Dupa 15 ani de la declansarea razboiului din Transnistria, noile manuale de istorie lansate recent de catre Ministerul Educatiei prezinta pentru prima data Moldova ca pe un stat agresor. Participantii la razboi, dar si alti experti fac referinta la acte oficiale nationale si internationale care arata, dimpotriva, ca Moldova a fost agresata de Federatia Rusa.

«Incercand sa–si impuna puterea politica, Guvernul de la Chisinau a recurs la forta armata», spune manualul de istorie pentru clasa a IX–a, scris de Sergiu Nazaria, despre inceputul razboiului din 1992. Urmatorul alineat din acest text arata ca «un nou impuls problema a capatat din momentul inaugurarii presedintelui V.Voronin». Si manualul de istorie integrata pentru clasa a XII–a critica autoritatile Moldovei pentru acest razboi, prezentand apoi obligatoriu citate din V.Voronin.

«Este un caz sever de distorsionare a adevarului istoric. Autorii acestui manual au transformat Moldova intr–un stat agresor, jucand pe interesul impostorilor din Transnistria sau al agresorilor din Rusia. Exista atatea dovezi documentare, in care se arata clar ca Moldova nu avea nici arme si nici forte armate suficiente, si ca luptele au inceput dupa numeroase provocari din Transnistria, de ce trebuie acum cineva sa spuna tuturor elevilor din Moldova ca Guvernul de la Chisinau a fost agresor si ca doar presedintele comunist Voronin poate solutiona aceasta problema complicata?».

In acelasi text din manualul pentru elevii din clasa a IX–a se mai vorbeste despre un «regim proroman si discriminatoriu» care ar fi cauzat razboiul. Si in manualul de clasa a XII–a, scris de aceiasi autori, se spune ca acest conflict a fost escaladat de «unele oficialitati si numeroasele mitinguri ce vehiculau ideea unirii». In mod obligatoriu, alaturi de acest text de interpretare a razboiului ruso–moldovenesc, este plasata declaratia lui Vladimir Voronin. Fara sa se indice cand si unde s–a facut aceasta declaratie, manualul prezinta urmatorul citat din V.Voronin: «La baza acestuia (a conflictului, n.r.) nu a existat o confruntare nationala. Conflictul din Transnistria este doar o consecinta a inconstientei clasei politice de la inceputul anilor »90, a zapacelii acesteia si a lipsei de profesionalism«.

Desi insusi Vladimir Voronin facea parte la inceputul anilor «90 din Guvernul moldovenesc, detinand functia de ministru de Interne, manualele trec sub tacere acest element si nu prezinta alte opinii ale Guvernului de atunci. Recent, in cadrul unei conferinte care a pus in dezbatere problema razboiului din Transnistria si a aprecierilor istorice, Mircea Snegur, presedinte al R.Moldova in perioada acestui razboi, a prezentat date cu privire la avertismentele primite de la Moscova cu privire la declansarea unui razboi daca Moldova nu va manifesta ascultare politica.

Fostul prizonier de razboi, Ilie Ilascu, a declarat pentru «Ziarul de garda» ca exista deja acte internationale incontestabile care prezinta Rusia ca pe principalul vinovat al acestui razboi. Manualele «noi» de istorie, editate in 2006, nu fac insa nici o referinta decizia CEDO emisa la 8 iulie 2004 in cazul grupului Ilascu, din care citam: «In timpul conflictului din 1991–1992, forte ale fostei Armate a 14–a,  stationate in Transnistria, au luptat cu si pentru fortele separatiste transnistrene.

Importante cantitati de arme din arsenalul Armatei a 14–a au fost transferate in  mod voit separatistilor, care au putut, in plus, sa obtina si alte arme fara ca  militarii rusi sa se opuna. Conducatorii rusi au sustinut, prin declaratiile lor, autoritatile separatiste. Astfel, autoritatile ruse au contribuit atat militar cat si politic la crearea unui regim separatist in regiunea Transnistriei, care face parte din teritoriul Moldovei.

Alina Radu