In perioada 23–29 septembrie curent, la invitatia Consiliului Europei, un grup de parlamentari si reprezentanti ai presei de la Chisinau s–au aflat intr–o vizita de documentare la CE. Programul vizitei a cuprins si o intrevedere cu Andrei Neguta, seful Misiunii diplomatice a R. Moldova la Consiliul Europei, dupa care corespondentul nostru i–a solicitat un interviu.

— Misiunea diplomatica a R. Moldova la Strasbourg are vreo implicare in organizarea vizitei de studiu aici, la Consiliul Europei, a grupului parlamentar de la Chisinau sau este o initiativa exclusiva a CE?

— La inceputul acestui an, in urma relatiilor noastre cu Directia Politica a CE, s–a convenit asupra acestei vizite. Reprezentanta noastra a participat la momentul luarii deciziei. Mai tarziu, dl V. Ristovski, Reprezentantul Special al Secretarului General al CE la Chisinau, in colaborare cu Parlamentul R. Moldova au facut posibila efectuarea acestei vizite, pe care eu o consider destul de importanta si necesara.

Este un proiect pragmatic. Dvs. cum motivati necesitatea acestei vizite?

In Legislativul de la Chisinau sunt mai multi deputati care aveau nevoie sa  cunoasca mai multa informatie despre preocuparile CE, mai ales in ceea ce tine de proiectele si colaborarea cu R. Moldova.

— Cum incepe si cu ce se termina, pentru ambasadorul Andrei Neguta, o zi de lucru aici, la Consiliul Europei?

— Mi–am facut o regula, pe care o respectam si pe cand eram in Parlamentul R. Moldova, si la Ambasada noastra de la Paris, si de care ma conduc si aici, la Strasbourg: de obicei, vin primul la serviciu, vad situatia, imi intalnesc colaboratorii si, reiesind din dispozitia lor, ne facem programul de lucru. Acesta–i, de obicei, inceputul. Sfarsitul? Ca si pentru orice alt ambasador, nu numai al R. Moldova, o zi de lucru se termina, de multe ori, cu o receptie. Efectele acestor intalniri, ce–i drept, nu se resimt imediat, dar in cadrul lor se lucreaza, de fapt, cel mai intens… In conditii informale, poti oferi cu usurinta o carte de vizita, poti face un schimb de opinii sau informatii, sau poti conveni mult mai usor o intrevedere…

— Cat de numeros e aparatul misiunii?

— Nu suntem multi, de tot — 7 colaboratori, dintre care 4 diplomati.

— Costurile de intretinere?

— Platile anuale asigurate de R. Moldova pentru toate cheltuielile pe care le are la CE sunt de 300 mii Euro.

— Personalul misiunii este selectat la Chisinau sau il alegeti Dvs.? Cum explicati ca, in Ambasadele noastre, nu avem diplomati de cariera?

— Un ambasador ar vrea, desigur, sa fie consultat si el in problema personalului. Si aceste consultari au loc. Dar un ambasador isi doreste mai multe consultari in aceasta problema. Are sau nu R. Moldova diplomati buni, puternici? Da, are. Este necesar ca ei sa fie si mai pregatiti? Desigur. Dar trebuie sa avem in vedere ca serviciul nostru diplomatic dateaza din 1991 si nu putem sa ne comparam cu tarile care au traditii in acest domeniu.

— Care sunt canalele de informare ale misiunii diplomatice de la Strasbourg despre ceea ce se intampla in R. Moldova sau in afara ei, dar care vizeaza R. Moldova sau prezinta interes si pentru ea?

— Desigur, volumul cel mai mare de informatie ne vine din Ministerul de Externe si al Integrarii Europene de la Chisinau. In afara de aceasta, exista Curierul Parlamentului, Buletinul Guvernului sau, daca vine cineva la Strasbourg, suntem intrebati neaparat ce sa ni se aduca din presa. Consultam presa si pe internet, cea care, desigur, apare pe internet, ne informam si de pe site–urile organizatiilor internationale sau ale ambasadelor straine, asa ca avem la indemana mai multe canale, toate diferite, dar, oricum, insuficiente.

