Pentru prima data, maestrul Benone Sinulescu a remarcat formatia Millenium la un concert consacrat zilelor Bacaului. A ramas «vrajit» de simplitatea, cumintenia si dorinta de a munci a membrilor formatiei. Atunci ii venise ideea la o viitoare colaborare cu Millenium, ideea care s–a plamadit si a devenit realitate ceva mai tarziu.

Potrivit lui Vlad Gorgos, producatorul formatiei, la inceput o astfel de colaborare li s–a parut cam stranie, deoarece Millenium face parte din alt domeniu al muzicii si stilului. Dar Benone Sinulescu s–a dovedit a fi un om cu o energie care «nu mai seaca».

«In urma concertelor si finalizarii albumului lui Benone Sinulescu si formatiei Millenium ,,Colindam Colinda» nici nu am observat cum a trecut timpul si cat de mult am muncit. Melodiile maestrului sunt o adevarata comoara care am descoperit–o. Colindele te «pisca de inima» si te fac sa lacrimezi« ne–a declarat Vlad Gorgos.

Nu a durat mult timp pana s–au convins membrii formatiei de acest lucru. Concertul de la Chisinau, din ajunul Craciunului a fost cel mai frumos si «cald» din toate cele care au avut loc in orasele din Romania. Poate pentru ca erau acasa, sau poate pentru ca publicul de la noi primesc cu mai mult drag colindele. Aparitia lui Benone Sinulescu in sala Teatrului de Opera de la Chisinau a fost insotita de o explozie de aplauze si multumiri.

Atunci cand a inceput sa fredoneze colindul «Gazde Bune», prima strofa nici nu s–a auzit printre aplauze.

Desi concertul a avut loc in ajunul Craciunul, sarbatoare care ii face pe multi dintre locuitorii Chisinaului sa plece la rude sau parinti la tara, sala a fost arhiplina. Au fost prezenti oameni de toate varstele.

«In acea seara desi noi trebuia sa oferim autografe, de fapt am fost cei care le–am primit din partea spectatorilor sub forma simplelor multumiri, asa cum se cade colindatorilor care au venit sa colinde gazdele» isi aminteste producatorul formatiei.

Concertul formatiei Millenium si Benone Sinulescu ne–a demonstrat ca folclorul de la noi nu dispare, ca tinem la neam si ca stim care ne sunt «radacinele».

Benone Sinulescu a recunoscut ca in Romania nu poate avea partea de o colaborare asemeni celei cu Millenium, pentru ca formatia de la noi, canta «cum se canta pe timpuri». Maestrul a fost impresionat de aranjamentele muzicale care reprezinta «o rara impletire dintre muzical si vocal», fapt care de asemenea nu poate fi intalnit in Romania.

Olga Gorcinschi, una din membrii formatiei Millenium a recunoscut ca a ramas impresionata de colaborarea formatiei cu Benone Sinulescu. «Ne–am simtit foarte bine in scena cu maestrul. Este o persoana de care isi este dor chiar dupa cinci minute de la despartire. Toate ecourile de care am avut parte dupa concerte au fost doar pozitive si de lauda in adresa compozitorului formatiei noastre, Alexandru Gorgos, care a fost cel care ne–a ajutat sa »imbracam« intr–o haina mai deosebita colindele aduse de nea Benea.»

Din spusele producatorului formatiei, colaborarea formatiei Millenium si Benone Sinulescu nu se incheie aici. La 24 mai, atunci cand maestrul va ajunge la frumosul jubileu de 70 de ani, alaturi de Millenium si nea Bene vor fi si «Lautarii» cu Nicolae Botgros.

Diana RAILEAN

Adrian Ursu s–a nascut in ultima zi de vara a anului 1983. De mic copil este pasionat de muzica. A invatat la Scoala de Arte din Ialoveni; a absolvit Colegiul de Muzica «Stefan Neaga», catedra teoria muzicii; in prezent isi face studiile la Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice. La 11 ani obtine Marele Premiu la Festivalul–Concurs al Copiilor Talentati «Micul Print». Si–a manifestat talentul la numeroase concursuri si festivaluri, inregistrind unele succese: premiul 3 la Festivalul–Concurs «Maluri de Prut», sectiunea creatie; premiul special pentru prezenta scenica deosebita si artistism la Festivalul International «Discovery 2001» Varna, Bulgaria; premiul 3 la Festivalul–Concurs «Maluri de Prut»; laureat al Festivalului–Concurs «Slaveanski Bazar»; premiul 3 la sectiunea interpretare la Festivalul National de muzica usoara «Mamaia 2000» Romania, la Festivalul international «More druzei» Ialta si la Festivalul international «Na hviliah Sviteazea» Ucraina. A lansat trei albume: «As vrea…», albumul etno «La bine si la greu…» si albumul «Etno Boom — cu drag de etno, cu drag de lume». Anul 2006 este deosebit de important pentru interpret deoarece a avut loc Primul concert solo si live al lui Adrian Ursu, «O poveste de dragoste».

