Ghidul reporterului pentru investigarea crimelor de război: introducere

Nota editorului: GIJN lansează un ghid comprehensiv pentru investigarea crimelor de război, compus din 16 capitole, care conține informații cu privire la aspectele juridice ale războiului, atacurile asupra civililor, violența sexuală, infracțiunile de mediu, armele interzise, genocid, disparițiile forțate, arhivarea dovezilor, cercetarea din surse deschise, documentarea cu ajutorul fotografiilor și videoclipurilor, cele mai bune practici de securitate fizică și digitală, precum și cu privire la îngrijirea de sine în cadrul reflectării evenimentelor traumatice. 

Atrocitățile în masă comise de soldații guvernamentali; forțarea sătenilor să fugă, deoarece casele și culturile acestora sunt distruse de trupele guvernamentale; bombardarea fără discernământ a școlilor și spitalelor; violurile pe scară largă; torturarea prizonierilor de război; purificarea etnică sistematică; folosirea copiilor în calitate de soldați – acestea sunt doar câteva posibile crime de război ce pot fi investigate de jurnaliști.

Uciderea nesăbuită și tratamentul abject al ființelor umane în vremuri de război și conflict, precum și ororile asociate, cer tragerea la răspundere a persoanelor vinovate. Jurnaliștii au un rol critic în reflectarea și investigarea războiului și conflictelor. Dezvăluirea practicilor părților care duc războiul, punerea întrebărilor dificile, găsirea dovezilor și deconspirarea minciunilor, a propagandei și a ceea ce se întâmplă cu adevărat – reprezintă partea critică a muncii jurnaliștilor de investigație, care completează munca reporterilor de război, a cercetătorilor în domeniul drepturilor omului, a fotografilor și a autorităților.

Reflectarea și investigarea războiului și a conflictelor sunt acțiuni critice, indiferent dacă a fost comisă sau nu o crimă de război. Și, după cum notează Valentina Samar, jurnalistă de investigație ucraineană și contribuitoare la elaborarea acestui ghid, „este imposibil să scrii profesionist despre război fără a avea cunoștințe de bază despre legile și obiceiurile războiului.”

În război, existența și aplicarea legilor permit urmărirea penală a criminalilor de război. În utilizarea de masă, termenul „crime de război” este folosit pe scară largă pentru a descrie actele oribile de violență produse în cadrul războaielor și conflictelor, acte care par să încalce regulile internaționale acceptate de război. Cu toate acestea, „crima de război” este, de asemenea, un termen juridic ce are un înțeles prescris specificat în tratatele internaționale, care se aplică doar încălcărilor specifice și grave ale dreptului internațional umanitar. Este esențial să înțelegem că nerespectarea legilor în cadrul războiului depășește crimele de război comise de indivizi și include încălcările produse de către state și alții. După cum se elucidează în continuare în capitolul 1 al prezentului ghid, în conflictele armate se aplică următoarele legi:

• Dreptul internațional umanitar (cunoscut și sub denumirea de legile războiului sau legile conflictelor armate) – reglementează acțiunile statelor și grupurilor armate nestatale ce sunt părți la un conflict;
• Dreptul penal internațional – reglementează răspunderea autorilor individuali ai crimelor internaționale;
• Dreptul internațional al drepturilor omului – reglementează obligația statelor (în unele cazuri, și a actorilor nestatali) față de persoanele aflate pe teritoriul și/sau jurisdicția lor, deși aplicarea acestuia poate să difere uneori în timpul conflictelor armate;
• Legile interne ale statelor;
• Alte legi și acorduri internaționale încheiate de stat, deși aplicarea lor poate să difere în timpul conflictelor armate.

Înțelegerea modului în care sunt aduse argumentele privind contextul și intenția este critică: uciderea unei persoane nevinovate poate fi o crimă de ucidere din culpă, o crimă, o crimă de război, o parte a unei crime împotriva umanității sau un act de genocid. Din păcate, în război, unele decese civile pot fi consecințe ale actelor licite și nu sunt întotdeauna crime de război sau încălcări. Atrocitățile oribile care par în mod evident „crime de război” pot fi extrem de contestate: bombardarea de către armata Statelor Unite a spitalului de traumatologie al organizației „Medicii fără Frontiere” din Kunduz, Afganistan, în 2015, încă în dezbatere, este un exemplu în acest sens și ilustrează din nou complexitatea legalității în război și conflicte (o anchetă militară internă a SUA a dat vina pentru bombardament pe „eroarea umană” a echipajului unei nave AC-130 și pe „identificarea greșită” a țintei).

