Cizme calde pentru copii uitati

Tanara Charlotte Chew, originara din SUA, a avut parte de un Craciun mai special in acest an. Pe langa faptul ca a sarbatorit la mii de kilometri distanta de casa, in cea mai saraca tara din Europa, Charlotte, alaturi de un grup de voluntari, a fost «trimisa» lui Mos Craciun. Fiecare copil din orfelinatele R. Moldova a primit in dar din partea Charlottei, o pereche de cizmulite pentru iarna si sosete calduroase.

Charlotte Chew se pare ca are valori si aspiratii diferite de cele ale tinerilor de varsta ei. In timp ce acestia sunt interesati de ultimele inovatii tehnologice sau incearca sa se lanseze in afaceri, Charlotte spera sa imbunatateasca calitatea vietii copiilor orfani din statele lumii a treia.

Chew, alaturi de alti 11 colegi de–ai sai, si–a propus sa «incalte» picioarele copiilor abandonati din R. Moldova cu sosete si cizmulite. Grupul ei a distribuit 1 500 de perechi de incaltaminte in mai putin de doua saptamani. De fapt, astfel de cadouri au fost oferite la 200 de mii de copii din sase state ale lumii, printre care si tara noastra.

«O pereche de cizmulite, s–ar parea un lucru nu chiar atat de important, poate readuce zambetul pe fata copiilor saraci», a mentionat Charlotte intr–un interviu acordat publicatiei Express News.

Tanara a ramas impresionata de faptul ca micutii din orfelinatele din R. Moldova nu au haine de iarna. «Majoritatea sufera din cauza frigului.»

Chew nu este la prima sa experienta de acest gen. Vara trecuta a fost in Sri Lanka unde, alaturi de un grup de voluntari, a ajutat la constructia locuintelor pentru victimele uraganului care s–a abatut asupra regiunii in 2004.

Insa marele ei vis, inca de pe cand studia la universitate, a fost sa plece in Europa de Est. Dorinta ei a devenit realitate anul trecut, cand a aflat ca va merge in calitate de voluntar in R. Moldova pentru a oferi incaltaminte copiilor orfani de aici. Chew explica ca, de fapt, proiectul a fost planuit inca in 2000, dar implementarea lui a durat mai mult timp, pentru ca abia anul trecut s–a ajuns la un numitor cumun cu guvernul de la Chisinau.

In fiecare zi cat s–au aflat in R. Moldova, Charlotte si colegii ei se trezeau la sase dimineata, pentru a reusi sa viziteze cat mai multe orfelinate, in care erau adapostiti peste 100 de copii, de la sugari pana la adolescenti. Echipa ei s–a focusat in special pe orfelinatele din nordul republicii. Charlotte a marturisit ca cel mai greu i–a fost sa gaseasca marimile potrivite la cizmulite pentru toti copiii.

«Moldova este cea mai saraca tara din blocul statelor ex–sovietice», a declarat Chew, in contextul descrierii impresiilor cu care s–a ales in urma calatoriei. Tanara a ramas impresionata de imaginea copiilor, sechestrati practic in cladirile reci de beton, fara WC–uri sau alte comoditati. «Copiii dorm pe paturi foarte stramte, iar uneori se intampla ca trebuie sa le imparta cu inca cineva.»

Charlotte spune ca multi dintre copii nu sunt orfani. Parintii unora sunt plecati la munca peste hotare, iar altii, pur si simplu, nu ii pot intretine. «Problema copiilor abandonati isi are radacinile in mentalitatea comunista din timpul uniunii sovietice, cand erau promovate familiile care aveau multi copii.»

Kevin Dinnin, presedintele organizatiei Children's Emergency Relief International, afirma ca a inceput sa implementeze proiecte de ajutorare a persoanelor nevoiase din R. Moldova din 1998. Scopul organizatiei este de a oferi suport copiilor care doresc sa–si continue studiile, dar nu au bani. Kevin isi aminteste cazul unei fetite pe care a intalnit–o in strada. Aceasta fugea de tatal ei, deoarece era batuta de el in permanenta. In prezent, tanara isi face studiile in cadrul unei scoli profesionale, unde i se poarta de grija.

«Zambetul unui copil este fara de pret», spune Dinnin. «Sa scoti sosetele murdare din picioarele unui copil pentru a–i pune in loc o pereche de cizmulite calduroase, e o experienta cutremuratoare.»

Kevin isi aminteste cu mila de faptul ca a pus cizme si in picioarele tinerilor din trei institutii destinate persoanelor cu deficiente mentale. «Aerul era imbacsit de miros de urina. Nivelul de viata din aceste institutii e aproape de standardele din lagarele de concentrare.»

Potrivit lui Dinnin, R. Moldova este capitala crimei organizate si a traficului de fiinte umane. Exista si cazuri cand unii copii din orfelinate nu figureaza in listele intocmite de institutiile abilitate sa tina evidenta copiilor abandonati. Multi dintre ei, dupa ce cresc, risca sa cada in plasa traficantilor de carne vie.

«Fetele sunt cele mai vulnerabile pentru a fi traficate ca prostituate», spune Chew. «Este groaznic sa vezi ca fetele de aici, fiind foarte frumoase, pot avea o soarta atat de urata.»

Traducere si adaptare D.R.

Sondaj

Ce ati servit la micul dejun? Aurelia Mocan, Dobruja: La micul dejun? Ne–am saturat de politica dusa in Moldova. Guvernantii isi bat joc si de putinii oameni care au mai ramas aici. Ne–a ajuns cutitul la os! Poporul a rabdat cat a rabdat, dar e timpul sa punem mana pe furci, ca sa sara si Oleg Voronin, si tata–sau. La micul dejun… la propriu? Nici nu mai tin minte daca am mancat ceva. Cu banii pe care ii castigam, nu ne putem permite o masa bogata. Ministrul finantelor a declarat ca am castiga aproximativ patru mii de lei pe zi. Daca vreti sa ma credeti, ieri nu am avut decat trei lei… Las' sa vina sa munceasca alaturi de noi, ca sa se convinga cate mii castigam. Iar pentru drum, ca sa ajung la piata, cheltuiesc zilnic 25 de lei. E timpul ca guvernantii sa se intoarca cu fata spre noi, pentru ca am preferat sa ramanem acasa, alaturi de copii, si nu am plecat peste hotare. Iar acum vor sa ne ia si putinul pe care il avem. Tamara Coceban, Ialoveni: Inca nu am reusit sa mananc azi, pentru ca ma grabeam la miting. Dar de obicei nu ne alintam. Mancam ce avem: un ceai si poate o bucatica de paine cu unt, de cele mai multe ori, chiar la piata. Valentina, Durlesti: Nu am mancat azi… In celelalte dimineti iau doar un ceai, adesea fara paine cu unt. Cateodata ma tin cu un ceai pana tarziu. Sergiu, Soldanesti: M–am grabit sa ajung de departe la eveniment, asa ca nu am mancat. De obicei, mancam ce avem. Daca avem o bucatica de paine cu unt, inseamna ca e bine… Boris, Chisinau: Nu am mancat… Cheltuim multi bani. Iar azi, daca am venit la acest miting, bugetul familiei a mai saracit pentru ca nu am lucrat. De obicei, am un ceai pana la amiaza. Seara mai mananc ceva. In ceea ce priveste alimentatia, nu ne prea alintam. La restaurante nu ne permitem sa mergem, cu toate ca ne–ar placea. Pentru conformitate, A.N.