Un interviu cu Maria Orlov,
doctor in drept, conferentiar universitar

— Doamna Orlov, in calitatea Dvs. de avocat al Antena C si Euro TV Chisinau, ce ati aflat nou despre viata ziaristilor din R. Moldova?

— De fapt, nu am prea stiut multe despre viata ziaristilor de la noi si tot ce am aflat a fost nou pentru mine. Politica dusa in toate sferele, inclusiv in mass–media, cea de a «pastra» gunoiul in casa, creeaza o impresie eronata, cum ca totul ar fi bine, iar atunci cand apare cate un jurnalist mai ambitios si incearca sa spuna lucrurilor pe nume, acesta este imediat suspectat ca ar «lucra pentru cineva».

Ceea ce am aflat sau, mai bine zis, mi–am reconfirmat pentru mine, este faptul ca avem jurnalisti talentati si ambitiosi, pregatiti pentru a reprezenta a patra putere in stat, la figurat, deoarece, la propriu, celelalte trei puteri actuale au facut front comun impotriva lor. Putini sunt cei care vor supravietui ca profesionisti in acest «razboi invizibil». Uneltele folosite de putere sunt net superioare celor din anii 1937, 1949. Deoarece distrugerea fizica este condamnata vehement de opinia publica mondiala, la noi s–a trecut la alte metode pentru a nu le permite jurnalistilor sa–si faca meseria ca in oricare alt stat civilizat. Voi incerca sa explic acest lucru chiar pe exemplul audiovizualului, din cele cate le–am inteles datorita implicarii in acest proces.

Voi incepe de la coada. Ultimul lucru pe care l–am constatat a fost cel care confirma ca distrugerea audiovizualului public local a fost programata printr–o combinatie fantastica din care sa nu se mai gaseasca niciodata vinovatul. Nucleul acestei combinatii este Parlamentul, tot el si autorul scenariului. Ma refer aici la noul Cod al Audiovizualului. Legislativul a impartit si rolurile. Si fiindca acesta e format din alesii poporului, nici nu ne putem supara pe ei, deoarece sunt ai nostri, iar de «atacurile» jurnalistilor sunt protejati de «zalele» imunitatii parlamentare. Executorii acestei combinatii sunt tot ai nostri — alesii locali, care au inteles foarte bine sarcina pusa in fata lor, cea de lichidare a audiovizualului local, chiar daca nu au inteles prea bine textul legii de care s–au ghidat. A incununat combinatia, dupa cum e si firesc, a treia putere — justitia, care a «blagoslovit» faptele Executivului cu «psalmul» Legislativului, explicand ca nu este niciun fel de lichidare a posturilor publice, este doar schimbarea proprietarului, indreptata spre binele comunitatii. Incearca sa spui ca nu au dreptate! Doar nu afirmam ca banii, primiti ca salariu de la stat, sunt lichidati, se schimba proprietarul, buzunarul in care stau. Simplu, la prima vedere, insa, atat timp cat sunt ai statului, de ei beneficiaza intreaga societate care–i si poate cere socoteala statului, iar atunci cand trec in buzunarul particularului, acestia servesc doar intereselor personale si nimeni nu–i poate cere socoteala. Poate este cam alegorica explicatia mea prin care incerc sa atentionez asupra instrumentelor murdare cu care puterea de la noi lupta impotriva jurnalistilor pentru a–si camufla «pacatele», dupa principiul — scopul scuza mijloacele.

In toata aceasta avalansa ma bucura faptul ca mai sunt inca jurnalisti care nu s–au dat batuti, infruntand cu demnitate atacurile puterii. Pe de alta parte, ma intristeaza lipsa unei solidaritati profesionale. Acest fapt este si la indemana puterii, care stie ca ii poate inghiti pe rand, la intervale digerabile, bine calculate, fara a infrunta prea mare rezistenta.

— Se zice ca un nou Consiliu Municipal, venind in Primaria Chisinau dupa 3 iunie, ar putea reveni la problema ilegalitatilor comise in procesul asa–zisei privatizari a celor doua posturi?