«Mi–am dat bicicleta pentru doi nasturi»

Aveam doi anisori si jumatate cand tata mi–a adus din Ucraina o bicicleta rosie. Era superba si ma mandream ca eram posesorul unei asemenea biciclete. La noi in curte eram doar doi copii care aveam biciclete.

Intr–o zi, un vecin care avea ceva mai multi ani decat mine mi–a propus sa facem schimb: eu ii dau bicicleta, iar el imi ofera 2 nasturi — mari, frumosi si de culoare rosie. Am fost fermecat de frumusetea nasturilor si eram fericit sa fac acest troc.

Cat ai clipi din ochi, am alergat acasa pentru a–i arata mamei noua mea achizitie. «Mama, ti–am adus doi nasturi…», am exclamat fericit. Evident ca mama s–a bucurat mai putin cand i–am spus de unde–i am.

Peste o saptamana, tata mi–a adus din Ucraina o alta bicicleta. Era la fel de frumoasa si la fel de rosie.

«O intamplare care ne face sa radem cu pofta si azi»

Cand eram micut, parintii adesea ma lasau cu nana. Nu aveam inca 2 anisori si eram pe atunci cam mofturos la mancare. Sarmana nana nu stia ce sa mai faca, eu nu mancam nimic. Dar, fiind o femeie descurcareata, a gasit iesire si din aceasta situatie dificila. «Daca mananci, iti dau ceva», mi–a promis ea. Eu, bineinteles, am inceput sa mananc. Eram curios sa aflu ce o sa primesc drept rasplata pentru fapta eroica savarsita. Nana m–a premiat cu o bucata buna de rulada cu halva, care imi placea nespus de mult.

Pe la vreo trei de noapte, toata casa a fost trezita din somn de strigatele mele: «Vreau ceva, vreau ceva!!!» Evident ca nana a inceput sa–mi aduca de toate, insa nu ceea ce doream eu. In fine, m–a luat si m–a dus in fata frigiderului. «Nana, vreau ceva», ii spuneam eu si–i aratam cu degetelul spre rulada cu halva.

«…pentru o bomboana si 25 de banuti»

La varsta de 12 ani deja puteam canta la acordeon.

In timpul sarbatorilor de iarna am decis impreuna cu prietenii sa ne ducem cu uratul, ca sa mai facem ceva bani de buzunar. Pentru inceput, am urat parintii fiecaruia dintre noi. Am cistigat bomboane si cate 50 de lei, care pe atunci erau bani buni. Am urat noi neamurile apropiate si ne–am pornit pe la cunoscuti, am strabatut in lung si in lat strazile din Ialoveni. Eram 4 baieti: unul batea toba, altul era capra, al treilea canta la trompeta, iar eu la acordeon.

Trecand pe langa o casa cu noua etaje, unul dintre baieti a spus ca aici traieste nanul lui si ar fi bine sa ne ducem sa–l uram si pe el. Nanul locuia la ultimul etaj; liftul nu functiona; noi maruntei, cu instrumentele enorme in spate, va imaginati cam cat cantareste un acordeon, cu chiu cu vai, doar noi stim cum, am urcat pana la etajul noua. Ne–a deschis usa un barbat care deja sarbatorise si era «putin obosit». Noi ne–am indeplinit misiunea si l–am urat, asteptand sa fim rasplatiti dupa merit. Iar nana colegului nostru ne–a dat la fiecare tocmai cate o bomboana si 25 de banuti…

Iata asa am urat noi, pentru ultima data, neamurile.

In prezent interpretul Adrian Ursu stie ce vrea si spune lucrurilor pe nume. Bicicleta rosie a schimbat–o pe un Volkswagen Passat de culoare verde. Iar tarifele pentru un cantec nu mai sunt de o bombonica si 25 de banuti…