Prosti cu imprumut
Petru Amariei
Alegerile locale–2007 au intrecut orice imaginatie a alegatorului de rand in materie electorala. Chisinaul este invadat pe kilometri intregi de un decor electoral fastuos, cu jocuri dubioase de imagine, fantome electorale, manusi si semifete, figuranti si luptatori, partide «de buzunar»,
show–uri extracostisitoare, oameni cu morala la punct in amalgam cu flecari rataciti ori dirijati, si toate acestea pe fundalul unei mizerii si saracii, fabuloase si ele, dar care nu se inscriu in acest peisaj electoral.
Mai multa ipocrizie morala si politica n–a cunoscut Chisinaul in toti anii de la 1991 incoace. Prea mult lux pentru un oras fara conditii normale de viata si pentru cea mai saraca tara din Europa. Realul si irealul se regasesc in aceasta campanie electorala ca in orice poveste despre bine si rau.
Alegerile–2007 sunt, in plan comparativ, campania electorala cu cele mai multe semne de intrebare in toata republica si, in special, la Chisinau. In primul rand, din cauza densitatii concurentilor, care, la fel ca si decorul electoral, depaseste imaginatia omului simplu. Cu atat mai mult cu cat aceasta densitate va ramane una constanta pana la capat.
–
19? Tocmai 19 candidati pentru un singur loc de Primar general de Chisinau? Si cum sa stii care–i mai bun, ca nu pot fi toti buni — constata si se intreaba retoric si derutat alegatorul.
Da, cred ca alegerile–2007 sunt unul din fericitele cazuri cand oferta electorala ofera sansa unei reale alegeri. Numai ca aparentele si esentele persista si aici, ca peste tot in viata. Mi–amintesc, la ultima «masa rotunda» organizata de Forul Democrat al Romanilor din R. Moldova, dupa ce devenise clar ca o alianta electorala anticomunista este ireala, s–a luat o decizie ca segmentul democratic sa forteze mesajul anticomunist in campanie. O fac mai multi, dar nu toti. O face constant si fara rezerve Alianta «Moldova Noastra», o face PNL si PSL, o face independentul M. Roscovan, PSD–ul si PDS–ul, «Patria–Rodina», PCM si PPR. Si cam atat. Ceilalti ori o fac cu jumatate de gura, de parca s–ar rusina, ori n–o fac deloc. Explicatii ar exista mai multe. Esentiale ar fi, cred, trei: unii, in urma actului din 04 aprilie 2005, sunt parteneri de coalitie cu comunistii, altii, mai grosi la coaja si, deci, mai putin sesizabili, sunt aceiasi parteneri ai comunistilor, dar din subterana — partidele sau candidatii «de buzunar» care, de obicei, sunt scosi la suprafata dupa caz si imprejurari. Si cea de–a treia, regretabila de fapt, explicatie ar fi partidele–jertva, cazute involuntar prada comunistilor.
In politica, de regula, se mananca tot de–a randul, numai prada sa fie. Si cine stie mai bine decat comunistii sa profite de aceasta regula? Pe acestia din urma, de fapt, eu i–as superioriza chiar unora dintre cei care se arata «opozanti deschisi» ai comunistilor, pentru ca in practica politica, mai ales in cea electorala, puterea isi are agenti electorali pe toate segmentele politice. Din cei 19 candidati la functia de Primar general, cel putin 30 la suta sunt figuranti reali.
Campania electorala–2007 se arata a fi una extrem de nervoasa, chiar daca in aparenta lucrurile nu par asa. Cea mai mare nervozitate o manifesta comunistii. Stresul este enorm. Teama ca nu vor putea pune stapanire pe Chisinau ii domina. Prin asta se explica si decorul luxos pentru V. Iordan, si concertele fabuloase de pe Piata Marii Adunari Nationale, si lista exagerata a concurentilor electorali, si inaugurarea Memorialului ostasilor cazuti in Afganistan in toiul campaniei electorale, alaturi de santajarea concurentilor electorali si de retragerea tacita a lui Iordan din cadrul dezbaterilor publice in mass–media.
Alegerile–2007 amintesc, de fapt, precedentul electoral V. Zgardan din 2003, cand presedintele Voronin il purta pe ex–ministrul transporturilor pe la intalniri ca pe o maimuta ambulanta si dadea spectacole electorale in locul acestuia. Uite ca in 2007 lucrurile progreseaza si acum sunt pusi sa faca acelasi lucru si presedintele Parlamentului M. Lupu, si premierul V. Tarlev. Ce sa insemne asta? Faptul ca la Chisinau intalnirile cu alegatorii se fac pentru V. Iordan de catre primele persoane in stat este o manipulare a electoratului. Conducerea R. Moldova, care prin lege este a tuturor, n–are dreptul sa faca imagine unui singur candidat, chiar daca acesta este mut. Mai este insa si un alt aspect al problemei. Din momentul in care Voronin face ceea ce face, este clar ca presedintele nu vrea un primar onorabil pentru chisinauieni, el vrea o Primarie–SRL pentru sine si ortacii sai.
Primarul general de Chisinau este cartea de vizita a capitalei si a fiecarui citadin. Sa pretinzi pentru Chisinau un primar formal, care pana si sedintele ordinare ale Primariei le face citind din conspectele pe care i le pregateste aparatul Primariei, e o lipsa de bun simt. Este, in linii mari, o impertinenta a celor care–l tin de coada pe V. Iordan, dar si o desconsiderare pentru un oras–capitala si o Primarie in care, in afara de Voronin, trebuie sa mai intre si altfel de lume, inclusiv delegatii din strainatate. Si noi sa ne prezentam cu un primar care citeste de pe foaie dialogul unei vizite de protocol? Cred ca e bine ca Voronin sa caute pentru V. Iordan un oras mai special, ori sa imprumute de undeva niste prosti. La Chisinau prostii s–au terminat.