— Este o curata propaganda electorala. Niciun consiliu nou–ales nu revizuieste deciziile celui precedent, deoarece nu are astfel de atributii. Controlul asupra actelor emise de APL este reglementat in capitolul IX din Legea privind Administratia Publica Locala si trebuie sa–si exercite aceste atributii in termeni strict determinati, Directiile teritoriale control administrativ ale MAPL. Nivelul scazut de constiinta juridica al societatii creeaza un mediu favorabil pentru lansarea unor astfel de slogane propagandistice, dupa care se ascunde atat cardasia dintre autoritatile executive si cele de control, cat si indreptatirea ulterioara a neindeplinirii promisiunilor electorale.

— Ce sanse au dosarele angajatilor Antena C si Euro TV sa ajunga la CEDO?

— Dupa cum era si de asteptat, ambele cereri: jurnalistii impotriva CMC si consumatorii impotriva CCA, au fost respinse de catre instanta de fond, nu vrem sa prezicem care va fi decizia instantei de recurs (pentru a nu influenta actul de justitie), dar presupunem ca sansele de a ne adresa la CEDO sunt mari.

— Cand auziti tema «Libertatea presei din R. Moldova», ce imagine va apare in fata?

— Ca in bancul cu «a fi liber si a fi slobod», libera poate mai este, dar «sloboda» inca nu. Adica este libera de a spune ceea ce convine puterii sau patronului, in cazul celor private.

— Ce fel de comportament au judecatorii in procesele de presa?

— Nu am prea multa experienta de avocat si nu as putea face o comparatie cu alte procese, dar impresia care mi–au lasat–o este ca se tem de presa si nu o accepta cu mare placere sa asiste la procese si sa mediatizeze activitatea lor. Probabil ca vad in fata lor pe acei «caini sanitari» ai societatii care, mai devreme sau mai tarziu, isi vor indeplini misiunea.

— Cum se manifesta independenta justitiei?

— Independenta justitiei nu este un fenomen aparte care se poate manifesta independent de stilul de guvernare. Justitia poate fi independenta doar in conditiile unui regim politic cu adevarat democratic, in care si presa este libera. Mass–media nu este dusmanul justitiei si nici a celorlalte puteri din stat, ea este creatorul de imagine si mesagerul care poarta noutatea de la putere la popor si viceversa. Independenta justitiei intr–un regim politic totalitar se manifesta in aceeasi masura ca si libertatea presei. Societatea civila urmeaza sa aprecieze in ce fel de regim politic traim.

— Dar dependenta?

— Despre dependenta am vorbit deja, amintind exemplul alegoric de solidaritate intre cele trei puteri.

— Cum se descurca o femeie avocat?

— Avocatura este pentru mine mai mult un hobby si nu o profesie, cu atat mai putin o sursa de venit. Nu am avut niciodata intentia de a deveni avocat. Din contra, cand faceam facultatea ma vedeam mai mult in postura de procuror decat de avocat. Fiind o fire luptatoare pentru dreptate, nu puteam intelege cum poti sa sustii ca raufacatorul este om bun. Naivitatea mea a facut sa slujesc dreptatii in cadrul organelor MAI peste 15 ani, facand, in acelasi timp, cariera didactica si stiintifica in domeniul jurisprudentei. Acestea din urma, si intamplarea de a fi unul din autorii textului Legii contenciosului administrativ, m–au deplasat de cealalta parte a baricadei, in rolul de aparator al persoanelor vatamate de catre stat.

Ca avocat ma descurc, probabil, mai prost decat ca profesor. Cu studentii, dupa cateva prelegeri, vorbim aceeasi limba, cu judecatorii — mai greu.

— In ce fel de cauze nu ati accepta sa pledati?

