Temperaturile caniculare cresc de la o zi la alta. In timp ce lumea se sufoca tot mai mult, atat din cauza temperaturilor cat si a preturilor din pietele agricole, expertii in materie climaterica fac prognoze pentru 2008 si nu exclud repetarea, intr–o varianta si mai teribila, a secetei din acest an. Tot mai des se vehiculeaza precedentul catastrofal 1946—1947.

Ce se intampla in politica? Anarhie. Vorbele si faptele carmuitorilor circula pe bande paralele, ca niste spermatozoizi haotici, fara adresa si fara restrictii in actiune. Cel putin asta se doreste. In conferinta de presa de ieri, V. Voronin a declarat–o franc ca nu mai doreste niciun fel de conlucrare nici cu fostii colegi de coalitie, nici cu opozitia parlamentara si nici cu cea din administratia publica locala. «Gata. Aceasta perioada s–a incheiat. Pe viitor, noi vom actiona pornind doar de la faptul ca anume noua ne revine intreaga raspundere politica pentru apararea intereselor statului si poporului», a spus Voronin. Potrivit lui, de acum incolo «nu vom mai conveni din timp (cu cei din coalitia parlamentara) asupra unor pozitii comune in cele mai diferite probleme ale puterii de stat si ale politicii statului». Dezechilibrata declaratie pentru un presedinte care se afla in functie de 6 ani si, in aceeasi vreme, destul de periculoasa, daca tinem cont de ultimele evolutii si concesii facute de catre Voronin Rusiei. Desi incearca sa para calmi si s–o faca pe optimistii, comunistii sunt in mare pana. Au ajuns ca nici ei sa nu mai creada in ceea ce spun. Irationali si controversati precum au fost totdeauna, comunistii sunt de la o vreme in cautarea corabiei lui Noe. Din acest considerent, probabil, V. Voronin lansa saptamana trecuta o noua teorie oportunista, potrivit careia «Iisus Hristos a fost primul comunist din lume». Citat incheiat. Pe masura citatului a fost doar comentariul de sambata de la M.1 al lui C. Staras, care, dupa ce l–a scuipat pe Voronin vreo trei ani de la acelasi post de televiziune, incearca acum, de vreo alti sase ani, sa–l linga, vrand sa faca din el, pentru sine si altii ca dansul, un «dumnezeu lumesc».

Pe ce a contat Voronin cand a facut aceasta afirmatie absurda, daca tinem cont ca Moldova nu e numai din «starisi» si «tcaciuci»? Sa fi mizat, ca si in cazul «epopeilor manastiresti» cu Capriana si Curchi, pe simplul crestin? Posibil. In tot cazul, un lucru ramane cert: intrarea lui Satan in biserica, prin comunisti, nu este, de fapt, decat o incercare de a distruge biserica lui Hristos din interior. Iar odata cu ea, si conditia de supravietuire a unui neam care niciodata nu si–a conceput existenta in afara bisericii.

Sa pretinzi, cu text deschis, ca «Iisus Hristos a fost primul comunist din lume» este, in esenta, o tentativa de a te identifica cu el. Ce–i asta? Exces de iubire pentru Dumnezeu ori specularea numelui lui Dumnezeu in interes politic? Pana la urma, e o blasfemie, dar si o dovada a gradului general de cultura al clasei politice de la Chisinau. Ma mir ca declaratia lui Voronin n–a avut si un final pe potriva, si ca «primului–secretar» nu i–a trecut prin minte sa anunte ca Iisus Hristos va fi trecut pe lista PCRM cu titlu de membru de onoare.

Erorile in politica vin, de regula, din eroarea de gandire a celor care fac politica. Normele, valoarea, masura sunt lucruri foarte arbitrare in politica. Mai ales in politica unei clase certate, prin definitie, cu valorile fundamentale, precum e cea de la noi. Desi, nu stiu daca, pana la urma, si acest argument poate indreptati cumva declaratia lui Voronin vizavi de esenta comunista a lui Iisus Hristos, pentru ca toata Europa Centrala si de Est a fost afectata de comunism, dar niciun alt regim similar nu si–a asumat riscul «descoperirii». De ce Chisinaul, de ce Voronin? Si de ce acum? Se stie ca excesele sunt, de regula, determinate (si nu numai in politica) de crize sau de riscuri. Or, PCRM trece tocmai printr–o grava criza politica, atat pe plan intern cat si extern. E vorba, pe plan intern, de pierderea fatala a alegerilor locale–2007, iar pe plan extern — de imposibilitatera dedublarii de mai departe in politica externa. Conjugate, cele doua situatii inseamna cruce pentru comunisti. Desi in ultimii ani, si in special de la participarea NATO si UE la procesul de negocieri in problema transnistreana, Voronin nu a facut nicio declaratie anti–NATO sau anti–europeana, cursul politic pro–european al R. Moldova nu a evoluat in niciun fel. Evaluarea de la inceputul acestei saptamani a Planului comun de actiuni UE–R.  Moldova a aratat clar ca Chisinaul prefera politica promisiunilor, si nu pe cea a angajamentului politic asumat.

Pretentia comunistilor moldoveni de a–si identifica ideologia cu morala crestina vine, mai degraba, din incapacitatea de a se putea opune timpului, care nu mai tine cu ei. Si atunci, comunistii isi cauta salvarea, si ei, tot in Dumnezeu. Numai ca o fac ca antihristii, ca lupii in piei de oi. In intentia lor de a se identifica cu Dumnezeu, acestia pretind, pe de o parte, preluarea slavei lui Dumnezeu, iar pe de alta parte — trecerea pe seama lui Iisus Hristos a tuturor responsabilitatilor pentru crimele comunismului: si cele de ieri, si cele de azi. Iar din momentul in care Biserica Rusa tace, nu–i exclus ca ideea sa vina chiar din partea acestei Biserici. Ce–i asta, daca nu «desertaciunea desertaciunuilor»?

Cataclismele din ultimii ani cu seceta, ploi torentiale, cu incalzirea globala etc. sunt si ele, la fel ca si afirmatiile lui Voronin, un semn apocaliptic. Depinde de noi, daca mergem sau nu pe ideea lui Voronin. In 2001 moldovenii ii aduceau pe comunisti la putere ca pe cei mai «iubiti dintre pamanteni». Patru ani de dezmat au fost prea putini pentru electorat, si in 2005 acesta le oferea un al doilea mandat la guvernare. Nu e prea mult oare in situatia in care avem atatea modele necomuniste in jurul nostru, iar presa anticomunista a dat atatea explicatii fenomenului comunist criminal intr–o Moldova post–sovietica? Cu regret, multi au ales destunul pe care–l avem azi cu totii. Apocaliptic, de fapt, si acest gest, pentru ca apocalipsa, pana la urma, nu e doar seceta sau cutremurele, sau venirea Oceanului Inghetat peste noi. Apocalipsa e si libertatea omului de a–si refuza destinul.

Petru AMARIEI