Cine ameninţă R. Moldova?

Şevciuk şi exponenţii Rusiei din regiunea transnistreană, başcanul Mihail Formuzal şi stataliştii din Găgăuzia, dar şi Antifa lui Tkaciuk, Petrenko şi Muntean reprezintă principalele pericole pentru viitorul european al R. Moldova, spun experţii. Organele de drept ne asigură însă, în ajunul semnării Acordului de Asociere dintre R. Moldova şi Uniunea Europeană, că lucrurile sunt „sub control”.

Au mai rămas câteva zile până când R. Moldova urmează să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană şi câteva săptămâni până când acesta urmează a fi ratificat în Parlamentul R. Moldova. În ultimele săptămâni, odată cu apropierea acestor momente, au început să apară din ce în ce mai multe informaţii legate de organizarea unor proteste masive din partea celor care se opun integrării europene a R. Moldova. Odată cu plecarea din organele de conducere ale PCRM a trei dintre cei mai vehemenţi antieuropeni, Mark Tkaciuk, Iurie Muntean şi Grigore Petrenko, eventualele revolte sunt puse pe seama acestora, prin intermediul organizaţiei Antifa, creată de oamenii lor.

Antifa şi amintirile despre 7 aprilie

Despre Antifa, care are ca scop principal declarat lupta cu fasciştii şi unioniştii, s-a vorbit cel mai mult la sfârşitul lunii mai, imediat după ce Tkaciuk şi-a depus mandatul de deputat. Atunci, s-a menţionat că ideologul PCRM-ului a plecat din Parlament pentru a se implica în dezvoltarea acestei organizaţii, creată pentru a destabiliza situaţia din ţară, şi că printre membrii ei se regăsesc, inclusiv, foşti angajaţi ai structurilor de forţă. Antifa are şi un site virtual, dar şi o pagină pe un site de socializare, unde câteva zeci de persoane răspândesc mesajele organizaţiei. În unele mesaje, simpatizanţii Antifa scapă şi lucruri curioase.

Majoritatea dintre ei sunt vorbitori de limbă rusă şi sunt foarte interesaţi de situaţia din Ucraina, ţinând partea separatiştilor proruşi care destabilizează estul acestei ţări. Pavel Grigorciuk, unul dintre liderii declaraţi ai Antifa, exclus recent din PCRM din cauza „nerespectării prevederilor statutului şi programului formaţiunii şi pentru indisciplină de partid”, este, practic, cel mai activ. Alexandr Pokatilov, coleg cu Grigorciuk, îşi exprimă regretul, întrun mesaj postat pe această pagină, faţă de decizia comuniştilor de a-l exclude pe ultimul din cadrul PCRM, precizând că Grigorciuk a fost omul care „în focarul evenimentelor din 7 aprilie m-a inspirat să lupt de partea PCRM-ului”.

Simpatizanţi cu arme în mâini

Menţionăm aici că, nici la cinci ani după evenimentele din aprilie 2009, nu se cunoaşte ce s-a întâmplat atunci cu adevărat. Cert este că PCRM-ul a respins tot timpul ideea că ar fi stat în spatele acelor evenimente sau că oamenii săi ar fi participat la protestele care au degenerat. Totuşi, nu de puţine ori, 7 aprilie a fost asociat cu numele lui Mark Tkaciuk, despre care însuşi Eduard Baghirov, rusul învinuit şi judecat pentru faptul că ar fi organizat acele evenimente, a spus că „revoluţia din Moldova nu a fost comandată din Rusia, ci din Moldova, de Tkaciuk”, şi că acesta i-ar fi dat jumătate de milion de USD pentru a pune la cale scenariul acelor evenimente. Ulterior, chiar dacă Baghirov a declarat că a minţit în privinţa lui Tkaciuk, discuţiile despre legăturile acestuia cu revoluţia din 7 aprilie încă nu au încetat.

Majoritatea antifa-sciştilor au ca poză principală chipul lui Tkaciuk sau fotografii în care apar alături de Iurie Muntean şi Grigore Petrenko, ceilalţi războinici din PCRM. Majoritatea sunt îmbrăcaţi în uniforme militare sau cu arme în mână. Aleksandr Pokatilov apare într-o poză împuşcând dintr-un pistol Makarov. Şi Victor Reider, un alt simpatizant activ al Antifa, apare într-o poză cu o puşcă. Tinerii vorbesc deschis despre proteste, lupte, război şi armată.

Războinicul Tkaciuk la mioriticul Butuceni

Recent, Vladimir Voronin, într-o emisiune televizată, dialogând cu doi foşti oameni apropiaţi de PCRM, Bogdan Ţârdea şi Alexei Tulbure, a lăsat să se înţeleagă că planul oamenilor lui Tkaciuk pentru plenara Comitetului Central al PCRM, care a avut loc pe 7 iunie şi la care aceştia au fost excluşi din organele de conducere, „a fost zămislit” în s. Butuceni, r. Orhei. În acest sătuc, Tkaciuk şi-a petrecut şi cel mai recent revelion, anunţând asta printr-o poză postată pe o reţea de socializare. Ce îl leagă pe acesta de Butuceni? Oamenii din localitate admit că l-au văzut pe Tkaciuk, recent, în regiune. Ei spun că, de fapt, comunistul vine destul de des, cu diverse ocazii, el fiind legat de acest loc încă de pe vremea studenţiei, când, ştiută fiind pasiunea sa pentru săpăturile arheologice, a petrecut mult timp în zonă. S-a pus la punct la Butuceni vreun plan de destabilizare a situaţiei din ţară în ajunul semnării Acordului de Asociere dintre R. Moldova şi Uniunea Europeană?