Munca de investigație a jurnaliștilor este minuțioasă și poate dura luni, chiar ani și trebuie să fie la cel mai înalt standard, mai ales dacă trebuie să stea în fața unei instanțe naționale sau internaționale. Cu toate acestea, ceea ce este legal în război nu este corect din punct de vedere moral, iar reflectarea și investigarea războiului și a conflictului sunt acțiuni critice, indiferent dacă a fost comisă sau nu o crimă de război. Legile care guvernează războiul și conflictul sunt importante, dar sunt doar o parte a imaginii mai largi a responsabilității. Multe practici considerate legale necesită încă investigații și control, iar jurnaliștii trebuie să încerce să-i tragă la răspundere pe actorii politici pentru suferința provocată de război. Rolul jurnalistului în relatarea posibilelor crime de război nu este de a efectua o anchetă judiciară, existând tensiuni privind rolurile și responsabilitățile jurnaliștilor și cele ale procurorilor și anchetatorilor – protecția surselor confidențiale, importanța independenței și nevoia de a publica sunt doar trei dintre aceste exemple.

Activitatea reporterilor de investigație și a cercetătorilor în domeniul drepturilor omului este vitală pentru tragerea la răspundere a făptașilor.

Înțelegerea a ceea ce se întâmplă în mijlocul unui conflict armat este rareori ușoară. Atunci când un jurnalist observă sau reflectă un incident, de obicei, nu îi este ușor să stabilească dacă există sau nu o crimă de război. Jurnaliștii nu au fost instruiți să facă distincțiile necesare între actele legale, ilegale și criminale. În plus, toate persoanele (inclusiv cele acuzate de crime de război) au dreptul la un proces echitabil, iar existența unei infracțiuni poate fi stabilită de o instanță doar după efectuarea unei anchete și a unui proces echitabil. Ceea ce pare o infracțiune evidentă poate, de fapt, să nu fie, pentru că trebuie să îndeplinească criterii juridice foarte specifice sau pentru că un stat ar putea să nu fie parte la un tratat relevant.

Cu toate acestea, cel puțin înțelegerea corectă a legilor aplicabile, poate asigura și îmbunătăți reflectarea credibilă și poate crește gradul de conștientizare cu privire la potențialele încălcări. Acest lucru, la rândul său, poate exercita presiuni asupra guvernelor și a celor cu responsabilități internaționale de investigare și urmărire penală a făptașilor. O bună reflectare a posibilelor crime de război sau a modelelor de crime poate fi singura modalitate prin care comunitatea internațională devine conștientă de acestea și poate servi drept prim pas pentru aducerea făptașilor în fața justiției. Atunci când statele nu își îndeplinesc responsabilitatea de a face acest lucru, este adesea munca jurnaliștilor și a societății civile să se asigure că respectivele acte nu sunt mușamalizate și nu rămân nepedepsite. În cele din urmă, reflectarea credibilă poate duce la o mai mare responsabilitate și poate contribui la combaterea impunității. Reflectarea corectă poate conta, de asemenea, pentru persoanele afectate de conflict, precum și pentru familiile și rudele acestora. În plus, jurnaliștii ar putea dori să prezinte dovezi ale potențialelor crime de război autorităților legale. Există un interes sporit din partea jurnaliștilor pentru cooperarea cu instanțele și cu alte părți ale instanțelor, precum și pentru înțelegerea standardelor foarte înalte ale probelor necesare.

Domeniul de aplicare al acestui ghid este limitat, iar scopul lui este de a oferi un context util și sfaturi practice pentru a ajuta jurnaliștii să realizeze investigații mai bune. Ghidul nu încearcă să evalueze legile și instituțiile judiciare relevante, nici angajamentul și eficacitatea statelor și organismelor internaționale de a pune în aplicare aceste legi și de a-i urmări penal pe cei responsabili de comiterea crimelor în timpul războaielor și conflictelor. Ghidul oferă sfaturi jurnaliștilor cu privire la modul de colectare a probelor care ar putea fi prezentate autorităților legale, deși modalitatea de colectare a probelor este diferită în fiecare stat și în cadrul fiecărei instanțe internaționale. Contactarea experților relevanți va fi adesea cea mai bună strategie. Ghidul recunoaște, de asemenea, că aceasta este o alegere pe care nu toți jurnaliștii o vor face. În cele din urmă, există multe alte crime legate de război și conflict care pot fi investigate de jurnaliști, crime ce depășesc domeniul de aplicare al acestui ghid, inclusiv profitul de pe urma războiului, precum și corupția în sfera achizițiilor de apărare și a debursării asistenței externe.