— Sa inteleg ca nu aveti presa abonata de la Chisinau?

— Ne–am abonat la ceea ce nu se invecheste. Avem revista «Moldova», editata de Boris Marian, avem «Monitorul Oficial» al R. Moldova, si cam atat. Pur si simplu, nu are rost sa citesti un ziar care poate ajunge la noi peste o luna de la aparitie.

— Dar posta diplomatica?

— Avem alternativa: posta electronica.

— Cum se traieste departe de Moldova cu grijile Moldovei? Ce ne puteti spune despre imaginea R. Moldova aici, la Strasbourg?

— Este destul de dificil in multe cazuri, pentru ca imaginea R. Moldova in exterior este inca prea putin cunoscuta. Deseori suntem pusi in situatii incomode, fiind intrebati: «Unde se afla R. Moldova, intre Romania si Ucraina sau unde… in Europa de Est?» Momentele acestea, desigur, nu ne plac si vreau sa spun ca problema imaginii R. Moldova trebuie sa fie nu numai o preocupare a corpului diplomatic. Tocmai de aceea am facut recent o propunere la Ministerul de Externe de a evidentia in proiectul Bugetului–2008 un articol nou, chiar in cadrul acelorasi surse bugetare, care sa se cheme «Imaginea R. Moldova». Acest articol sa fie si pentru Ministerul de Externe, si pentru Ministerul Culturii, si pentru multe alte ministere, ca fiecare sa faca cate ceva pentru imaginea tarii.

— Alte probleme de imagine ale R. Moldova?

— Aici, desigur, avem de a face cu experti si nu apar probleme de geografie sau de alt ordin. Ei sunt destul de informati. Atunci cand apare vreo problema pe ordinea de zi a CE, diplomatii altor tari se documenteaza in ministerele lor, dupa care urmeaza discutii in comun, dar nu am intalnit niciun caz cand ei sa fi fost neglijenti ori superficiali in atitudinea lor fata de R. Moldova. Momentul acesta este ca un impuls, ca un catalizator in activitatea noastra.

— Cea mai grea zi a saptamanii la CE?

— Desigur, ziua de miercuri. Aceasta este ziua de sedinte a Comitetului de Ministri.

— Care e cel mai complicat lucru ce va revine sa–l faceti la CE?

— Cel mai greu este sa convingi CE ca in R. Moldova se fac progrese. Le vorbesti ca se face si una, si alta, iar ei, permanent, pun aceleasi intrebari: «Dar cu coruptia cand terminati, dar presa cand va fi libera, dar justitia cand va fi independenta?» si tot asa.

— Da, am sesizat si noi ca cel mai mare repros care i se face R. Moldova la CE este coruptia. Acest fenomen a ajuns un fel de sinonim al R. Moldova pentru Europa…

— Sunt de acord, poate ca nu chiar cel mai mare, poate dupa reforma justitiei, dar este corect, aceste doua chestiuni — reforma justitiei si lupta cu coruptia — sunt de cele mai dese ori puse in discutie la diferite reuniuni de lucru aici, la CE.

— La ce compartiment R. Moldova se coteaza cel mai bine?

— Nu pot evidentia unul anume. In general, exista mai multe, deoarece in  domeniul functionarii institutiilor democratice lucrurile, de la an la an, evolueaza. Insa nicio structura a CE, niciun inalt functionar, dupa ce a vorbit despre realizarile noastre, nu si–a incheiat inca niciodata discursul fara sa ne spuna: «Va indemnam sa faceti mai mult in domeniile acestea inguste precum reforma justitiei, lupta cu coruptia, libertatea presei… Acumulati experienta, faceti eforturi mai mari».

— Aici, la Strasbourg, am auzit mai multe voci vorbind, cu sau fara avansuri, despre evolutii in cazul reformelor din R. Moldova. Numai ca, spun aceleasi voci, R. Moldova se misca foarte incet, chiar incet de tot. De ce, in opinia Dvs., se intampla asa: nu avem cu ce, nu avem cu cine, nu se vrea sau poate ca exista nisti factori externi care–i influenteaza evolutiile?

