La sfarsitul saptamanii trecute, cand delegatia parlamentara a R. Moldova in frunte cu speakerul Marian Lupu zbura de la Chisinau spre Strasbourg, la reuniunea de toamna a APCE, de la Strasbourg la Chisinau revenea grupul celor 9 legislatori moldoveni, aflati timp de o saptamana intr–o vizita de documentare in capitala Europei. Unii plecau la Consiliul Eiropei, in speranta ca R. Moldova va fi scoasa din procesul de monitorizare, altii reveneau, constienti de faptul ca acest lucru nu se va intampla. O vizita de documentare la CE, fie si de cateva zile, te pune cu picioarele pe pamant. Viata te asaza aici in fata unor comparatii, modele si standarde la care R. Moldova inca nu rezista. Inca. Nimeni, insa, la CE nu spune ca sansele R. Moldova sunt ratate, dar oricine iti va recunoaste, cu destul tact si inteligenta, ca R. Moldova intarzie prea mult pe distanta. Ea intarzie, comparativ, nu numai cu Tarile Baltice, ci si cu orice alta republica ex–sovietica, daca tinem cont ca este prima din spatiul post–sovietic care se asocia, in 1995, Consiliului Europei.

Vizita de studiu a parlamentarilor moldoveni la Strasbourg (3 PCRM, 2 AMN, 2 PPCD, 2 PD) s–a facut din initiativa si la invitatia CE, programul fiind integral finantat de Consiliul Europei. A fost un proiect de informare si documentare asupra preocuparilor generale ale CE, dar si a programelor strict legate de colaborarea cu R. Moldova.

Ambarcati la Chisinau in avion, evident, ne scuteam de orice probleme de frontiera pana in Franta. Ajunsi la Frakfurt, preluam autocarul spre Strasbourg. O distanta, practic, similara celei dintre Chisinau si Iasi. In doua ore si jumatate parcurgeam peste 200 de kilometri, trecand din Germania spre Franta fara sa ne fi oprit ori sa fi cerut cineva ceva de la noi. Exact ca la Petrea Darienko. «Pe alt pamant am nimerit,/ Dar nimenea nu m–a oprit,/ Sa ma intrebe cine sunt,/ Ce caut pe acet pamant… . Cele cateva ore de zbor ne transferasera intr–o lume in care frontierele nu mai sunt «zidurile» care despart categoric restul lumii de R. Moldova. Ziua mai era in plina faza, eram la primele ore de dupa–amiaza. Apartinand unei lumi in care confortul mai mult deranjeaza decat place, gandul ma transfera imaginar la poarta Consulatului Romaniei de la Chisinau si, instantaneu, la toate punctele vamale dintre R. Moldova si Romania. Forfota, nervi, sudalme, cozi de lume si de masini — toate in asteptarea randului si ceasului in care ar fi liberi din nou.

Strasbourgul nu este doar un oras si nici doar capitala Europei. Strasbourgul de azi este o lume in care toata Europa incearca sa–si regaseasca identitatea si viitorul. Aici toate au o alta valenta: si timpul, si oamenii, si relatia timp–om si om–timp. Timpul aici nu se mai conjuga la trecut, iar legea are un alt statut. La Strasbourg toate sunt altfel decat la Chisinau: si orasul, si casele, si iarba, si copacii, si strazile, si aerul, si culorile, si oamenii. Si doar misiunea noastra diplomatica de aici face exceptie si este asa, precum sunt toate inca in R. Moldova. Desi, potrivit statutului, o institutie diplomatica reprezinta in exterior interesele R. Moldova si, deci, si ale cetatenilor ei, delegatia R. Moldova (oficiala, de altfel) a fost din start separata pe apartenenta de partid. Grupul PCRM a fost cazat aparte de ceilalti parlamentari, iar pentru timpul de dupa program, acesta intra cu regularitate, partial sau integral, in posesia misiunii diplomatice a R. Moldova la Strasbourg. Zilnic, «omul de legatura al dlui A. Neguta (seful misiunii R. Moldova la CE) avea grija ca orice intrebare, comentariu, opinii exprimate «de ceilalti» pe durata orelor de program (si nu numai, probabil) sa fie trecute la conspect si prezentate misiunii. In rest, relatia dintre membrii delegatiei era una fireasca si grupul PCRM nu facea in acest sens nicio exceptie de la logica relatiilor omenesti. Am avut intr–un moment senzatia ca, dincolo de politic, ei sunt aceiasi oameni ca si toata lumea: comunica, rad, discuta, glumesc, isi fac complimente, au interese comune etc. Asadar, politica strica oamenii? Nu. Sigur ca nu. Politica, prin faptul ca le cere sa se manifeste deschis, ii developeaza si ni–i prezinta asa precum sunt ei in forma lor cea mai naturala. Asta–i politica. Si ceea ce se intampla cu echipa PCRM nu era decat consecinta acestei politici, care, de fapt, nu corela absolut cu scopurile pentru care se venise la CE.

La Strasbourg s–au bucurat de sosirea noastra. Eram asteptati. Vizita parlamentarilor de la Chisinau se amanase in doua randuri si asta dadea un plus de sentiment intalnirii. Expertii, reprezentantii misiunilor diplomatice, oficialii CE, desi n–o spun direct, oricum nu sunt entuziasmati de modul in care Chisinaul isi onoreaza angajamentele statutare fata de Consiliul Europei. Suntem indecisi, n–avem curaj si ne place sa amanam lucrurile. Desi ne critica, ei, totusi, ne mai tin in brate. Inca. Expertii CE au fost extrem de generosi, oferind, in functie de timp, cat mai multa si diversa informatie pe toate domeniile de activitate ale CE, dar nu au refuzat, ba dimpotriva, au fost interesati sa afle informatii din prima sursa la temele lor de preocupare, care vizeaza si R. Moldova. Teme interesante de discutie si de documentare: drepturile omului, dimensiunea si capacitatea politica a opozitiei, politica de alternativa, societatea civila, calitatea jurnalismului in R. Moldova, reforma justitiei, dialogul intercultural, politicile de tineret, predarea istoriei in scoala, invatamantul neformal, cooperarea transfrontaliera, crimele economice si spalarea banilor, finantarea partidelor — iata doar cateva din temele care fac clara prestatia programului si a interesului pentru el.

Concluzia de pe urma programului: CE ofera sanse, solutii, consultanta, asistenta, iar vointa nu poate apartine decat clasei politice aflate la guvernare.

Desi raportul prezentat marti la reuniunea APCE de catre dna Josette Durrieu, raportor pentru R. Moldova, difera, ca maniera de prezentare, de cel al dnei Marianne Mikko, copresedintele Comitetului interparlamentar UE — R.Moldova, esenta lor, pana la urma, este aceeasi: guvernarea de la Chisinau nu–si face temele pe acasa. Doua repetente mari, constatate concomitent, in aceeasi saptamana, pe acelasi domeniu de activitate, dincolo de care orice declaratie de integrare europeana este un simplu balon de sapun.

Petru AMARIEI