Dupa ce, acum trei ani, un autocamion a distrus casa familiei Cotoman din Balabanesti, r. Criuleni, toti membrii acestei familii isi duc zilele intr–o odaie avariata de 3×5m.p.  In timp ce, seara de seara, cei sase merg la culcare framantati de teama ca tavanul ar putea sa se prabuseasca peste ei, decizia instantei de judecata de a incasa de la cei vinoveti de accident 81 mii de lei a ramas neexecutata pana in prezent.

La 26 august 2004, soferul unui autocamion incarcat cu nisip care se deplasa pe traseul Dubasarii Vechi — Cimiseni, pierzand controlul asupra masinii, a tamponat casa familiei Cotoman, intrand in ea.

«Ne–a promis ca totul va fi bine»

Vecina, Zina Ivanov, isi aminteste ca, initial, a vazut mult fum. «M–am speriat, crezand ca arde casa mea, dar fiul mi–a spus sa ma linistesc, pentru ca fumul nu iesea de la noi, ci de la vecini», povesteste Zina Ivanov intamplarea de acum trei ani. In timp ce unii vecini au alergat sa anunte stapanii casei, altii l–au ajutat pe sofer sa iasa din autocamion. «Imi amintesc ca era zgaraiat pe fata», spune Ivanov. «Ii era frica sa nu se rastoarne si remorca pentru ca astfel ar fi distrus intreaga casa!»

Intre timp, si stapanii au ajuns acasa. Daca dimineata, inainte de a merge la munca, aveau acoperis deasupra casei, in doar cateva ore, au constatat ca, practic, nu mai aveau unde sa se adaposteasca… «Dupa putin timp, la locul accidentului, a venit si directorul firmei »Mobias Con«, Vladimir Dorin, unde era angajat soferul care transporta nisipul», isi aminteste stapana, Natalia Cotoman, de 40 de ani. «Ne–a promis ca totul va fi bine si ca ne vor ajuta sa reparam casa, doar sa nu atacam in instanta de judecata». Si vecina, Zina Ivanov, si Natalia Cotoman, spun ca, dupa putin timp, Dorin a dat mana cu primarul de atunci al satului, Mihai Barbacari. Dupa asta — au plecat. De atunci, familia Cotoman a pierdut urma celor responsabili de ruinarea casei lor.

Informare fara achitare

Dupa ce s–a constatat ca 65% din casa familiei Cotoman era distrusa, 35% — in stare avariata si ca locuinta nu mai poate fi restabilita din cauza peretilor deformati, au urmat numeroase adresari in instanta de judecata. «Dupa un an de procese de judecata, instanta a hotarat ca »Mobias Con« sa ne achite 81 mii de lei, sub forma de recompensa a daunelor materiale si morale», spune stapana casei. «Dar le–am pierdut urma», adauga disperata aceasta. Sperand ca li se va face dreptate, familia Cotoman a angajat, pe rand, vreo cinci avocati pentru care au cheltuit in total 7 mii de lei. «Nu stiam ca trebuia sa apelam la Compania de Asigurari. Nu ne–a spus nimeni. Iar cand am aflat, toti avocatii ne–au spus ca e prea tarziu…»

Au urmat mai multe adresari catre presedintele Voronin, presedintele Parlamentului, Marian Lupu, prim ministrul, Vasile Tarlev, ministrul Justitiei de atunci, Victoria Iftodi, directorul Departamentului Executare, Valeriu Devderea, procurorul general, Valeriu Balaban… In consecinta, familia Cotoman a fost informata de mai multe ori ca firma «Mobias Con» SRL dispune de conturi bancare in «Mobiasbanca» SA, institutie care, la randul sau, a informat Departamentul Executare ca firma nu dispune de resurse financiare pentru achiatrea pagubelor. Amintim aici un element important — directorul «Mobias Con» SRL, Vladimir Dorin, si directorul «Mobiasbanca» SA, Nicolae Dorin, sunt frati. Totodata, la sediul acestei firme, executorii ar fi constatat lipsa de bunuri din care ar putea achita datoria fata de familia Cotoman. De fapt, aceasta firma s–a straduit sa demonstreze oficial ca poseda doar o unitate de transport de tip MAZ, cu o remorca de tip KRAZ, care, fiind avariate, nu pot fi utilizate pentru achitarea pagubelor…

«Daca Tarlev nu poate, ce putem face noi, niste oameni atat de mici?»