— Ceea ce va pot spune prompt e ca nu cunosc ca cineva din exterior ne–ar limita in sensul acesta. Consider ca problema–i in noi. Daca de la 17 iunie, cand s–au incheiat alegerile locale, si pana azi nu avem inca aici, la Strasbourg, componenta delegatiei R. Moldova la Congresul Puterilor Locale si Regionale, situatia e clara. Au trecut patru luni. Desigur ca si Ministerul Administratiei Publice Locale trebuia sa fie mai operativ, poate ca si organizatiile de primari. Dar, pana la urma, repet, problema e in noi. Fie ca nu avem cunostintele necesare, fie ca avem o mentalitate mai speciala, dar trebuie sa recunoastem ca problema aceasta ne apartine si, ca sa schimbam ceva, trebuie sa ne schimbam noi insine.

— Pana a veni la Strasbourg ati fost ambasador la Paris, tot in Franta. Unde va simtiti mai comod?

— A fost dificil si acolo, si aici. Diferenta e ca acolo lucrezi mai mult pe «bilaterala». Aici, 90 la suta din activitatile noastre sunt pe «multilaterala». Desigur, nu putem exclude nici «bilaterala», dar accentul principal ramane pe relatia R. Moldova–CE. De lucru este si acolo, si aici.

— Regiunea Alsacia, in care e dislocat si Strasbourgul, este o regiune bine cotata pe plan national, dar si international. In acceptia Dvs., ce experiente de aici ar putea fi utile si R. Moldova in domeniile economic, social, cultural, planificare si dezvoltare urbana etc.?

— Desigur, misiunea nu se poate limita la activitatea legata nemijlocit de CE. Consider ca este o datorie a mea si a colegilor mei sa facem ca relatiile economice dintre R. Moldova si reg. Alsacia sa fie mai puternice. Care–i motivarea? Franta are 22 de regiuni. Alsacia, dupa suprafata, ocupa locul 12, dar are locul 3 dupa potentialul sau economic. Avand 1,5%  din populatie, detine 4% din produsul intern brut al Frantei si 6% din exporturile ei. Sunt cifre extraordinare. De aceea am facut propunerea ca, in 2008, sa vina incoace reprezentanti ai Ministerului Economiei, Industiei, Camerei de Comert…

Relatiile cu Alsacia ofera un castig politic datorita faptului ca aici se afla CE, dar aceasta e si o zona social–economica extrem de interesanta la frontiera cu Germania. Charles de Gaulle a fost ultimul dintre presedintii Frantei care, in 1976, a condus o reuniune a Comitetului de Ministri in afara Parisului — si anume in zona de nord a Frantei, iar Nicola Sarcozy este primul presedinte al Frantei care, dupa Charles de Gaulle, a repetat initiativa acestuia si a organizat a doua reuniune de ministri in afara Parisului — aici, in Alsacia. Si aceasta datorita importantei ei strategice, dar si economice.

— Alsacia, deci, este si un model de consolidare a capacitatii zonelor de frontiera — o restanta foarte mare a Chisinaului fata de zonele limitrofe, ramasa inca de la sovietici. De ce nu faceti drum acestei experiente si spre R. Moldova?

— Stiti, eu am avut ocazia sa particip la o reuniune a zonelor de cooperare Strasbourg–Oberne. E ceva deosebit. Oameni care traiesc de o parte si de alta a frontierei se intrebau, de parca erau rude, ce le fac copiii, familiile, se cunosteau reciproc pe nume. Si astea–s relatii de ani de zile. Intr–adevar, este foarte important sa le putem prelua experienta, chiar daca conditiile noastre sunt altele decat ale lor. Si acum, ca sa revin la intrebare — «de ce nu am face si noi la fel?». Stiti de ce? Pentru ca nu reusim, avem foarte multe de facut. Sarcina mea e ca aceasta experienta sa o pot transpune in cat mai multe din notele noastre. Vreau sa fac acest lucru, dar si Ministerul Economiei trebuie sa fie gata sa receptioneze aceasta experienta de cooperare transfrontaliera.

