Napoleon HELMIS: «Mica tarisoara, plina salisoara, mare inimioara»

Cineva dintre organizatori mi–a intins o lamaie de care era prins un dreptunghi de hartie pe care era scris «Cronograf»! Tinand lamaia galbena strans, in maini, imi ziceam: se va pierde in praful istoriei, in praful lumii acesteia sau poate va ramane ca un insemn al celei de a sasea editii a festivalului de film documentar Cronograf, organizat la Chisinau in ziua de unu mai…

Camere de luat vederi, reportofoane, probabil, cele mai performante echipamente existente in «mica tarisoara», au fost aduse aici pentru a fi exploatate!

Cu fructul in maini, am intrat intr–o sala degradata: fotolii jerpelite, murdare, rupte, draperii amenajate ca pe scena DK de pe timpul sovietic. Fotoliul in care mi–am gasit un loc era «schiop». Ma trecea rece la gandul ca risc sa ma prabusesc peste domnul din spate. Avea accent bucurestean. Ce rusine sa cazi peste un regatean dintr–un fotoliu sovietic… In «plina salisoara» era atata lume buna si saracia financiara parca o suflase vantul/valul celor cativa tineri in frunte cu Virgil Margineanu, demni de toata pretuirea pentru curaj! Si mai exact a spus presedintele UCM, Eugeniu Sobor: «Lumea cinematografiei are mari festivaluri, dar in tara asta mica acest festival impresioneaza! Avem in frunte un »kamikaze«, un Virgil Margineanu, care fara bani, cu inspiratie si avant ne cheama inainte deja al saselea an. Sa avem mai multi Virgili! Tinerii de la OWH impresioneaza!»

DOR DE ION VATAMANU! Toate disparuse, nu mai deranja nimic. Ramasesem in lumea lui Vatamanu. Pe unu mai, Ion Vatamanu, un model de daruire poeziei, chimiei si oamenilor, ar fi implinit 70 de ani! In sala — mama poetului, sotia, copiii, nepotii… L–am descoperit in toata maretia: poetul care statea la o tigara cu flacaii basarabeni pe campul de lupta de la Cocieri si Dorotcaia… Cu multa sensibilitate, Leontina Vatamanu l–a re–asezat printre noi pe cel care i–a fost tata, Ion Vatamanu, care a iubit acest pamant, oamenii, viata, chiar si latura ei dramatica…

VENIM SI MAINE PE AICI? il intreba Iacob Burghiu pe fiul sau, Constantin, odata demult… Ii ascultam pe Mircea Druc, Andrei Burac, Vladimir Besleaga si pe alti oameni care evocau amintiri cu Iacob Burghiu! Firesc, simplu, fara falsuri. Si mi–a venit ca raspunsul dat de stejar gutuiului este esenta acestei reusite. «De ce nu faci si tu sa fosneasca cat mai maiestuos frunzele tale, sa te auda oamenii?» Gutuiul a raspuns: " Nu am nevoie sa–mi flutur frunzele pentru a ma face remarcat. Oamenii ma apreciaza nu dupa fosnetul frunzelor, ci dupa dulceata fructelor… Mihai Stefan Poiata, Mircea Chistruga si Vlad Druc sunt autorii filmului–portret al scriitorului Iacob Burghiu…

***Marian Voicu (Romania), presedinte la sectiunea cadRO, a declarat ca «din an in an e tot mai bine! Chisinaul devine capitala artei cinematografice, capitala culturii». Vlad Druc si–a cumparat un costum nou, de calitate, voia sa impresioneze cei 55 de ani ai studioului Moldova–film! De asta data, prin tinuta vestimentara, ca prin competenta profesionala a facut–o intotdeauna! Dar nu a fost invitat la eveniment… Si–a pus costumul la deschiderea celei de a sasea editii a Festivalului international de film documentar «Cronograf»! De fapt, ce inseamna un documentar? Oameni, evenimente, peisaje, obiecte, amintiri, gesturi sau intamplari topite in praful lumii mult prea grabite. Ion si Iacob, care au marcat istoria. Romani care stau unde i–a prins locul si vremea. Si noi, care stam in sala Uniunii Cineastilor, de–a dreptul «jalnica"… M–a calmat Mihai Stefan Poiata, spunandu–mi ca nici sala nu mai apartine cineastilor… Dar istoria va apartine, si istoria filmului documentar!

Seara tarziu, cautam afisele «Cronografului» prin oras. Voiam sa impanzeasca Chisinaul! In toate cinematografele sa ruleze filme documentare ca cel despre Ion Vatamanu si Iacob Burghiu… Dar orasul e in plina campanie si de pe panourile de afisaj doi actori zambeau siret, imbracati in haina alba… Aveam cateva intrebari pentru ei: de ce evenimentul se intampla in aceasta sala? Care va fi soarta acestor documentare? Cand vom avea o ora de film documentar sau un canal de film documentar? Compromis atatea decenii, utilizat ca arma propagandistica pentru miciurin, bodiul, brejnev, andropovi/pcus — cum isi revine azi: cat e minciuna si cat e de partea adevarului?

Antonina SARBU