— Nu pledez decat in cauzele de contencios administrativ. Nu le iau painea avocatilor de cariera, cu atat mai mult cu cat Ministerul Justitiei m–a picat la examenul de calificare si nu am licenta de avocat. Acesta este un subiect aparte. Imi place sa inteleg lucrurile in profunzime si ma angajez in aventuri provocatoare. Provocarea de a ma inscrie la acest examen a fost cea legata de statistici, or, din 20–30 de concurenti pentru licenta, examenul este sustinut doar de 1–2 ?! Sunt complicate testele, sunt mari exigentele, sunt slabe cursurile universitare la facultatile de drept etc. Rezultatul examenului a fost simplu de tot — au trecut iarasi 2, din cei care au studiat si dupa cursurile mele, iar eu nu am acumulat punctajul necesar. Accept sa particip doar in acuzele in care statul vatama drepturile cetatenilor, de regula de partea persoanei vatamate, dar as accepta sa asist si autoritatea publica parata, in cazul in care aceasta ar solicita, avand certitudinea ca nu este vinovata. Nu as accepta cauzele unde partile sunt persoane private.

— Ce sanse are dosarul Pavlicenco–Voronin sa fie judecat, totusi, in R. Moldova?

— Nu pot sa dau o apreciere din motiv ca nu este un litigiu de contencios administrativ, este un conflict dintre persoane private, chiar daca ocupa functii politice inalte in stat.

— Daca ati avea oferta presedintelui, de a–l apara in acest proces, cum ati proceda?

— Institutia presedintelui as accepta sa o apar in orice conflict, persoana presedintelui — nu. Intrebarea este una formala, deoarece Presedintia are consilieri juridici care trebuie sa faca acest lucru, iar presedintele, ca persoana, are avocati devotati cu licenta la mana.

— Cum poate fi calificat valul impresionant de dosare pierdute de R. Moldova la CEDO?

— Intr–un fel, CEDO reflecta ceea ce incearca puterea sa ascunda in tara prin intimidarea presei: coruptia la nivel inalt, injustitia si incalcarea grava a drepturilor omului pe partea dreapta a Nistrului. Numarul mare de cauze pierdute de catre stat la CEDO este conditionat si de cresterea, desi moderata, a constiintei juridice si a nivelului de democratizare al societatii, care a generat cresterea numarului de cereri inaintate la CEDO, precum si calitatea indeplinirii acestora.

Nu in zadar se face propaganda si intre juristi sa nu ajute cetatenii sa scoata gunoiul din casa, sa nu ne stie lumea, ca tot din banii publici se vor plati despagubirile, adica din banii cetatenilor. Acum asa si este, deoarece poporul inca nu a invatat adevarata democratie pentru a putea cere legiuitorului sa adopte reguli clare de despagubire a persoanelor vatamate de catre stat din contul functionarilor vinovati.

— Se tot vorbeste despre coruptia din Justitie, Procuratura si chiar in randul avocatilor. Descifrati acest subiect.

— Din pacate, se vorbeste doar. Aceste vorbe, insa, se pot intoarce oricand impotriva celor care vorbesc, deoarece corect ar fi sa vorbeasca dosarele de coruptie si sentintele, care, deocamdata, tac. Aceasta inseamna ca se vorbeste in zadar, deoarece, daca e sa analizam statisticile judiciare, coruptie nu avem. Pentru a indreptati sumele de bani cheltuite de organele de combatere a coruptiei, se insceneaza, din cand in cand, cazuri de coruptie in invatamant sau in domeniul sanatatii, dar, dat fiind faptul ca acestea nu au un suport juridic adecvat, sunt clasate. Adevarata coruptie este acolo unde exista «crisa», cum se zice pe la noi. Presedintele Voronin a anuntat, acum trei ani, de ziua politiei, ca am terminat cu «crisa», felicitandu–i pentru acest succes. Putem oare recunoaste ca acest lucru e si adevarat, nu doar declarativ?

— Sunt avocati care locuiesc in case de lux, altii abia de isi duc zilele. Care sunt cauzele ce motiveaza acest decalaj?