— Cooperarea transfrontaliera este, de fapt, prerogativa autoritatilor publice locale. Experienta aceasta ar prinde bine, daca ar ajunge, in cele doua euroregiuni ale noastre. Dar, in fine, sa continuam subiectul. La inceputuri, se stie, cele mai mari inovatii si realizari circulau dintr–o tara in alta gratie ambasadorilor, ingeniozitatii lor — lucru care, de altfel, atunci se persecuta. Spuneti–mi, ce ati lua cu Dvs. de aici, din Franta, daca v–ati intoarce maine la Chisinau?

— 200 de ani ai Codului Civil al Frantei, sa zicem, este o experienta ce merita preluata, ca sa facem si noi legi care sa dureze in timp. Dar, de fapt, sunt mai multe lucruri care m–au impresionat. Ceea ce mi–as dori cel mai mult sa duc in Moldova ar fi practica sau obisnuinta asta a francezilor de a trece rapid si fara urmari de la starea electorala la cea post–electorala. Anul acesta ei au avut doua campanii electorale, parlamentara si prezidentiala, dar s–au terminat alegerile si lumea a revenit la viata ei de toate zilele. La noi trecerea aceasta dureaza foarte mult.

— Conform statutului, o misiune diplomatica trebuie sa reprezinte in exterior interesele statului sub al carui drapel activeaza. La Chisinau se vorbeste tot mai des ca ambasadele noastre s–au transformat in organizatii primare ale partidului comunistilor si nu fac decat sa–l reprezinte in exterior. Ce ziceti?

— Am experienta de la Paris si de aici. Nu pot spune nimic special despre mine, se stie ca sunt membru al partidului de guvernamant, dar nu am observat, nici la Paris si nici aici, ca noi sa primim directive. Da, vin incoace deputatii de la Chisinau, care reprezinta diferite partide, lucreaza in grupurile politice, in comisii, dar nu am avut nici un caz cand cineva sa se fi implicat politic in activitatea noastra.

— Presedintele Parlamentului, Marian Lupu, a lansat saptamana trecuta o noua viziune asupra relatiilor R. Moldova–Rusia. Potrivit lui, «diferendul transnistrean» este o problema, dar nu una care ar determina toate relatiile Moscovei cu Chisinaul. Aici, la Strasbourg, cum sunt relatiile misiunii noastre diplomatice cu cea a Rusiei?

— Eu nu am dreptul, conform statutului meu, sa comentez declaratiile presedintelui Parlamentului, iar in ce priveste relatiile noastre la nivelul misiunilor — acestea sunt bune. Pana la momentul eliberarii lui Andrei Ivantoc si a lui Tudor Petrov–Popa situatia era mai dificila. Vorba e ca, in fiecare miercuri, aici, la CE, aveau loc reuniuni la care se discuta problema eliberarii neconditionate a celor doi, asa dupa cum o cerea Comitetul de Ministri in baza deciziei CEDO. Noi spuneam deschis ca Rusia ar putea influenta solutionarea problemei, daca ar dori, intrucat stiam ca are putere asupra regimului de la Tiraspol. Pozitia noastra, evident, crea tensiuni. Cum va evolua situatia mai departte e greu de spus, intrucat la CEDO exista o noua cerere din partea lui Ivantoc si Popa, care, in cercurile de aici, este numita «Ilascu–2». In tot cazul, indiferent de starea relatiilor noastre personale cu noul ambasador al Rusiei, Alexeev, eu sau el trebuie sa transmitem institutiilor europene integral mesajul venit de acasa, pentru ca tarile–membre sa–si faca o parere clara despre pozitia oficala a partilor in orice problema discutata aici.

— Ca institutie diplomatica la CE, ce decizii ale oficialitatilor de la Chisinau ati putut influenta, corecta sau anticipa?

— De la mine ce se cere? Sa transmit regulat informatii de la CE la Chisinau. Aceasta o fac in nota pe care misiunea o expediaza la Ministerul de Externe si, indiferent daca indic eu sau nu la sfarsitul notei cui sa–i fie adresata, Ministerul face acest lucru.