Surse din anturajul fostului deputat susţin că Tkaciuk merge la Butuceni în vizită la un prieten, Victor Borşevici, fost ambasador al R. Moldova în China, în perioada comunistă, Borşevici, un statalist convins şi un contestatar al actualei guvernări, având aici o casă de vacanţă.

Borşevici, care a fost membru al comitetului de coordonare al Congresului civic din sectorul Buiucani al capitalei în timpul protestelor comuniste de acum doi ani, în perioada alegerii şefului statului, şi care susţinea că actuala putere este formată din „uzurpatori”, precizează că nu a discutat cu Tkaciuk despre planurile sale politice şi nici despre eventuale proteste în ajunul semnării Acordului de Asociere dintre R. Moldova şi UE. „La mine numai cine nu a venit. Şi diplomaţi, şi politicieni… Eu tot timpul mă întâlnesc cu Tkaciuk. El e arheolog, istoric, iar la mine aici e casă-muzeu. Dar… de discutat careva planuri, nu. Poate a discutat cu altcineva, tot aici, dar cu mine personal, nu”, spune fostul diplomat. Întrebat ce crede despre posibilitatea unor proteste înainte de semnarea Acordului de Asociere cu UE, Borşevici a răspuns misterios: „Mămăliga nu explodează. Asta e părerea mea”.

Pericolul vine din Găgăuzia

Există însă persoane afiliate organelor de drept care susţin că pericolul pentru R. Moldova nu vine de la comuniştii din Antifa, o organizaţie care, de fapt, nu ar avea nicio putere, numărând doar câţiva membri de bază, şi care este folosită doar în scopuri politice, de către un partid aflat la guvernare, care încearcă să mascheze astfel alte acţiuni pe care le întreprinde pentru a destabiliza PCRM-ul. Pericolul, susţin aceştia, vine din regiunea transnistreană şi din cea găgăuză. Anume din acele părţi se aşteaptă eventuale provocări în următoarele săptămâni. Cel mai probabil, protestele vor începe în ziua când, la Bruxelles, pe 27 iunie 2014, va fi semnat Acordul de Asociere dintre ţara noastră şi UE şi se vor înteţi odată cu apropierea momentului ratificării acelui Acord, în Parlamentul R. Moldova.

Persoane din cadrul organelor de drept susţin că, pentru 27 iunie 2014, în Găgăuzia, se pregăteşte o Adunare Populară care ar urma să proclame revenirea regiunii la situaţia de dinainte de 1994, când Găgăuziei i-a fost conferit un statut special în cadrul R. Moldova. Acesta ar fi, de fapt, un prim pas în formarea Republicii Populare Bugeac, care ar urma să aibă în componenţa sa şi teritorii ucrainene, cum ar fi Ismailul, un oraş de subordonare regională. Aceleaşi surse susţin că acţiunile din Găgăuzia vor fi dublate de Tiraspol, acolo unde, în aceeaşi perioadă, vor avea loc provocări similare.

„În societate nu există potenţial protestatar”

Analistul politic Oazu Nantoi crede însă că, „deşi statul R. Moldova, cu regret, este vulnerabil, având trupe ruseşti ilegale pe teritoriu, servicii secrete ruseşti, zonă de securitate şi, cu regret, doritori care, contra plăţii tradiţionale, de 30 de arginţi, sunt gata să se vândă, inclusiv Rusiei, conjunctura regională s-a schimbat, în urma faptului că Putin a eşuat cu scenariul major, de preluare a controlului asupra întregii Ucraine, prin intermediul parteneriatului cu Ianukovici, şi a eşuat al doilea scenariu, de conectare a Crimeii conexate, prin aşa-zisa Novorossia, cu aşa-zisa Transnistria, fapte care ar fi fost o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Din moment ce aceste două scenarii putiniste au eşuat, a sporit probabilitatea că R. Moldova nu va fi atacată. Probabil, semnarea Acordului de Asociere nu va fi utilizată drept pretext pentru provocări”, precizează Nantoi. Referitor la eventuale proteste din partea organizaţiei Antifa, analistul crede că „în societate nu există potenţial protestatar legat de semnarea şi ratificarea Acordului”.

Dorin Recean, ministrul Afacerilor Interne, a declarat pentru ZdG că MAI monitorizează în mod constant ordinea publică şi că apariţia unor grupuri agresive care vor încerca să destabilizeze această ordine va fi contracarată. El susţine că în acest context cooperează cu Procuratura Generală, cu SIS şi alte structuri ale statului. Solicitat să spună cum ar proceda în cazul unor revolte organizate masiv de genul celor din aprilie 2009, ministrul Recean a declarat că “Poliţia va acţiona prompt, dar va respecta cadrul legal şi nu va aplica tortura”.

Am solicitat şi poziţia Serviciului de Informaţii şi Securitate al R. Moldova. Reprezentanţii instituţiei ne-au promis un răspuns. Miercuri însă, la închiderea ediţiei, acest răspuns însă nu a parvenit.