Traficul de ființe umane. Ghidul reporterului pentru investigarea crimei organizate

Acest capitol a fost scris de Martha Mendoza, reporteră la Associated Press, câștigătoare a premiului Pulitzer. În prezent, ea scrie știri de ultimă oră și realizează investigații jurnalistice în Silicon Valley, California. Martha a făcut parte din echipa de jurnaliști care a demascat munca forțată în industria pescuitului din Asia de Sud-Est în 2015, o investigație care a contribuit la eliberarea a 2000 de sclavi.

Traficul de ființe umane este o infracțiune continuă, omniprezentă în întreaga lume și o tematică importantă pentru jurnaliștii de investigație. De prea multe ori, sclavia modernă este un rău ascuns la vedere, într-un salon de masaj de cartier sau la bordul unei bărci de pescuit ancorate într-un doc local. Există două categorii primordiale ale traficului de ființe umane: exploatarea sexuală, care reprezintă aproximativ jumătate din cazurile de trafic al persoanelor și exploatarea prin muncă. În fiecare zi, aproximativ 40 de milioane de oameni sunt victime ale sclaviei moderne, majoritatea femei, dar și bărbați, și copii, potrivit datelor Organizației Națiunilor Unite. Făptașii, așa-numiții traficanți și stăpâni de sclavi, câștigă împreună aproximativ 150 de miliarde de dolari pe an – profituri ilicite, potrivit Organizației Internaționale a Muncii.

Investigarea traficului de ființe umane poate fi dificilă. Victimele se expun riscurilor dacă vorbesc cu jurnaliștii. Ele sunt traumatizate, adesea speriate de răpitori, care le avertizează în mod expres să nu ceară ajutor nimănui, darămite unui reporter. Victimele își pun viața în pericol atunci când vorbesc cu jurnaliștii, așa că abordați-le cu mare grijă. Făptașii sunt infractori dispuși să exploateze alte ființe umane. Ei pot fi nemiloși și își vor proteja propriile interese prin orice mijloace. 

Surse

Sunt câteva surse excelente care pot fi utilizate de jurnaliști pentru a investiga traficul de ființe umane, începând cu organizațiile neguvernamentale (ONG-urile) care lucrează pentru a pune capăt sclaviei moderne. Organizațiile globale, cum ar fi Organizația Internațională pentru Migrație, Fundația Minderoo (Walk Free), Proiectul Polaris și Catholic Charities au reprezentanți în diferite țări, care adesea pot oferi o imagine de ansamblu asupra anumitor probleme din regiuni specifice.

Jurnaliștii care relatează despre traficul de persoane trebuie să urmărească banii și lanțurile de aprovizionare.

Unele, cum ar fi International Justice Mission, colaborează îndeaproape cu organele de drept pentru a identifica, aresta și urmări penal făptașii. Altele, cum ar fi Institutul Issara, colaborează cu grupuri comunitare de migranți și întreprinderi pentru a efectua audituri și pentru a da voce lucrătorilor. Mai sunt grupuri precum Free the Slaves, care își propun să schimbe condițiile ce permit sclaviei moderne să existe. Multe ONG-uri sunt religioase, unele organizații sunt guvernamentale, iar altele sunt specializate în această problematică sau activează într-o țară anume.

Primul pas în investigarea traficului de ființe umane este să discutați cu cât mai multe organizații din regiune – cel puțin o duzină. Ele vă pot prezenta foști sclavi, vă pot oferi informații despre dosarele penale anterioare și vă pot ajuta să identificați aspectele specifice ale traficului de persoane. 

De exemplu, în Malaysia, fabricile de mănuși de cauciuc au fost ani la rând criticate pentru exploatarea prin muncă a lucrătorilor migranți, care adesea plătesc taxe ilegale pentru a lucra acolo. Comerțul sexual a înflorit în orașele din Orientul Mijlociu precum Dubai și Abu Dhabi, femeile străine fiind aduse în țară sub pretextul efectuării muncilor casnice și forțate să lucreze în industria sexului. Sclavia a fost, de asemenea, bine documentată în pescuitul comercial, unde muncitorii migranți de obicei lucrează în larg, fără supraveghere, fiind vulnerabili la abuzuri. 