— Nu as accentua aici doar profesia de avocat. Sunt si politisti, si procurori, si judecatori, si consilieri locali, si deputati care locuiesc in case de lux pe langa altii, nespus de saraci. La noi, este greu de verificat cum cresc averile peste noapte. Si cine sa verifice, cand in functiile de control tot sunt reprezentanti ai ambelor tabere? Dupa ce dai o avere pentru o functie buna, nu are rost sa o pierzi, manifestand ambitie de om cinstit. Una din motivatiile acestui decalaj este faptul ca nu se fac publice averile demnitarilor la incadrare in functie si, periodic, pana la plecare, dupa cum se practica in statele democratice. Aceasta ar exclude decalajul care devine vizibil din cauza banilor murdari. Incercati sa cereti astfel de date despre cei mai bogati demnitari si veti vedea ce raspuns veti primi.

— Are vreun impact presa asupra societatii?

— Impactul este enorm. Ca nu de flori de cuc guvernarea ingradeste libertatea presei si accesul cetatenilor la informatii obiective si complexe despre activitatile publice. Nu trebuie sa uitam ca guvernarea se conduce de doctrina comunista, iar, dupa cum spunea parintele acestei doctrine, succesul in acapararea puterii incepe cu ocuparea surselor de informare in masa: posta, telegraful si celelalte care erau in perioada revolutiei bolsevice.

Acum se repeta acelasi lucru: pentru a–si mentine puterea deja acaparata, politicienii moderni isi preiau pe cale pasnica sursele de informare in masa, in mod «legal», ca doar legile tot ei le fac.

— Faceti un pronostic al rezultatelor alegerilor din 3 iunie.

— Nu am abilitati de politolog sau sociolog, dar intuitia imi spune ca nu vor fi mari schimbari, deoarece electoratul nu s–a schimbat calitativ, din contra, cei deznadajduiti de situatia din Moldova au apucat drumurile pribegiei. Acestia, in mare parte, sunt dintre cei care, pana mai ieri, luptau pentru valorile democratice.

— Eventual, pentru cine ati vota?

— Pentru candidatii independenti. Partidele politice mai vechi s–au compromis, cele mai noi inca nu au o imagine clara. Ar fi bine sa se treaca la votul uninominal si pentru alesii poporului, si pentru alesii locali, sa se voteze persoana si nu partidul, in situatia in care nu avem o clasa politica bine consolidata.

— Va multumim pentru interviu.

Pentru conformitate, A. G.

