Puşcăria din bordel

Ele aveau câte 18 ani şi căutau un loc de muncă. Ei – aveau peste 30 şi căutau fete de vânzare din Moldova în Cipru. Ceilalţi aveau de la 13 la 90 de ani, dar, indiferent de vârstă, aveau bani ca să le cumpere intimitatea în cluburile de noapte cipriote, îmbogăţindu-i pe traficanţi şi nenorocind fetele traficate. Una dintre ele a evadat la poliţia cipriotă, de unde a fost returnată la bordel. Alta – a făcut cerere la poliţia din Moldova şi a ajuns inculpată.

Acum, ambele, împreună cu alte tinere care au suferit în acelaşi mod, bat pragurile justiţiei. Deocamdată se tem să meargă liber pe stradă şi se tem să îşi lase copiii singuri, pentru că ameninţările sunt foarte severe.

Olga Dolghier avea 18 ani, un copil de 6 luni în braţe, multe probleme financiare, lipsa unor perspective de angajare şi o situaţie precară în familie atunci când l-a întâlnit din întâmplare pe un bărbat care i-a promis un loc de muncă foarte bine plătit, ce o va ajuta să îşi întreţină copilul, să scape de datorii şi să ducă un mod de viaţă îndestulat. Ea pleca la părinţi şi el conducea acea maşină de ocazie.

„Aveam 18 ani, ce ştiam eu de Europa, de cluburi de noapte, de minciuni, de vânzare de oameni? Mi-au spus că voi lucra chelneriţă într-un local, că voi avea un salariu de 2000 de dolari lunar”, susţine Olga. La acea vârstă, această perspectivă îi părea foarte reală, mai ales că bărbatul care i-a făcut oferta „părea aşa de deştept, cumsecade, matur, spunea că nu e nicio amăgeală” şi o asigura că îi face paşaport, viză, îi cumpără bilet pe datorie, dar că toate le va returna doar din salariul pentru o lună şi jumătate, mai departe – va lucra doar pentru sine şi pentru familie. În octombrie 2005 Olga a acceptat această ofertă şi a plecat în Cipru.

Poliţistul i-a întors fata traficantului

Locul de muncă a fost un club de noapte din partea turcească a Insulei Cipru, genul de activitate – acordarea serviciilor intime bărbaţilor din local. „Acolo şefii bordelului mi-au spus că ei m-au cumpărat de la traficanţii din Moldova, care m-au vândut cu vreo 4500 de dolari, că trebuie să lucrez ca să întorc datoriile”, spune Olga. „I s-a atras atenţia că cele care se opun – o sfârşesc rău de tot, sunt ucise sau dispar fără urmă”, spune acum Iurie Macari, soţul Olgăi.

Şi Maria, o altă tânără din Orhei, a ajuns într-un club de noapte din Ciprul turcesc, fiind vândută în acelaşi mod, de către aceleaşi persoane. „Când am ajuns acolo şi mi-au spus că sunt vândută şi trebuie să fac acest lucru, mi-am zis că voi găsi neapărat o cale să evadez”, spune Maria. Ea a reuşit să evadeze din „închisoarea din bordel” peste două săptămâni şi a apelat direct la poliţia cipriotă. „La poliţie le-am spus ce mi s-a întâmplat, că am fost vândută, că mă pun cu forţa să mă prostituez în Clubul „Beyax” şi că trebuie să mă întorc acasă. Şeful Serviciului de migraţie a spus că nu poate face nimic până nu îl contactează pe Mehmet, patronul clubului”, spune Maria.

Guvernanţii, alături de amatorii jocurilor de noroc

Ceea ce a urmat a fost o lecţie pentru toate fetele care aveau gândul evadării: patronul a venit la poliţie, a luat-o pe Maria, a dus-o înapoi la club şi i-a prezentat pedeapsa: închisă în club fără drept de ieşire, cu o amendă de vreo 1000 de dolari suplimentar la „datoriile” cu care ajunsese iniţial. A urmat un calvar, în care era aruncată dintr-un aşternut în altul, din oră în oră văzând în faţa ochilor un alt bărbat care îi cumpăra intimitatea de la patron. „Bătrâni trecuţi de 90 de ani sau chiar adolescenţi de 13 ani – toţi veneau cu un singur interes”, susţine Maria. Ea adaugă că toate tinerele erau supuse acestui regim non-stop, printre fetele de acolo fiind şi o minoră de 14 ani din Tiraspol.

Şi Olga confirmă că evadarea din acel infern este imposibilă: „Acolo toţi sunt cumpăraţi, şi miniştri, şi poliţişti. Toţi îl ascultă pe patronul clubului, nu pe noi”.

Faptul că printre clienţii barului figurează diverşi oficiali de stat nu e ascuns nici de însuşi patronul acestui local. „Clienţi: guvernul, jucători la casino, manageri ai companiilor de construcţii, oameni de afaceri din Marea Britanie, Turcia, Germania, Grecia, de asemenea şi ciprioţi”, scrie managerul Clubului „Beyax” în oferta electronică remisă doritorilor de a cunoaşte mai multe despre acest local.