— Pe cat de mult aceste note sunt luate in calcul?

— Nu pot spune exact care ar fi raportul: 40 la 60 sau 80 la 20. Au fost si cazuri cand parerile noastre au fost luate in consideratie suta la suta, dar am avut si situatii in care nu s–a sinut cont de ele. Difera, asta–i viata. Dar de continuat trebuie continuat.

— Ce se vorbeste aici, la CE, nu neaparat la nivel oficial, despre noul proiect politic de la Chisinau al ex–consilierului prezidential S. Mocanu vizavi de integrarea R. Moldova in UE fara Transnistria?

— Aceasta idee nu cred ca ar putea trezi mare interes din partea CE si UE, ca proiect politic, dar ea poate fi pozitiva ca semnal. Si la CE, si la UE s–ar putea intreba: daca au ajuns moldovenii sa puna problema renuntarii la Transnistria, inseamna ca aceasta problema i–a adus la capatul rabdarii, inseamna ca noi facem prea putin si trebuie sa facem mai mult pentru rezolvarea ei. Sub acest aspect, initiativa este una pozitiva. Ea readuce problema in actualitate. Dar, ca solutie politica, nu are perspectiva. Transnistria nu e numai Smirnov. Cine este gata azi sa–si lase dincolo parintii, fratii, surorile? Daca astazi este atat de complicat sa readucem Transnistria la R. Moldova, de unde sa fie mai usor pe urma, dupa ce vom spune ca renuntam la ea?

— Cazul celor 3 judecatori la CEDO, cum il explicati? Care e totusi pozitia CE fata de candidaturile Chisinaului? Refuz?

— In primul rand, as incepe cu aceea ca trebuie sa fim foarte atenti cu ordinea care exista la CE in desemnarea judecatorilor CEDO. Ce stim noi astazi? Stim ca Guvernul R. Moldova a aprobat, la propunerea Ministerului Justitiei, 3 candidaturi pentru selectarea unui judecator la CEDO din partea R. Moldova. Aceste candidaturi au fost examinate in Comitetul de Ministri al CE, la care ni s–a spus: candidatii Dumneavoastra nu poseda experienta in domeniul apararii drepturilor omului. Cel putin, au zis ei, nu exista suficiente dovezi. Am prezentat tot ce am stiut despre trecutul si prezentul celor trei. Formal, am facut tot din ceea ce se face de obicei. Pana la urma, exista pericolul ca lista sa fie refuzata. Si–atunci mai multi colegi de–ai mei au solicitat Comitetului de Ministri sa transmita lista pentru decizie in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Si lista a fost transmisa. A urmat o evaluare a candidatilor in cadrul Comisiei juridice a APCE. Care sunt rezultatele nu stie nimeni. Ele vor fi comunicate Biroului APCE abia luni, dupa care Adunarea Parlamentara trebuie sa ia o decizie in aceasta privinta. Abia atunci vom putea voprbi despre o decizie a CE in aceasta problema.

— R. Moldova, pe 25 septembrie, a mai pierdut doua cazuri la CEDO. Pe cat de mult afecteaza aceasta imaginea R. Moldova in exterior, ca pe plan intern lucrurile sunt clare?

— Este o problema pentru R. Moldova. Nu numai pentru ea, dar si pentru ea. Speram ca odata cu deschiderea Institutului National de Justitie de la Chisinau, la inaugurarea caruia pe 9 noiembrie va participa si Excelenta sa Terry Dawis, Secretarul General al CE, se vor schimba multe lucruri in bine in privinta aceasta. Institutul este un proiect realizat la initiativa si cu concursul CE si are menirea sa favorizeze si sa dinamizeze reformele in sistemul judiciar din R. Moldova. Daca justitia noastra va fi cea care exista azi in Franta, in Germania si asa mai departe, R. Moldova ar avea numai de castigat, inclusiv ca imagine.

— Rechemarea Dvs. din functia de Ambasador al R. Moldova la Paris a avut la baza un motiv sau un interes?