I–am intrebat daca au incercat sa ii gaseasca pe cei responsabili de accident. «Daca cei mai mari, de alde Tarlev, nu pot pune la punct situatia, ce putem face noi, niste oameni atat de mici?», se intreaba disperata fiica Tatiana, de 20 de ani care, intre timp, s–a casatorit. Astfel, intr–o odaie de 3×5 m.p.  locuiesc sase persoane — patru maturi si doi copii, Lenuta de sase ani, mezina familiei Cotoman si Petrica de un an si jumatate, copilul Tatianei.

Cele doua familii, Cotoman si Druga, merg in fiecare seara la culcare cu spaima ca tavanul ar putea sa se prabuseasca peste ei. Pe de alta parte, ei ii multumesc lui Dumnezeu ca le–a lasat macar aceasta bucata de casa asa cum este la moment, rece si plina de mucegai. Este adevarat, in casa ploua, asa cum ne–am convins si noi, atunci cand am plecat la Balabanesti, sa realizam subiectul. Iarna ninge. Cu toate ca au incercat sa astupe gaurile provocate de accident, casa e in proces de demolare in fiecare zi. «Am ramas fara haine, fara de cele mai de pret obiecte din casa. Umezeala a distrus totul…», spun cei din familia Cotoman. Din cauza conditiilor, Lenuta si Petrica, pe timp mai rece, sunt bolnavi in permanenta. Asa ca micutii sunt nevoiti sa stea pe medicamente mai tot timpul.

«Vom vinde si porcii pentru niste ciment»

Prin primavara anului 2006, cele doua familii au inceput constructia unei noi case cu 4 odai. «Am imprumutat bani, multi bani, ca sa cumparam materiale de constructie», spune sotul Tatianei, Ilie, de 20 ani. De fapt, pe Ilie l–am gasit muncind singur la constructia casei. «Nu avem bani nici pentru mesteri. Totul e atat de scump…», afirma tanarul. Pana in prezent, au cheltuit aproximativ 25 mii de lei. «Am vandut tot ce se mai putea de vandut de pe langa casa. Trebuie sa vindem si porcii ca sa mai cumparam niste ciment.» La constructia casei munceste si sotia, Tatiana, si soacra, Natalia Cotoman.

Dar, asa cum nenorocirea nu vine de una singura, recent, capul familiei, Petru Cotoman, de 42 ani, care era cel mai important ajutor al acestuia dar si principala sursa financiara in gospodarie, a suferit de pe urma unui accident la serviciu si a fost internat la spital. «Si–a fracturat piciorul si era nevoie de o interventie chirurgicala urgenta», spune Natalia. «Am sperat ca macar aici sa ni se faca dreptate si sa–l opereze in baza politei de asigurari, dar medicii au spus sa ne asteptam randul. Din cauza durerilor, nu am putut astepta, asa ca am fost nevoiti sa mai imprumutam 200 de dolari pentru aceasta interventie chirurgicala…»

Tarlev a semnat, dar habar nu avea

In vara 2007, Vasile Tarlev s–a aflat in vizita la o intreprindere din Balabanesti. Tatiana nu a ratat ocazia de a–l intreba pe premier despre executarea hotararii judecatoresti si despre masurile pe care le–a promis ca le va intreprinde, semnand chiar un act oficial in acest sens. «Atunci, Vasile Tarlev mi–a spus in fata ca nu stie despre ce e vorba si ca se grabeste», spune Tatiana despre discutiile sale cu premierul. «Cum asa? Doar ne–a fost dat un act semnat de insusi Tarlev?», se intreaba nedumerita tanara.