În afară de sursele umane de informație, multe guverne și Organizația Națiunilor Unite publică rapoarte anuale care oferă date specifice despre sclavia modernă. Printre acestea se numără: Raportul global privind traficul de ființe umane al Oficiului ONU pentru combaterea traficului de droguri și prevenirea criminalității, Raportul privind traficul de ființe umane al Departamentului de Stat al SUA și Raportul împreună împotriva traficului de ființe umane al Uniunii Europene. Departamentul Muncii al SUA publică, de asemenea, o listă anuală a bunurilor produse prin munca copiilor sau munca forțată, care conține 155 de bunuri suspecte, cum ar fi textilele din Cambodgia, mingile de fotbal din India sau cărbunele din Ucraina, în industria cărora pot apărea abuzuri în lanțul de aprovizionare. 

Jurnaliștii care relatează despre traficul de ființe umane trebuie să urmărească circuitul banilor și lanțurile de aprovizionare. Observarea directă este cel mai bun mod de a face acest lucru. Dacă este posibil, uitați-vă la etichete și mărci, urmăriți produsele sau victimele pentru a găsi persoanele care profită din exploatarea lor. Pentru lanțurile de aprovizionare cu forță de muncă, datele comerciale permit jurnaliștilor să urmărească transporturile de la anumite fabrici către cumpărătorii dintr-o altă țară. 

O altă sursă excelentă pentru urmărirea banilor sunt registrele firmelor, care arată veniturile anuale, partenerii de afaceri și relațiile companiei. Dosarele din instanțe pot fi de asemenea utile pentru a identifica detalii despre persoanele arestate pentru trafic de ființe umane și legăturile lor cu alte organizații. 

Studii de caz

EIP-urile comandate de Marea Britanie proveneau din fabrici care foloseau în secret munca sclavilor nord-coreeni.

Odată ce pandemia globală COVID-19 s-a răspândit în întreaga lume, cererea de măști medicale, mănuși, tampoane și halate a crescut, copleșind fabricile din China unde acestea erau fabricate de regulă. În noiembrie 2020, The Guardian a publicat o investigație jurnalistică în care demonstra că guvernul britanic cumpăra echipamente individuale de protecție de la companii chineze care foloseau în secret muncă forțată din Coreea de Nord. Ancheta, care a durat trei luni, a constatat că persoanele înrobite, majoritatea femei, erau supravegheate constant, nu puteau pleca și petreceau până la 18 ore pe zi la locul de muncă. Regimul nord-coreean trimite periodic cetățeni la locuri de muncă străine și apoi le colectează salariile, o practică pe care ONU și SUA au declarat-o crimă. Ca răspuns, guvernul Marii Britanii a promis să fie mai transparent cu privire la contractele guvernamentale, condamnând munca forțată în aceste lanțuri de aprovizionare și declarând că depune eforturi pentru a-i pune capăt.

Ape tulburi: comerțul cu sclavi copii

Copiii sunt cumpărați cu 250 de dolari. Ei își petrec zilele desfăcând plase de pescuit. Și nu sunt niciodată plătiți. În februarie 2019, o investigație a CNN a prezentat ceea ce sursele mass-media locale și activiștii spuneau de ani de zile: aproximativ 20 000 de copii africani sunt înrobiți pe Lacul Volta din Ghana. Părinții lor îi vând pescarilor sau îi schimbă pentru o vacă. Munca este incredibil de periculoasă. Pentru a relata despre această practică, jurnaliștii CNN au lucrat cu un avocat local care salvează, adăpostește și educă copii foști sclavi. Într-un material captivant din punct de vedere vizual, CNN a urmărit copiii în timp ce lucrau și le-a intervievat familiile, răpitorii și salvatorii. Materialul a fost inspirat din documentarul Sclavii de pe Volta produs în 2017 de Joy News, care prezintă de asemenea poveștile copiilor foști sclavi și modul în care viețile lor au fost afectate. 

