Benjamin Resser este unul dintre voluntarii Corpului Pacii care, in aceste zile, descopera Moldova. Americanul se trage dintr–o mama germana si un tata irlandez si s–a nascut la Kansas City. A absolvit Universitatea din acest stat, facultatea marketing si business international. A lucrat in domeniul finantelor. Apoi a trecut cu traiul la Colorado, de unde a si venit in Moldova. La Drochia, unde locuieste in prezent, Benjamin activeaza in domeniul businessului agricol. El este consultant la «Agrocouncil». In una din zile, a vizitat Liceul «B.P.Hasdeu» si le–a propus copiilor si profesorilor sa–l sustina in organizarea unei colecte pentru copiii si mamele plasate la centrul maternal «Ariadna».

— Esti de un an in Moldova. Cum ti s–au aratat oamenii de aici de sarbatorile pascale?

— Aici Invierea se sarbatoreste cu mai mult fast decat in SUA. Cand eram acasa, in seara Invierii mergeam la biserica, pentru o ora, in nici un caz mai mult, pentru ca oboseam. Aici am stat in Catedrala din Drochia trei ore. M–am dus la Liturghie pe la 3.30,  dupa miezul noptii, si m–am intors la 6.30,  cand era lumina. A fost o experienta impresionanta! Cat de miraculos merge preotul printre oameni si–i sfinteste. Ar trebui sa fie foarte buni, curati, sa faca doar fapte bune. Am cantat si eu, repetam cu toata lumea, toti cantau. Ce obicei frumos are lumea aici.

— In SUA, cum va bucurati pentru Invierea celui care a venit sa ne salveze?

— Simplu. Mergem la biserica, apoi revenim acasa, ne asezam la masa cu intreaga familie. Toata ziua o petrecem cu parintii, prietenii, cu cei apropiati. Eu sunt crestin si frecventez o Biserica Crestina. De obicei, sarbatorile au doua componente: cea religioasa si cea care tine de ritual. Unii, si aici si la noi, sarbatoresc Craciunul doar pentru ca se dau cadouri, iar Invierea pentru ca se mananca dulciuri. Aici, in Moldova, mi–a placut ca oamenii sunt foarte evlaviosi. Doar astfel pot explica faptul ca stau toata noaptea in picioare, in Biserica. Asa se cuvine sa dai slava Domnului, asa e primit sa–i cinstesti casa.

— Si care a fost impresia, prima, la sosire in Moldova?

— Ospitalitatea de aici frapeaza. Atata bunavointa… Oriunde mergi, oamenii iti vorbesc si te omenesc. S–a intamplat si la Drochia, si la Ialoveni, unde am locuit anterior, sa fiu tratat cu bucurie si bunavointa. La noi oamenii sunt mai rezervati, mai atenti. Cand am incercat sa–mi explic, am inteles ca acest fel de a comunica vine din urss. Atunci se vehicula o astfel de modalitate de comunicare. Desi e o tara saraca, moldovenii fac dovada ca le e draga viata dulce–amara, ca iubesc viata. E un mare curaj. S–a intamplat sa cunoscut un om doar cateva ore, dar mi–a servit o masa bogata, nu stiam cum sa interpretez gestul.

— Cand ai acceptat sa faci voluntariat pentru Corpul Pacii stiai ca vii intr–o tara in care guvernarea este de orientare comunista?

— Cand am primit mesajul prin care cei de la Peace Corp ma anuntau ca voi pleca in Moldova, am inceput sa caut pe harta. Am pus pe masa, in casa mea din orasul Kansas o harta a lumii si cautam Moldova. Sincer, nu aveam habar unde e. Am luat si am citit, sa cunosc macar ce istorie are acest tinut. Si acum spun foarte sincer ca aveti o tara frumoasa, relief variat, peisaj care bucura ochii. Am vazut si sudul si centrul, dar nordul mi se pare deosebit. Cand am venit aici, la gazdele mele din Varatic, am spus: « Acest pamant este al lui Dumnezeu». Daca ar mai fi si oamenii fericiti, ca o merita. Cine zicea ca fericitrea–i pe gratis, dar nu fiecare o poate avea. Doar sa o jinduiesti poti.

— Am inteles ca te tragi dintr–o famile cu o situatie materiala buna, ce te–a facut sa te inrolezi in armata de voluntari a Corpului Pacii, niste facilitati? Ce beneficii are un american care paraseste tara pentru doi ani si accepta sa traiasca intr–un loc necunoscut. Totusi, americanii tin la confortul lor…

— Inca fiind liceean, am dorit sa ma inrolez in Corpul Pacii. Citisem multe carti scrise de cei care au avut aceasta experienta, voiam si eu sa o traiesc. Sunt un mare pasionat de calatorii. Pentru mine calatoriile sunt o formula a fericirii, precum e muzica sau artele pentru altii. Vreau sa cunosc alte culturi, alte popoare. Nu m–am gandit la facilitati, poate unii se gandesc, eu nu. Cand am fost intrebat de reprezentantii Corpului Pacii unde vreau sa ma duc, am zis ca este voia Domnului, el a ales pentru mine si ma simt foarte bine la voi.

— Dar ce te deranjeaza aici, in Moldova?

— Eu, chiar daca m–as pomeni in Oceanul Pacific, oricum as gasi ceva ce nu–mi place, ceva ce m–ar deranja. Oriunde in lume poti identifica lucruri care te deranjeaza. Contrar asteptarilor mele, aici ma simt ca acasa. Desigur, sunt unele momente care au necesitat timp ca sa le inteleg si sa–mi formez o deprindere. Aflarea mea aici, toate intamplarile mele fac parte din acest experiment al voluntarului pe care l–am acceptat de buna voie si il traiesc cu placere.

— Nu ai intalnit oameni care sa se comporte violent pentru ca iesti un strain?

— Nu am auzit afirmatii de acest gen.

— Imi place sa citesc articolele despre peripetiile tale plasate pe pagina ta in Internet. Daca ai scrie o carte despre Moldova, care ar fi fraza de inceput?

— «Moldova o tara a posibilelor oportunitati»…

— Multumesc pentru interviu si succese.

Un interviu de Antonina SARBU