Având în vedere acest lucru, noi, cei de la GIJN, suntem încântați să oferim acest Ghid al reporterilor pentru investigarea crimelor de război. Acest ghid este menit să ajute mass-media care documentează conflictele și rezultatele acestora. Activitatea reporterilor de investigație și a cercetătorilor în domeniul drepturilor omului este vitală pentru tragerea la răspundere a făptașilor – un proces lung și dificil, dar necesar, de colectare a dovezilor atrocităților, de păstrare a mărturiilor supraviețuitorilor și de construire a unei piste de tragere la răspundere. Le-am cerut reporterilor cu experiență vastă în investigarea războiului, experților în domeniul drepturilor omului și avocaților să ofere sfaturi despre cum trebuie să fie abordate aceste probleme complexe. De asemenea, am luat în considerare evoluțiile tehnologice, cum ar fi imaginile din satelit și de pe social media, care schimbă modul în care jurnaliștii reflectă războiul.

În plus, pe lângă această introducere, ghidul are 16 capitole, precum și o prefață a laureatei Premiului Nobel pentru Pace, Nadia Murad.

Mulțumiri

• Acest ghid este rezultatul colaborării jurnaliștilor de investigație, scriitorilor, consilierilor juridici și experților în materie de pe mai multe continente, dar nu ar fi fost posibil fără finanțarea generoasă a Fundației „Charles Stewart Mott”.
  
• O mulțumire specială se îndreaptă către fotograful Ron Haviv de la Fundația VII pentru contribuția cu zeci de imagini convingătoare din arhivele sale, care au ajutat la ilustrarea ghidului și la clarificarea impactului războiului și crimelor de război. În plus, el a contribuit cu un capitol despre modul de utilizare a fotografiilor și videoclipurilor în procesul documentării atrocităților și posibilelor crime de război. Mulțumiri și lui Ali Arkady, Ed Kashi, Christopher Morris, Maciek Nabrdalik, Franco Pagetti, Scott Peterson și John Stanmeyer pentru utilizarea fotografiilor ce le aparțin. Robert Dannin a avut, de asemenea, un rol-cheie în facilitarea contribuției acestor fotografii.
  
• Pentru a ne asigura că întregul ghid a luat în considerare cu atenție legislația internațională privind drepturile omului și alte precedente juridice relevante, o mulțumire specială se îndreaptă către Dr. Claire Simmons pentru sfaturile ei de specialitate în procesul de elaborare a ghidului. În plus, lectorul Universității din Londra, Daragh Murray, merită mulțumiri speciale pentru asistența oferită în procesul de revizuire a aspectelor acestui ghid.
  
• Jurnalistul Olivier Holmey merită mulțumiri pentru realizarea interviurilor „speciale” pentru acest ghid. Aprecieri suplimentare se îndreaptă către cei care și-au împărtășit cu generozitate timpul și expertiza în cadrul acestor interviuri: Azmat Khan, Ruth Omar, Sheila Kawamara Mishambi, Raji Abdul Salam, Valentyna Samar și Pascale Bonnefoy Miralles.
  
• Margot Williams a oferit asistență neprețuită, verificând cu sârguință ghidul.
  
• Câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace, Nadia Murad, a contribuit cu generozitate prin povestea ei personală și a explicat de ce jurnaliștii de investigație au un rol-cheie pentru supraviețuitorii atrocităților cum este ea.
  
• Mai mulți angajați GIJN au avut roluri-cheie în prezentarea ghidului, de la stadiul de idee până la publicare. Editorul arab al GIJN, Majdoleen Hasan, a coordonat procesul de elaborare în calitate de manager de proiect, fiind îndrumat de directorul de programe, Anne Koch. Directorul Centrului de Resurse GIJN, Nikolia Apostolou, a contribuit, de asemenea, la publicarea ghidului. Directorul executiv al GIJN, David E. Kaplan, de asemenea, a asigurat faptul că proiectul își urmează misiunea și a supervizat publicarea lui.
  
• De asemenea, acest ghid nu ar fi fost posibil fără editarea și coordonarea neobosită din partea personalului editorial al GIJN, inclusiv a reporterului senior Rowan Philp, a editorilor asociați Laura Dixon și Alexa van Sickle și a editorului general Reed Richardson.