Fructe de mare de la sclavi

Pe parcursul a 18 luni, jurnaliștii Associated Press au găsit bărbați ținuți în cuști și au „urmărit drumul” fructelor de mare care sunt prinse și procesate pentru supermarketuri și a produselor pentru animale de companie din SUA. Materialul a primit Premiul Pulitzer pentru Serviciul Public în 2016 și, mai important, a contribuit la eliberarea a peste 2000 de bărbați. Au fost deschise dosare penale, aplicate sechestre financiare și industria s-a angajat să îmbunătățească lanțurile de aprovizionare cu forță de muncă. Ancheta a pornit de la o serie de articole care prezentau istorii ale unor pescari migranți din Tailanda, din sectorul fructelor de mare, care declarau că au fost înrobiți. Deși poveștile lor au fost tulburătoare, nu au avut un impact prea mare. Ancheta AP a identificat persoanele care erau înrobite la acel moment, apoi i-a tras la răspundere pe stăpânii de sclavi și pe cei care făceau afaceri cu ei. Materialul a fost primul dintre zecile de investigații ale lanțului de aprovizionare care au scos la iveală munca forțată din întreaga lume, determinând sancțiuni și interdicții.

Sfaturi și instrumente

Pentru reporterii care doresc să reflecte acest subiect:

1. Aflați mai multe despre cum trebuie să fie intervievate victimele exploatării sexuale sau ale muncii forțate. Centrul Dart pentru Jurnalism și Traumă are multe resurse, ca și Rețeaua Globală pentru Jurnalism de Investigație. De asemenea, întrebați ONG-urile cum puteți identifica și proteja sursele.
2. Agregatoarele de date Panjiva și Importgenius furnizează date privind importul-exportul de bunuri, care le permit jurnaliștilor să urmărească un bun din fabrica în care a fost produs până la cumpărătorul dintr-o altă țară. Pot include, de asemenea, mărci de articole produse într-o anumită fabrică.
3. OpenCorporates este cea mai mare bază de date deschisă a companiilor din lume, cu aproximativ 190 de milioane de corporații din 130 de jurisdicții. Este nevoie de săpat mult, dar puteți urmări persoanele din consiliile corporative, rapoartele anuale și multe alte informații, făcând legături între companii prin persoane și bani.
4. Utilizați rețele precum GIJN sau inițiativa Fondul pentru Jurnalism pentru a găsi colegi din alte țări care ar putea să colaboreze cu voi. Reflectarea traficului de ființe umane este incredibil de anevoioasă, dar colaborarea cu jurnaliștii din țările de origine și țările gazdă face munca mult mai ușoară. 
5. Reanalizați normele sociale: uneori, o practică obișnuită este, de fapt, sclavia modernă. De exemplu, kafala sau sistemul de sponsorizare din Orientul Mijlociu are ca efect înrobirea muncitorilor asiatici trimiși acolo pentru munci temporare; copiii restavek din Haiti trimiși de părinții lor să lucreze ca servitori casnici sunt victime ale unei forme de sclavie; în SUA, AP a identificat o schemă în flota de pescuit hawaiiană care permite lucrătorilor străini să lucreze pe bărci fără nicio protecție din partea autorităților americane. 

Fii atent

Jurnaliștii de investigație sunt determinați să dea voce celor fără glas și să-i tragă la răspundere pe cei aflați la putere. Prin investigarea și dezvăluirea traficului de ființe umane atingeți ambele obiective. Într-adevăr, există puține domenii în care puteți obține un impact pozitiv imediat cu privire la situația unui individ și îmbunătățirea pe termen lung a unor practici de afaceri exploatatoare. 

Deci, fiți atenți, fiți persistenți și țineți cont întotdeauna de siguranța victimelor. În 2016, colegii mei de la AP au revenit la subiect și au intervievat bărbații care au fost eliberați ca urmare a investigației Fructe de mare de la sclavi. Unii au suferit traume și coșmaruri, unii au luptat să scape de rușine ori s-au întors în situații abuzive, iar alții au găsit un loc de muncă decent, și-au deschis afaceri, și-au întemeiat familii, chiar și au contribuit la încarcerarea traficanților. Mulți au spus că durerea lor s-a diminuat odată cu trecerea timpului și sunt recunoscători pentru libertatea lor. „Cu toate acestea, ei sunt recunoscători că sunt acasă, trăind ca oameni liberi”, a raportat AP. „Nu mai sunt sclavi.”