Solista de balet Cristina Terentiev a obtinut Marele Premiu (Grand Prix) in cadrul Concursului International al Aristilor de Balet din Viena, Austria (editia VI).

Are 24 de ani. S–a nascut la Chisinau, unde, in 2000, a  absolvit Colegiul Coregrafic din Chisinau, clasa profesoarei E.N.  Taricov. Din acelasi an este angajata ca artista in trupa de balet la Teatrul National de Opera si Balet.

Cristina Terentiev este laureata al concursurilor si festivalurilor nationale si internationale, printre care: Concursul International de Balet «Oleg Danovski», Constanta, Romania, 1996 (premiul II), 1998 (premiul II); Concursul International de Balet din Varna, Bulgaria, 1998, diplomanta a Asociatiei «Deaghilev» si diplomanta a Festivalului International al Tinerelor Talente, 1998, Moldova.

A lucrat cu teatrul Atlantik Ballet Theatre din Canada

La 29 martie, pe scena Aulei Agronomice din Iasi a avut loc Gala de balet In Memoriam Oleg Danovski. Au fost jucate fragmente din «Frumoasa din padurea adormita», «Spargatorul de nuci», «Lacul lebedelor», «Cenusareasa» si «Mandarinul miraculos». Spectacolul s–a bucurat de prezenta a doi mari balerini, Cristina si Alexei Terentiev, prim– solisti la Albert Hall din Londra.

Cu aceasta ocazie, Cristina Terentiev, a oferit un interviu in exclusivitate pentru agentia CuzaNet. Viata multa pe scena

Cristina si Alexei Terentiev sunt intr–un turneu la Opera din Chisinau

— Cum ai ajuns sa faci balet?

— De la patru ani, mama m–a dat sa dansez pe scena, asa pentru copii mici, si am avut un dans foarte interesant, «Sarpele». Toata Moldova ma stia. Invatatoarea mea mi–a spus ca sunt un copil talentat si ar fi bine sa merg la colegiul de balet. Asa a inceput totul. Am terminat colegiul si la 17 ani am intrat la Teatrul National de Opera si Balet din Chisinau, in calitate de prim–solista.

— Ai inceput treningul la varsta de 11 ani, fiind pana la un moment antrenata ca gimnasta…

– 11 ani m–am ocupat cu gimnastica ritmica, apoi am decis sa devin balerina. Pentru mine conteaza cel mai mult sa ai multa viata pe scena. Dupa ce termini gimnastica ritmica, singura posibilitate este sa devii antrenor. Cu baletul viata e mai interesanta si poti avea o cariera indelungata.

— Cum l–ai cunoscut pe Alexei (n.r.  Alexei Terentiev, sotul balerinei)?

— M–am vazut cu el in teatru, cand am inceput sa frecventez lectiile. Apoi ne–am vazut din ce in ce mai des. Asa a inceput totul.

— De la parteneri de scena, ati ajuns sa va casatoriti cand tu aveai doar 17 ani…

— In ultimul an de colegiu am dansat cu el «Don Quijote», dupa care am devenit si parteneri in viata. Avem si o fetita de patru ani si jumatate. Acum merge si ea la dansuri, face spagatul, poze din balet.

«Daca nu–mi vad poantele, nu ma simt bine»

— O vei indrepta catre balet?

— As vrea sa faca balet de performanta, dar va depinde si de ea. Va fi alegerea ei. Eu o s–o pot ajuta cu tot ce tine de mine.

— In 1993 ati fost prim–solisti la Atlantic Ballet Theatre of Canada, avand roluri principale in noua regie a baletului «Figaro»…

— Acolo nu am fost doar pentru spectacole. Am trait acolo un an s jumatate, chiar s Alisia s–a nascut acolo. Am avut turnee prin toata Canada, dar ne–am intors.

— Anul 2002 va gaseste ca prim–solisti la Albert Hall Londra…

— Da! Am dansat un spectacol, «Spargatorul de nuci», intr–o sala foarte mare si cu multi spectatori. Si acum o luna am fost in Anglia cu un nou turneu pe toate marile scene.

— Ai obtinut cateva premii importante. Care este cel mai semnificativ in cariera ta?

— Cel de la Varna, din 1998, unde am obtinut o diploma la concursul international, dar si cel din 1995 de la juniori in numele lui «Oleg Danovski».

— Cate ore te antrenezi pe zi pentru a ajunge la asemenea performante?

— Depinde de zi si de spectacol. Daca e spectacol nou, lucrez mai mult, daca e mai cunoscut imi trebuie mai putin timp. Cam 4–5 ore pe zi.

— Ce reprezinta baletul pentru tine?

— Viata! Viata mea. Nu stiu ce o sa fac fara balet cand o sa–mi termin cariera. Daca nu vad poantele mele, nu ma simt bine.

A consemnat Andrei Giurgia