista intre Voronin si Putin. Se presupune
ca Voronin ar fi acceptat sa faca mai multe concesii
Moscovei in «problema transnistreana», in schimbul
sprijinului electoral pentru 2009 din partea Transnistriei si Gagauziei.
E asa sau nu, ramane de vazut. In orice caz (si acest
lucru lau aratat atat localele2007, cat si ultimele
sondaje de opinie), Voronin nu are o problema mai dificila
pentru alegerile parlamentare 2009 decat cea a resurselor
electorale. Iata de ce, implicarea Securitatii in viitoarele
alegeri parlamentare devine mai mult decat probabila. Constient de faptul
ca nu mai are sprijinul electoratului traditional, Voronin
va cauta, cu concursul SIS, sa sil
recapete, fie prin compromiterea si eliminarea din cursa a unor
potentiali concurenti electorali, fie prin silirea lor la «aliante
postelectorale». Oricum, Voronin va incerca sa compromita
tot ce va putea fi compromis in aceste alegeri.
Comunistii se pregatesc de un mare si ambitios razboi
politic, care, sub aspect logistic, a si inceput. Lucrul cel
mai grav care se poate intampla e ca acest razboi sar putea
sa nu se incheie in 2009, ci abia dupa alegerile
din 2009 sa inceapa cu adevarat. Sar putea
intampla ca R. Moldova sasi regaseasca
viitorul in trecutul ei sovietic, pe care comunistii
il critica, dar de care nu vor sa se lase.
Petru Amariei