«Oare ce minune se inalta aici?», se intreaba cei care trec pe langa santierul Bisericii «Sfintii Apostoli Petru si Pavel» de la intersectia strazilor Alba–Iulia si Ion Pelivan din sectorul Buiucani. Arhitectura deosebita, in stil vechi, a locasului ii uimeste si ii atrage pe multi, dar parintele Petru Buburuz, parohul de aici, spune ca aceasta biserica apartine saracilor.

Prin anii 1990, atunci cand a inceput constructia mai multor biserici noi si reconstructia celor vechi, locuitorii sectorului Buiucani au hotarat ca ar avea nevoie de un locas in apropiere. «Am vazut ca se inalta mai multe case noi. Oare n–am putea cere si noi un lot de pamant pentru o biserica?», s–a intrebat atunci parintele Petru Buburuz. Initial li s–a acordat un lot tocmai la marginea orasului. «Dar locul unei biserici nu este la periferie, ci undeva printre oameni», spune parintele. Astfel, mai tarziu, credinciosilor li s–a oferit un lot de pamant pentru biserica la intersectia strazilor Alba–Iulia si Ion Pelivan.

7 milioane de dolari in 1994

«Pentru ca prin 1990 eram ghidati cu totii de ideea renasterii nationale, mi–am propus sa incep constructia unei biserici in stil vechi, asemenea celor de pe timpul lui Stefan cel Mare», isi aminteste parintele. «Tot pe atunci am propus ca strada Engels sa se numeasca strada Renasterii Nationale, iar Piata Constitutiei sa devina Piata Desteptarii.»

La 9 iulie 1994, intr–un vagon mic, se citea prima liturghie. Mai tarziu, a fost instalat si un cort militar. Astfel, timp de aproape sapte ani, crestinii au asistat la slujbele parintelui Petru Buburuz in acel vagon.

In 1994, realizarea proiectului presupunea cheltuieli in suma de 7 milioane de dolari sau 32 milioane de lei. Deja in toamna acelui an incepusera lucrarile de constructie. Pana in 1996 s–a cladit temelia bisericii. Mai tarziu, insa, lucrarile s–au stopat, fiind reluate peste mai mult timp. Pana in 2000, peretii locasului au mai fost ridicati de la pamant. Tot in 2000, in noiembrie, a fost sfintit subsolul bisericii, unde au loc slujbele pana in ziua de azi. Alte lucrari de constructie au inceput in 2003. Acestea continua si in prezent.

Pe cand saracii cautau paine prin gunoaie

Initial locasul a fost sustinut de Patriarhia Romana, Biserica «Sfintii Apostoli Petru si Pavel» fiind in subordinea canonica a Mitropoliei Basarabiei. Mai tarziu, insa, constructiile au continuat doar cu ajutorul enoriasilor. «Am fost pe la mai multe institutii, dar au refuzat sa ne ajute», spune preotul. De atunci, atat parintele, cat si crestinii si–au intarit convingerea ca s–ar putea descurca fara ajutorul cuiva.

«Acest locas este biserica saracilor», crede parintele. «Am inceput constructia pe cand intreaga tara era saraca, atunci cand nevoiasii cautau paine prin lazile de gunoi. Acum sarmanii cauta tot pe acolo diverse ramasite de materiale ca sa le vanda, dar pe atunci cautau paine…» Si atunci, si acum, crestinii raman alaturi. «Nici ei nu prea aveau cu ce ajuta biserica. Am observat odata, pe cand slujbele aveau loc in vagon, ca oamenii nu prea vin la biserica. "Ne e rusine ca nu putem cumpara macar o lumanare", spuneau enoriasii.» Oameni buni, le–am spus atunci, inimile voastre sunt cele mai frumoase lumanari. Veniti la biserica atunci cand va este greu. Daca nu aveti lumanari, nu aprindeti. Nu va uitati ca altii aprind zece lumanari. Cand veti avea, atunci veti aprinde… Important este sa ne rugam cu totii impreuna.« Cand spun ca biserica este a celor saraci, ma refer si la faptul ca edificarea locasului a fost blocata in repetate randuri, incepand de la Guvernul Sangheli si pana in prezent. Asta ni s–a spus deschis», povesteste preotul.

