Dupa sarbatorile de iarna, Gara Feroviara era plina de tineri. Studentii si elevii se grabeau sa ajunga la Bucuresti, Ploiesti, Bacau, Craiova, Focsani. Toti asteptau sa urce in trenul «Prietenia», ca sa treaca cat mai repede noua frontiera europeana. Pentru cei mai multi, urma sesiunea de iarna.

Unii, cei cu vize de resedinta in regula, erau linistiti. Altii isi veneau in fire cu greu dupa momentele de stres cu care s–au confruntat la obtinerea vizelor europene. Cea de–a treia categorie, tineri care detineau doar o foaie ce confirma ca au depus o cerere de prelungire a vizei de resedinta, era decisa sa urce in tren cu riscul de a fi intoarsa la hotar.

O natiune cu civilizatii diferite

Marius este cetatean roman. El a venit la Chisinau impreuna cu prietena sa, Ana. Trebuia sa plece la Bucuresti de la autogara, cu o masina de ocazie, dar pentru ca soferii nu aveau vize, studentul roman a fost nevoit sa aleaga o calatorie cu trenul, care e de doua ori mai scumpa (n.r., 403 lei). La autocar toate biletele erau deja comercializate. Venise in R. Moldova inainte de Revelion, astfel incat nu stia inca cum este sa fii cetatean european cu acte in regula. Il intreb ce crede despre aderarea Romaniei la UE. «In ceea ce ma priveste, am multe avantaje! Voi avea studii europene, care imi vor deschide noi oportunitati», afirma studentul. Il intreb cum s–a simtit in Moldova. Initial, Marius se sinchiseste sa–mi raspunda, iar mai apoi recunoaste ca exista o diferenta uluitoare dintre civilizatiile de pe cele doua maluri ale Prutului. «E ca si cum am compara impresiile unui francez dupa ce a vizitat Romania…», analizeaza Marius.

Prietena sa, Ana, urma sa traverseze frontiera avand buletinul cu viza de resedinta in Romania. Initial, acest fapt il ingrijora pe Marius, tanarul fiind neincrezator ca la frontiera Ana, cetateana a R. Moldova, nu va avea probleme. Intre timp, convingandu–se ca majoritatea celorlalti studenti nu aveau decat acelasi act, interlocutorul nostru s–a calmat. Tinerii calatori aflase de la Ambasada Romaniei la Chisinau ca, la frontiera, nu vor avea probleme in cazul in care vizele de resedinta in Romania nu sunt expirate.

Pe peronul Garii din Chisinau urmaream cat de nerabdatori sunt tinerii sa se reintoarca in Romania, unde urmau sa afle cum e sa fii student in Europa.

Constantin, student la Politehnica din Bucuresti, este constient de avantajele pe care i le vor acorda studiile europene. Daca s–ar intoarce acasa? Baiatul nu este sigur… El cunoaste multi studenti moldoveni care sunt deja angajati la munca in Bucuresti. Nici Lilia, care este liceana la Craiova, nu este sigura ca isi doreste un viitor acasa. Ei spun ca, de fiecare data cand revin in Moldova, asteapta sa se reintoarca cat mai repede in Romania.

Restantieri fara viza

Larisa, studenta in anul I la Ploiesti, nu are viza de resedinta in Romania. Pentru a obtine viza in pasaport, ea a mers la Consulat, unde s–a confruntat cu randuri interminabile. «M–am trezit de dimineata, ca sa fiu printre primii acolo. Am mers si a doua zi, cand am obtinut viza. Multi dintre colegii mei asteapta inca. Urmeaza sesiunea. Ei risca sa ramana restantieri…», povesteste fata aratandu–mi viza din pasaport, valabila pana la vara. Acelasi fapt l–a confirmat si Tatiana, studenta la Bucuresti. De fapt, fata dadea sfaturi unui alt student sa nu urce in tren fara viza — oricum, va fi reintors de la frontiera, pentru ca nu avea decat o foaie prin care se confirma faptul ca abia urmeaza sa obtina o viza de resedinta in locul celei vechi, expirate. Pe de alta parte, si insotitorul de vagon l–a prevenit de inevitabilele probleme de la frontiera cu UE. El ii spunea ca sunt acceptati doar studentii cu viza de resedinta, dar nu si cei care doar au depus cerere pentru prelungirea dreptului de sedere in Romania. «Am avut un astfel de caz in tura trecuta. Un student nu avea decat un act la fel ca al tau. A fost cautat in baza de date, dupa care a fost rugat sa coboare din tren», i–a explicat insotitorul de vagon. Cu riscul de a fi intors de la frontiera, studentul a urcat, totusi, in tren.

Perdelutele «Moldova»

In timp ce la usile vagoanelor era invalmaseala, m–am apropiat de Valentina, o tanara care venise de la Balti impreuna cu mama si cu matusa sa. Cu toate ca a cumparat bilete pentru autocarul ce urma sa plece din Balti spre Romania, studenta a fost nevoita sa le restituie deoarece soferii nu au vize. Cele doua femei, Tatiana si Lilia, vorbeau despre nedorinta autoritatilor comuniste de la Chisinau de a deschide inca doua Consulate, la Cahul si la Balti. «Pasii trebuie facuti inainte, asa cum face o lume intreaga, dar nu inapoi… Nu mai suntem in perioada sovietica. Cine stie, daca am fi avut alta conducere, poate ca am fi avut astazi aceeasi soarta ca si Romania?», discutau femeile in timp ce trenul dadea semne de plecare. Lilia spune ca fiica ei este stabilita in Romania de mai multi ani si ca o va putea vizita doar dupa ce va obtine viza in pasaport, procedura mai complicata pentru persoanele care nu sunt elevi si studenti.

Insotitoarea vagonului nr. 4 a trenului «Prietenia», Parascovia, imi spune ca la frontiera cu UE s–a inasprit controlul pasapoartelor si al vizelor. Este verificat in parte fiecare act. Bagajele sunt supuse unei proceduri la fel de dure de cand abia incepea sa se vorbeasca despre integrare.

Sub pretextul ca imi caut prietenii, am urcat in tren pentru a vedea ce atmosfera e in interior si, eventual, pentru a discuta cu vreun adult care a reusit sa obtina viza. Dar la ferestre studentii din vagonul cu perdelute pe care scria «Moldova» erau deja pregatiti pentru a–si lua ramas bun de la apropiati.

Exact la 17:05 «Prietenia» s–a miscat din loc. La ferestre, studentii se imbulzeau pentru a–i mai vedea o data pe cei dragi, care au ramas aici, dincolo de geamul «Prieteniei», dar si dincolo de hotarul Europei.

Anastasia NANI