Revenirea acasă pentru Olga a fost posibilă doar peste 6 luni, când a expirat valabilitatea vizei. Acasă a discutat cu soţul despre toată tragedia trăită şi au decis să se adreseze la poliţie. Prima cerere la poliţie a rămas fără niciun răspuns. Adică unica reacţie la acest apel ar fi fost numeroasele ameninţări din partea celor care au vândut-o. Au urmat scrisori şi apeluri în diferite alte instituţii, dar toate se rezumau la un răspuns: e cazul poliţiei. În anul 2007 Olga a depus un nou demers la poliţia Orhei. După aceasta ei susţin că ameninţările din partea persoanelor acuzate ar fi luat amploare. „Ne-au spus că ne „ubereşte”, dacă nu retragem cererea de la poliţie. A propus şi bani ca să retragem plângerea”, spune Iurie.

De când a revenit din Cipru, Olga şi soţul său vizitează, practic, săptămânal procuratura, poliţia sau vreo instanţă judiciară. Nu le este uşor, căci între timp în familia lor s-au mai născut doi prunci, şi acum, toţi cei trei copii solicită atenţie şi îngrijire. Părinţii însă zic că au nevoie întâi de toate de justiţie.

Olga spune că persoana care ar fi vândut-o patronului din Cipru este din Orhei şi se numeşte Igor Spânu, care ar fi cooperat în acest caz cu un alt bărbat, Veaceslav Boldişor. Maria susţine că ea a fost traficată de Igor Spânu în cooperare cu Victor Sorocovici. Deoarece Veaceslav Boldişor a fost găsit decedat în circumstanţe neelucidate, la moment Sorocovici şi Spânu sunt acuzaţi de mai multe tinere din Orhei că ar fi fost traficate. Dar de la primele plângeri ale acestor femei la poliţie până acum au trecut aproape cinci ani şi justiţia nu a prezentat niciun verdict.

S-a plâns ca o victimă, a ajuns condamnată

Olga Dolghier s-a pomenit la un moment dat victimă şi chiar condamnată după propriile plângeri adresate în instanţă. După plângerile sale la poliţie, ea spune că s-a pomenit ameninţată de Igor Spânu în repetate rânduri. „Am ajuns să mă tem să ies cu copiii pe stradă, dacă îl întâlnesc, râde aşa, într-un fel, că mă simt groaznic”, spune Olga. La un moment dat, de frică pentru ea şi pentru copii, a decis să renunţe la plângerea de la poliţie, căci vedea că situaţia oricum nu avansează. Astfel, a căzut în altă capcană. A fost acuzată de depunerea unor mărturii false şi în scurt timp a fost condamnată la doi ani de detenţie pentru uz de fals.

Iurie Macari, soţul Olgăi, susţine că ameninţările au devenit şi mai intense, de aceea a decis să se adreseze el însuţi în instanţă. „Jumătate de an am mers, practic, zilnic la procuratură. Le spuneam procurorilor că nu mai suntem în siguranţă, mai ales după ce s-a ajuns ca soţia să fie condamnată, fiind deja traficată şi ameninţată”, susţine Iurie. Dosarul, deschis în baza ameninţărilor, a ajuns la un final, în baza căruia Igor Spânu a fost calificat vinovat de ameninţări la adresa Olgăi.

Această decizie a ajutat-o pe Olga într-o singură privinţă. Viaţa ei nu a devenit mai calmă după aceasta, dar instanţa judiciară a decis revederea deciziei de condamnare a ei la doi ani de detenţie pentru schimbarea mărturiilor. Acum Olga aşteaptă o decizie în dosarul intentat împotriva lui Igor Spânu privind cazul de trafic de persoane. La al 5-lea an de aşteptare, ea consideră că justiţia face paşi de melc.

„Sunt deja 11 şedinţe de judecată. Procesul se tărăgănează şi nu mai vedem sfârşitul”, susţin soţii Iurie şi Olga. Ei spun că au cerut, referindu-se la aceste cazuri de ameninţări, demonstrate în instanţă, să fie reţinuţi inculpaţii. „I-am adresat o scrisoare chiar şi lui Mihai Ghimpu, când am fost la Orhei, unde am povestit tot ce ni s-a întâmplat, dar am primit un răspuns formal”, afirmă Iurie. Şi Maria s-a plâns pe frica de răfuială din partea traficanţilor, dar nimic nu s-a schimbat. „Ei sunt liberi, au bani, au afaceri, au paşapoarte, şi s-au lăudat în nenumărate rânduri că „îi hrănesc” şi pe cei de la poliţie, şi pe cei de la procuratură, şi pe cei de la judecătorie”, susţine Olga.

Între timp, Victor Sorocovici fusese arestat, dar eliberat la scurt timp. Deşi avea interdicţia de a părăsi R.Moldova, acesta a reuşit să plece foarte curând din ţară, făcând uz de paşaportul românesc. Procurorul Alex Macovei a confirmat că „Sorocovici e dat în căutare, nu se ştie deocamdată unde este”. Şi Eduard Melnic, avocatul lui Victor Sorocovici, a confirmat că clientul său nu e în ţară. Melnic susţine că Victor Sorocovici „bineînţeles că nu e de acord cu acuzaţiile aduse”. L-am întrebat pe avocatul Melnic dacă clientul său va reveni ca să îşi susţină opinia în faţa justiţiei. „Nu pot să vă răspund la această întrebare,” a fost răspunsul.

Ion Ungureanu, avocatul lui Igor Spânu, pledează de asemenea pentru inocenţa clientului său. „A fost doar şofer, le-a condus pe tinerele celea cu maşina, nu a avut implicări în trafic, alţii sunt vinovaţii”, susţine avocatul Ungureanu.

Va urma

P.S. Din considerente de securitate, numele uneia dintre victimele descrise în acest articol a fost schimbat.

Alina RADU