Parintele Petru Buburuz spune ca nu fiecare se grabeste sa ajute. «Cei care sunt mai bogati si detin puterea nu se grabesc sa ofere vreun ajutor. Oamenii de rand sunt cei care sustin biserica. Daca vom avea cu ce finanta lucrarile, vom continua, daca nu, vom fi nevoiti sa le oprim iarasi.»

La fel ca «Biserica cisterna»

In timpul lucrarilor, locasul a avut de suferit mult din cauza apelor de ploaie sau din cauza topirii zapezilor. «Atat timp cat peretii bisericii nu erau inca ridicati, subsolul, acolo unde avea loc liturghia, era mereu plin de apa», isi aduce aminte preotul de timpurile cand mucegaiul acoperea sfintele carti si deteriora vesmintele. Din cauza ca picura mereu, si dimineata si seara, se adunau vreo 40–45 caldari de apa. «Asociam biserica cu un alt locas, unul de la Constantinopol, numit biserica cisterna, care, de fapt, era un loc special amenajat pentru apa, destinata intregii capitale. Biserica dateaza din secolul VI. Acolo picura permanent. Podeaua este acoperita de ape, doar pe deasupra sunt niste poduri inguste.»

Dar apa adunata in subsol nu a fost singura bataie de cap a preotului si a enoriasilor. Timp de doua luni, in 2006, au avut loc trei sustrageri de bunuri: un aparat de sudat, un fir de la macara cu o lungime de 25 m si doua motoare de la aparatele folosite la constructii. Chiar daca a fost sesizata politia, nu a fost gasit niciun vinovat. «Se furau si unelte, sape si harlete, dar si acestea insemnau mult pentru constructii», spune parintele.

Alta data, chiar in timpul rugaciunii, a fost furata capra care pastea in curtea bisericii. Urmele de sange indicau unde s–ar putea afla aceasta. «Am gasit–o mai tarziu langa gard. Era deja moarta…»

Acum biserica este ajutata de vreo 15 oameni. Olga Popescu munceste pe langa locas de vreo 10 ani. Ea planteaza flori in curtea bisericii, pregateste si prescuri. «Biserica este a oamenilor», spune femeia de 69 de ani.

Matusa Maria este doar de un an aici si crede ca Biserica «Sfintii Apostoli Petru si Pavel» este cea mai frumoasa din Moldova. «Ce minune se inalta aici?», se intreaba mai toti trecatorii«, marturiseste ea.

Daria Solotchin face, de obicei, ordine in biserica: scutura covoarele si spala sfesnicele. «Bogdaproste ca e aproape acoperita si nu mai curge apa», se bucura femeia ca acele timpuri cand se adunau cate vreo 40 de caldari de apa au trecut. «Aici va fi altarul, acolo va canta corul», imi explica femeia in timp ce pregateste locasul pentru cinci botezuri.

E greu doar atunci cand nu sunt bani

In timp ce asista la instalarea acoperisului, seful de santier, Valentin Soltan, imi spune ca a vizitat mai multe manastiri din Romania, precum Sucevita si Moldovita. «Acest locas, insa, pare a fi unic», spune el. «Am slefuit fiecare piatra pe care am zidit–o aici.»

Firma de constructii «Glorinal» este cea care efectueaza lucrarile principale. Despre angajatii acesteia, parintele Petru Buburuz spune ca nu au suspendat lucrarile de constructie chiar si atunci cand stiau ca nu sunt destule resurse financiare.

«E un proiect foarte interesant», spune Vasile Chirica, directorul general al firmei. «Biserica este construita respectandu–se o arhitectura in stil vechi. Pare a fi de pe timpul lui Stefan cel Mare. Este prima de acest fel pe care o vad pe la noi.» Vasile Chirica spune ca la ridicarea peretilor au fost antrenati vreo 40 de oameni. «Nu a fost greu, ba chiar a fost interesant. Greu e doar atunci cand nu sunt bani…» Acum, la acoperis, muncesc 10 oameni. Se preconizeaza ca va fi finisat timp de doua luni.

Ludmila Jian vine de la Durlesti la Biserica «Sfintii Apostoli Petru si Pavel». «Fiecare om isi gaseste locul sau», considera enoriasa. «Cred ca si locul ales pentru aceasta biserica este unul sfant. E inconjurat de o aura deosebita. Ma atrage. Pe unii ii ajuta mult slujbele. Altii, insa, nu pot rezista prea mult la biserica. Sunt si acestea niste semne.»

Anastasia NANI