Sondaj

Cum lupta statul cu Presa Libera? Metodele de intimidare sunt dintre cele mai sofisticate Petru Macovei, director executiv al Asociatiei Presei Independente: In R. Moldova, spre deosebire de alte tari ale lumii, metodele de intimidare a jurnalistilor sunt oarecum sofisticate. Guvernantii intotdeauna au gasit metode mai deocheate de a face presiune directa asupra mass–media. Desi, urmarind rapoartele din ultimii ani, constatam ca aceste presiuni nu au fost chiar atat de multe, adica, Slava Domnului, nu avem jurnalisti care, exercitandu–si meseria, au fost atacati si ucisi. Avem insa cateva cazuri de rasunet, cand jurnalistii de la noi au fost agresati si batuti. Prima modalitate, cea mai eficienta, de care fac uz guvernantii, o reprezinta presarea economica asupra redactiilor ziarelor «incomode». Bunaoara, sub aspectul plasarii publicitatii in paginile ziarelor. Agentii economici sunt fortati sa plaseze anunturile publicitare doar in mediile de informare loiale puterii. O alta metoda o reprezinta intimidarile prin intermediul unor terte persoane. Jurnalistii «incomozi» pot fi rugati insistent de rudele lor care detin o functie publica sa se abtina de la comentariile mai mult sau mai putin acide la adresa guvernantilor. Si atunci, tinand cont de situatia economica de la noi, se gasesc si jurnalisti care cedeaza unor astfel de presiuni. Deseori, ziaristii sunt tarati prin instantele de judecata pentru tot felul de nimicuri. In mod normal, tinand cont de gradul de pregatire al judecatorilor si de faptul ca legile care reglementeaza activitatea jurnalistilor nu sunt functionale, procesele de judecata intentate jurnalistilor devin interminabile. De multe ori ziaristii sunt nevoiti sa–si petreaca timpul prin salile de judecata, in loc sa–si exercite meseria. Sunt cazuri nenumarate, in special in ultimii 3 ani, cand procesele de judecata intentate presei s–au inmultit. Mai multe dintre ele nu cred sa se incheie in scurt timp. Presa noastra este pur si simplu eroica Vladimir Besleaga, scriitor: Guvernarea, pentru a intimida presa libera, foloseste aceleasi metode vechi, de altadata, ale sistemului comunist. Procedee ar fi diferite, spre exemplu, lipsirea ziaristilor de accesul la informatia oficiala, care este publica, sau impiedicarea plasarii publicitatii in paginile ziarului. Alte metode ar fi calomnierea ziaristilor si inducerea in eroare a cititorilor, cum a fost in cazul publicatiei «Timpul», cand i–au bombardat sediul cu oua. Trebuie sa recunoastem ca presa noastra este pur si simplu eroica. Pentru ei nu e o problema sa atace presa Ion Frunza, pensionar: Ziaristii, de cele mai dese ori, sunt intimidati prin amenintari. Urmaream cum deputatii, in sedintele Parlamentului, se ataca reciproc. Daca dau dovada de un astfel de comportament in raport cu alti colegi, in calitatea lor de functionari publici, atunci pentru ei nu este o problema sa atace presa. O astfel de atitudine ostila nu aduce nimanui niciun folos. Ma intreb acum: unde sunt jurnalistii de valoare pe care ii stiam altadata? Presa nu este libera Mariana Tacu, lector USM: In primul rand, in R. Moldova presa nu este libera. Cazurile de «lichidare» a posturilor Antena C si Euro TV au demonstrat acest lucru. Cadrul legislativ referitor la mass–media din R. Moldova este unul, din pacate, nefunctional. Legea accesului la informatie, Legea presei, care mai nou este considerata o parte a Legii accesului la informatie, si Legea Audiovizualului, in mare parte, nu sunt puse in practica asa cum ar trebui de catre specialistii in domeniu. Acest fapt este demonstrat atat de cazurile mentionate mai sus, cat si de situatia actuala de la Compania «Tele–Radio Moldova», despre care se spune ca este una publica, dar care, in realitate, continua sa ramana sub patronajul guvernarii. Jurnalistii de la noi ar trebui sa lupte mai mult pentru drepturile lor, pentru libertatea de exprimare, sa explice populatiei in ce consta acest drept. Marsul pentru libertatea presei, care se organizeaza de regula pe 3 mai, ar trebui sa cuprinda toata mass–media din R. Moldova, inclusiv pe cea locala. Presedintele le dicteaza pe toate Mihai Serpii, muncitor: Traim intr–un stat dictatorial. Guvernarea si Presedintele le dicteaza pe toate. Cred ca jurnalistii sunt intimidati, santajati si fortati sa scrie doar ceea ce le convine comunistilor. Emisiunile libere au devenit pro–comuniste O trecatoare: Cu regret, in prezent, jurnalistii de la noi nu sunt liberi, fiind, intr–adevar, intimidati. Presiunile asupra presei libere au loc sub diferite aspecte. Cel mai important este aspectul financiar. Si apoi, uitati–va cum a fost inchisa Antena C, cum majoritatea emisiunilor de la acest post de radio s–au transformat din programe libere, cu atitudine, cu viziuni si conceptii democratice, in emisiuni pro–comuniste. De multe ori, jurnalistii liberi nu pot sa–si exprime opiniile nici la posturile de radio private, nici in ziare sau la televiziuni. Cu parere de rau, in ultima perioada s–au inregistrat si cazuri in care institutiile publice care ar trebui sa protejeze cetatenii exercitau presiuni asupra lor. Un exemplu ar fi Procuratura sau Primaria. D.A.