Aho, aho, voi bravi voinici,
Ia veniti cu toti aici,
Ca sa pornim cu uratul,
Sa se–auda in tot satul.
Sa–i uram pe gospodari,
Ca au facut fapte mari.
Sa–i uram pe profesori
Si pe medici de cu zori,
Caci primind salarii mici,
Inca mai stau pe aici.
Ia strigati o data, mai:
– Hai, hai!
Dar intrand in sat cu carul,
Sa uram noi si primarul,
Caci fiind el fara bani,
Sta degeaba patru ani,
Iar ca sa nu–i fie–amar,
Ii deschide si–un dosar.
Roata, mai: hai, hai ...
Si acum, de nu te superi,
Sa–i uram si pe cei tineri.
Tot mergand din casa–n casa,
N–am vazut fata frumoasa
Si nici tineri flacaoani,
Toti fiind plecati la bani.
Au ramas numai batranii,
Iar in sate urla cainii.
Zanganiti din zurgalai
Si strigati cu totii: hai, hai ...
Stati, fratilor, c–am uitat
De taranul blestemat.
Sa–i uram, caci, din cotasi,
Au ajuns cu toti codasi,
Caci avand cu toti pamant,
Au ramas cu–n singur gand:
Ca s–ajunga si Guvernul
Sa le ia–n arenda terenul.
Poate ca macar asa
Le vor da si lor ceva.
Roata, mai: hai, hai ...
Sa–i uram si pe someri,
Ca n–au mai mancat de ieri,
Neavand unde lucra,
Nu mai au nici o para,
Noroc inca daca ieri
Au lucrat pe la boieri
Si au castigat de paine,
Sa ajunga pana maine,
Caci Guvernul nostru "bun",
I–a lasat pe toti in drum.
Roata, mai: hai, hai ...
Parasit fiind tot satul,
Noi am incheiat uratul
S–am luat–o spre oras,
Poate dam de–un bogatas,
Caci urand noi mai tot satul,
Ne–am ales cu blestematul,
Caci acuma batraneii
Stau cam prost cu colaceii,
Iar de lei nici nu vorbiti,
Ca de mult sunt saraciti.
Si acuma, mai flacai,
Sa se–auda peste vai,
Ia strigati odata: hai, hai ...

Iata, frate Ionas,
C–am intrat si in oras.
Sa mergem mai inspre moara,
Poate sunt colaci de–aseara
Si ne da sa mai mancam,
Ca altfel nu mai luptam.
Cand colo, vai, valeleu,
Ia te uita ce vad eu!
Un conac chiar boieresc,
Pare sa fie rusesc
Si e proaspat reparat,
Are bani, deci e bogat.
Stati, baieti, nu va porniti,
Ca puteti sa o patiti.
Il cunosc, i–autoritar,
Maine toti avem dosar.
Mai bine–i uram pe–ai lui,
Doar sunt toti ai nimanui,
Azi cu unul, maini cu altul,
Cu acel ce le da banul,
Tradatori de neam si tara,
Pedepsiti sa fie–n vara.
Fratilor, si pentru ei
Sa sunam din zurgalai?
– Hai, hai ...
Iar acum, ce mai facem?
Uite–asa ne–mprastiem?
Nu, baieti, stiti ce zic eu?
Sa plecam la Chisinau.
Si urcand in microbus,
Iata ceata ca s–a dus.
Drumu–i lung, gropile–s mari,
Nu–s in tara gospodari.
Doar cand soarele–a apus,
Ceata noastra a ajuns.
Ia spuneti, voi bravi voinici,
Cei care–au mai fost pe–aici,
Pe cine primul uram?
Sau mai bine ii lasam?
Caci nici un conducator
Nu este pentru popor.
Eu zic de la Parlament,
Ca sunt multi si toti banosi,
De ne dau doar cate–un cent,
Vom fi si noi bucurosi.
Ia cladire, ma, frumoasa,
Nu e ca la noi acasa.
Si–i caldut, ei huzuresc,
Nu degeaba ii pazesc.
Dar de cine, mai Ignat?
Sigur, de electorat!
Promitand marea cu sarea,
Ne–au adus din nou tradarea.
Pentru–a fi ei deputati,
Scuipa chiar si–n ai lor frati.
PSL–istii si PD–istii,
Comunistii si Frontistii –
Toti au pus mana de mana
Si–au votat ca sa ramana
Tot Voronin presedinte,
C–a mai fost si inainte.
Iar acum isi cer iertare,
Ca vine alta votare.
Ce ne facem, mai flacai?
Mai strigam cu totii: hai...

Noi avem si–o guvernare,
Buna, rea, dar vrea urare,
De altfel s–or supara
Si nimica nu ne–or da.
Dati sa mergem sa–i uram,
Poate ca–i mai imbunam,
Sa ne dea locuri de munca
Si salarii ca s–ajunga,
Caci cu pretul de la gaz,
Ne–au adus numai necaz,
De carbune nici nu zic,
Facem focul cu tizic,
Parca–i chiar dupa razboi,
Am ramas flamanzi si goi.
Si acuma sa–i uram?
Pentru ce? Hai inainte,
Sa–l uram pe presedinte.
Stati putin, iubiti fartati,
Chiar acum sa va–ntristati!
Ia sunati din zurgalai
Si strigati si lor:
Hai1 Hai!
Aho, aho, frati romanasi,
Am, venit noi la oras
Sa–l uram pe presedinte,
C–a mai fost si inainte
Si oricat s–ar fi zborsit,
Tot romani noi ne–am numit,
Iara limba cea fireasca
Sigur este romaneasca.
Mai rau e cu dictatura!
Poate–l moaie uratura?
Nu mai crede in urare,
Ca–mplut tara de dosare!
Sase ani tot il ureaza,
El insa si azi dicteaza.
Ba mai mult ca dictatura,
A introdus chiar si cenzura.
Si atunci dar ce mai facem?
Ii strigam cu totii: hai, hai...
De urat v–am mai ura,
Dar ne temem c–a–nsera
Si fiind noi toti, mai frate,
Luptatori pentru dreptate,
Nu–i exclus ca boiernasii,
Ne–or pune pe coada gonasii
Care, pentr–o uratura,
Patru ani vor tine–o gura:
N–ati urat regulamentar,
De–aceea aveti DOSAR!
Roata, mai: hai, hai ...
Aho, aho!
La multi ani, multi bani,
Sa va fereasca Domnul de dusmani!
Sa dea Domnul in anul care vine:
locuri de munca, salarii normale pedagogilor,
medicilor, lucratorilor de cultura, prosperare taranilor.
Pentru cei tineri: bine ar fi sa–i chemam pe toti acasa,
fara ei, Basarabia nu mai e Basarabie.

Anatolie Carbune, Floresti