— Legea privind serviciul diplomatic stipuleaza ca mandatul ambasadorului se acorda pe o perioada de pana la patru ani. La Paris am activat doi ani si jumatate. In astfel de cazuri retragerea mea se cheama rechemare inainte de termen. Insa, nu exista nici un document care sa fixeze rechemarea mea de la Paris inainte de termen. Si in discutiile cu ministrul de externe, dl A. Stratan, si la intrevederea cu presedintele republicii, dl V. Voronin, mi s–a propus sa merg in misiune aici, la Strasbourg, si atat. De aceea, eu nu am nicio dovada sa zic ca, da, rechemarea mea de la Paris s–a facut din cutare sau cutare interes.

— Cazul Ion Gonta. Erati Ambasador la Paris la momentul cand acesta a decedat. Ce ne puteti spune cu referire la cele intamplate, pentru ca la Chisinau dosarul in cazul Gonta ramane inca neelucidat?

— Au fost zilele cele mai grele si complicate din viata mea. Cand am venit la Paris, Gonta era insarcinat cu afaceri. Am cautat sa–l pastrez in activitatea Ambasadei. Devenise unul din cei doi consilieri ai misiunii noastre diplomatice. Psihologic, insa, era mereu agitat. Nu era impacat nici cu ceea ce se intamplase in fosta lui activitate de la Teleradio Moldova si, probabil, nu se astepta ca va veni altcineva ambasador la Paris.

— Si, totusi, a fost suicid sau altceva?

— Plecarea lui din viata are la baza motive familiale. Poate nu e cazul sa ma implic, dar in ultima zi a vietii lui, un scandal de familie s–a produs chiar in cadrul Ambasadei. Parerea mea e ca nimeni altcineva nu are nicio vina.

— Dar anticiparea mortii lui de catre Agentia de Stiri de la Tiraspol «Olvia–press» ce ar fi trebuit sa insemne? Erati in aceeasi Ambasada, ati discutat, probabil, ceea ce se difuzase?

— Da, cunosc. Mi–amintesc ca el zicea ca i se organizeaza plecarea din viata, dar ca nu le va reusi. Era foarte revoltat. El a facut atunci o declaratie in sensul acesta si pentru Televiziunea Nationala.

— Familia Gonta suspecteaza anumite persoane din cadrul Ambasadei ca ar fi organizat excluderea autopsierii lui I. Gonta de catre serviciile medico–legale franceze si ca in acest fel ar fi musamalizat niste adevaruri…

— Din cate imi amintesc, la fata locului s–a prezentat atunci un locotenent francez si a intrebat daca se doreste anchetarea cazului sau incheiem cu ceea ce este. Raspunsul familiei a fost: incheiem cu ceea ce este. Asa ca nu cunosc sa fi fost cineva influentat. Eu cred ca este bine ca sa–l lasam in pace pe Ion Gonta acolo unde este.

— Programul minim si programul maxim pentru A. Neguta ca sef al misiunii diplomatice a R. Moldova aici, la CE?

— Programul minim ar fi sa reusim, cu efort comun, trecerea R. Moldova din stadiul de monitorizare la stadiul de post–monitorizare. Cel mai degraba acest lucru se va putea intampla in trimestrul doi 2008. In plus, daca vom reusi sa depasim intr–un an numarul Conventiilor semnate si ratificate de R. Moldova cu cel putin 10 tratate noi, atunci ne putem declara programul minim al misiunii noastre diplomatice pe deplin realizat. Astazi R. Moldova are semnate si ratificate 63 de Conventii din 202, cate sunt in Consiliul Europei.

Program maxim? Cresterea schimbului comercial dintre R. Moldova si Alsacia la 8 milioane de Euro. Astazi el este de 4 milioane.

— Vorbiti, in cazul programului minim, de sporirea numarului de tratate semnate si ratificate de R. Moldova. Ce apreciaza mai mult CE: cantitatea numerica sau eficienta aplicarii tratatelor semnate?

— Si una, si alta. Dar eficienta, in primul rand.

— Va multumesc.

Un interviu de P.G.