Dupa putin timp, prin luna august, ei au fost informati ca le vine ajutor de la Guvern: 8 m.c.  de lemn si 40 foi de ardezie. Doar ca noua casa era deja acoperita cu niste foi de ardezie si lemn cumparat din imprumut… «Le multumim, dar ce sa facem cu acestea acum, dupa ce am acoperit casa?», se intreaba Ilie, aratand cu mana la lemnul din curte. «Am incercat sa le vindem, doar ca nimeni nu vrea sa le cumpere…»

Tot prin august 2007, Consiliul raional Criuleni i–a promis familiei Cotoman un ajutor de zece mii de lei. «Si acestia am ramas doar cu promisiunile», spune Tatiana. «Tot ne spun ca ne vor da luna viitoare, dar deja e a a treia luna de cand ne tot amana!»

«Si din cauza acestor bani, pe care nu i–am vazut niciodata, am avut probleme», povesteste Natalia. «Satul a auzit ca ni s–ar fi dat ajutor zece mii de lei si, pe cand nu eram acasa, cineva a rascolit peste tot ca sa gaseasca banii. Vazand ca  nu–s, s–au urcat pe bicicleta noastra si au fugit… Satul a auzit, dar nu stie ca nu am primit acest ajutor si nu se stie daca il vom primi vreodata!»

«Nici nu le voi da!»

Valeriu Devdere, directorul Departamentului Executare a Ministerului Justitiei, spune ca in acest caz ar trebui sa se implice organele de drept (n.r.: ce fel de organe, daca nu de drept, reprezinta acesta?), politia si procuratura, pentru a convinge debitorul sa gaseasca resurse financiare si sa achite paguba…

Contactat de Ziarul de Garda, Vladimir Dorin, directorul «Mobias Con» SRL, a spus ca cei din familia Cotoman «nu sunt oameni buni». «Ei mi–au spus ca vor o alta casa, iar mai apoi au cerut 3 mii de dolari», spune Dorin. «Am inteles sa ne intalnim la notar. Avocatul lor mi–a spus ca acestia vor si casa si bani. Auzind asa ceva le–am spus »la revedere«. Nici nu le voi da ceva! Masina mea valoreaza mai mult decat casa lor», a mai spus Dorin. Totodata, intrebat de ce nu a executat hotararea judecatoreasca de a achita familiei Cotoman cei 81 mii lei, el a raspuns: «Firma nu are bani."

Am contactat si Consiliul raional Criuleni. Presedintele Consiliului, Dumitru Simon, care afirma ca este in functie de doar trei luni, recunoaste ca nu are habar de acest caz. «Nu am auzit nimic si mai ales despre vreun ajutor de 10 mii de lei!», spune Simon.

De la Ana la Caiafa

«Tocmai facusem reparatie si gard nou construisem», isi aminteste Natalia Cotoman cum arata casa cu cinci odai inainte de accident. «Poate ca suntem norocosi ca niciunul dintre noi nu era acasa. Am fi decedat cu totii in acel accident!»

«I–as lua sa locuiasca la mine», spune soacra Nataliei, Ecaterina Cotoman, de 62 de ani. «Doar ca si casa mea e pe locul alunecarilor de teren. Ma tem ca degraba nici eu nu voi avea unde sa locuiesc!», spune batrana. Ea isi aminteste de ziua accidentului. «Eram in curte si plangeam. Directorul cela mi–a spus sa nu fac zarva pentru ca vor repara totul! Si ce–au facut? Au dat mana cu primarul, au luat masina si au plecat…»

Parintele Gheorghe din Balabanesti spune ca patimitii nu au fost ajutati nici de stat, si nici de cei care au avariat casa. «Prin acte de coruptie s–a cumparat totul, iar ei, daca sunt niste oameni simpli, fara relatii, au fost purtati de la Ana la Caiafa», spune preotul.

Liuba Cotoman, vecina de peste drum, este martora nu doar a accidentului, ci si a felului in care se descurca familiile Cotoman si Druga. «In tara asta, nimeni nu poarta raspundere», spune femeia. «Dreptatea, unde s–o caute? La fundul marii? Doar ei stiu cum se descurca zi de zi…»"

Anastasia NANI