Partidele politice, desi nesigur inca, dar in voce, incep sa dea semn ca vin alegerile. Partea cea mai proasta a electoralei–2007 e ca vom alege in aceeasi veche si inflexibila schema administrativ–teritoriala. Comunistilor le–a fost de–ajuns (in 2002–2003) o jumatate de an ca sa dea peste cap «judetele», in schimb le–au fost prea putin patru ani ca sa gaseasca o solutie valabila de autoguvernare locala — lucru care le este cerut, inclusiv de UE (prin Planul comun de actiuni R. Moldova — Uniunea Europeana), si la care comunistii au toate sansele sa ramana repetenti, daca tinem cont ca 2007 este anul de finalizare a proiectului. Dincolo de acest «detaliu», alegerile–2007 ar fi putut deveni un eveniment politic cu totul deosebit, daca partidele parlamentare ar fi avut curajul sa modifice legislatia electorala si sa anunte, in premiera, alegeri generale in republica. Schimbarea formulei ar fi dinamizat fara doar si poate campania electorala si ar fi stimulat interesul comunitatilor pentru aceste alegeri — lucru absolut firesc si necesar, daca reiesim din practica celor cateva campanii electorale esuate in 2005 la Chisinau. Legislatia in R. Moldova, insa, este modificata in functie de interesul politic (si nu doar politic) al cercurilor guvernatoare. Asa ca ideea de regionalizare a R. Moldova, despre care atat de mult le place sa vorbeasca comunistilor, mai are de asteptat. Cel putin pana la inceputul lui 2008, cand se incheie Planul de Actiuni R.Moldova — UE, si cel mult pana in 2009, cand, dupa toate asteptarile, comunistii vor pleca de la putere. Pana atunci, insa, ramanem sa alegem si sa traim dupa modele vechi, ramanem cu primarii si consilii locale fara drepturi in administrarea teritoriilor. Cu toate acestea, alegerile vin peste noi, fara sa ne intrebe daca le asteptam, daca ne plac, daca ne convin sau nu.

Partidul comunistilor a inceput pregatirile pentru alegerile locale–2007 cu repararea drumurilor spre biserici si cimitire. Simptomatica campanie preelectorala. Seamana mai mult a pregatire de duca (moarte) aceasta moda noua a comunistilor de–a se manifesta in politica. Preluarea de catre comunisti a practicilor si tehnicilor electorale, nespecifice traditiei lor ideologice, tradeaza marele lor disconfort in legatura cu acest examen electoral care se–asteapta. Comunistii s–ar parea sa constientizeze tot mai mult faptul ca resursele lor ideologice s–au epuizat, dogmele nu mai tin, promisiunile nu mai conteaza. Si–atunci intervine dogmaticul sablon ideologic «scopul scuza mijloacele» — principiul de care comunistii nu se pot lepada decat prin disparitie.

Ce fac aliatii comunistilor? La nivel de lideri, cel mai optimist se arata a fi Iu. Rosca de la PPCD. Prezent luni–seara la PRO–TV, la emisiunea «In profunzime», Rosca a refuzat sa accepte orice acuzatie de colaborationism cu comunistii, aratandu–se in continuare convins ca alianta postelectorala PPCD–PCRM din 04 aprilie 2005 a fost o decizie politica corecta si ca aceasta decizie nu va influenta in alegerile–2007 rezultatul votului, adica ponderea PPCD pe arena politica a R. Moldova nu va avea de suferit. Mai mult decat atat, Rosca s–a aratat optimist si chiar a dat asigurari ca rezultatele alegerilor pentru crestini–democrati vor fi net superioare rezultatelor de la parlamentarele–2005. Posibil, e vorba de doua competitii electorale diferite ca interes pentru alegator. Si totusi. Optimismul liderului PPCD e prea categoric, chiar daca Rosca nu regreta nimic din ceea ce s–a produs in R. Moldova ca rezultat al guvernarii aliate, la care–si are contributia si PPCD. Cel mai trist lucru care s–a intamplat cu PPCD e ca acesta nu mai are voce, or vocea lui nu mai este a lui. Da, nu exista politica in afara compromisurilor, numai ca orice compromis isi are limitele sale, «linia sa de varf», dincolo de care incepe dizgratia sau moartea (politica, bineinteles). Spre deosebire de Iu. Rosca, liderii celorlalte partide–aliate sunt mai putin optimisti. Si chiar in deruta. Acestia acuza un comportament agresiv si «ne–colegial» al PCRM. De ce oare? Sa fie declaratiile lor un simplu exercitiu electoral? S–ar putea. Dar nu e numai asta. Dupa pierderea fatala a alegerilor din regiunea gagauza la sfarsitul anului trecut, comunistii au inteles ca singura lor sansa de supravietuire politica in teritoriu poate fi eliminarea concurentilor. Santajul, amenintarea, speculatiile politice, coruperea adversarilor, sabotarea noilor actori politici si, desigur, falsificarea alegerilor sunt forme si tehnici verificate de comunisti in politica. Cu trecerea timpului si apropierea alegerilor presiunile cresc. Temeri vizavi de fraudarea alegerilor au enuntat saptamana trecuta si o parte din partidele extraparlamentare. Sa aiba vreo legatura cu toata aceasta situatie preelectorala optimismul lui Iu. Rosca? Mizeaza cumva liderul PPCD ca PCRM va reusi, totusi, sa se avantajeze nemeritat in aceste alegeri si ca, paralel, ar putea fi avantajat si el, ca partener de coalitie?

Problema cea mare a alegerilor locale–2007 nu vor fi nici de data aceasta alegatorii. Problema vor fi, traditional, partidele politice. Pentru alegatori este deocamdata clar raspunsul la una din cele doua intrebari principale ale unei campanii electorale: pe cine sa nu aleaga. Nu le este foarte clar, insa, pe cine sa aleaga. Partidele extraparlamentare, in special cele noi, raman prea mult in expectativa.

Petru AMARIEI