Vrei pensie? Fă-ţi cetăţenie transnistreană!
Dacă vrei să primeşti pensie, trebuie să devii cetăţean cu acte în regulă al aşa-zisei rmn. Aceasta e condiţia pe care o pun autoproclamatele autorităţi de la Tiraspol cetăţenilor moldoveni din partea stângă a Nistrului. În această situaţie se află şi Mihail Ermurache, de când a împlinit vârsta de pensionare. Deşi mai bine de jumătate din viaţă a trăit şi a muncit la Tiraspol, acesta nu poate primi o pensie pentru că are buletin de identitate al R. Moldova, dar nu şi cetăţenia separatistei rmn, pe care el nu o recunoaşte.Cu aceeaşi dilemă s-au confruntat sau se mai confruntă majoritatea celor peste 500.000 de cetăţeni ai R. Moldova care locuiesc pe teritotiul controlat de autoproclamatele autorităţi transnistrene. Nu sunt duşi cu forţa să-şi perfecteze aşa-zisa cetăţenie rmn, dar sunt determinaţi să aleagă între a fi persecutat şi considerat „naţionalist”, aşa cum sunt numiţi moldovenii care nu vor să cedeze presiunilor separatiste, şi a putea fi angajat, a-şi păstra locul de muncă, a-şi putea înregistra proprietăţile, a-şi putea trimite copiii la şcoală.
Mulţi dintre cei care au opus rezistenţă ani întregi sunt nevoiţi să cedeze atunci când trebuie să iasă la pensie. Deoarece autorităţile de la Chişinău nu pot face prea multe pentru cetăţenii din stânga Nistrului, aceştia devin, contra voinţei lor, cetăţeni ai inexistentului stat, pentru a-şi putea asigura o bucată de pâine la bătrâneţe.
Nu vorbeşte româna, dar este „rumân”
Mihail Ermurache, dintr-o localitate de lângă frontiera cu Ucraina, aflată acum sub controlul autorităţilor separatiste, 35 de ani a locuit şi a muncit la Tiraspol, unde are şi viză de reşedinţă.
De prin anii ’90, Mihail, care era inginer, a tot fost disponibilizat de la diverse locuri de muncă, pe motiv că îşi permitea să spună ce crede, după cum explică el. Chiar dacă nu vorbeşte româna, pentru că refuza să devină cetăţean al aşa-numitei rmn şi spunea despre ruşi că sunt ocupanţi, deseori a fost numit „rumân”, fiind îndemnat să plece de acolo. Ermurache spune că nici măcar nu s-a gândit vreodată să părăsească Tiraspolul, din simplul motiv că nu este un laş şi că nu se poate lăsa intimidat de separatişti.
„Mulţi mă întreabă dacă nu mi-e frică să vorbesc ceea ce cred, să-l numesc pe Smirnov marionetă şi rmn-ul fantomă. Nu-mi este. Ce pot să-mi facă mai mult decât să-mi ia viaţa? Ştiu că am dreptate, că acolo este casa mea, pământul meu. Ar trebui să se teamă Smirnov, pentru că a ocupat ilegal acest teritoriu. Să presupunem că aş fi ultimul curajos care a mai rămas acolo, deşi mai sunt oameni principiali”, spune zâmbind Mihail, care recunoaşte că depăşeşte problemele cu ajutorul umorului.
„Inostraneţ” cu buletin de identitate
Anul trecut, ştiind că i se apropie vârsta de pensionare (în rmn bărbaţii sunt pensionaţi la 60 de ani, adică mai devreme cu 2.5 ani decât în R. Moldova), s-a adresat la serviciul de asistenţă socială din Tiraspol pentru a-şi perfecta actele necesare. Au refuzat să i le perfecteze în baza buletinului de identitate al R. Moldova, făcând glume pe seama lui că un „inostraneţ” (străin, n.r.) vrea să primească pensie la „ei”. A ajuns până la şefii de acolo. „Cel mai înţelept lucru pe care l-am auzit a fost: cară-te în România ta”, îşi aminteşte Ermurachi. Ulterior a primit, totuşi, prima pensie, după care i s-a spus clar că are nevoie de aşa-zisa cetăţenie.
După acest incident, a expediat o scrisoare autoproclamatelor autorităţi rmn, în care explica cum i s-a refuzat perfectarea actelor pentru primirea pensiei, deşi el a împlinit vârsta şi toţi anii a muncit doar în URSS, la Tiraspol. „Să vin la Chişinău şi să cer pensie n-am obraz şi nici nu am dreptul moral, pentru că întreaga viaţă am lucrat fie pentru ocupanţi, fie pentru aceste marionete”, spune sincer omul. Singurul răspuns pe care l-a primit de la aşa-zisele autorităţi şi pe care Ermurache îl consideră o încălcare a depturilor sale, deoarece este obligat, fără a i se oferi alternativă, a fost că trebuie să-şi perfecteze paşaport rmn. Zilele acestea a expediat un nou set de scrisori pe adresa autoproclamatelor autorităţi, Ambasadei Rusiei la Chişinău, Misiunii OSCE în Moldova.
„Cât va exista conflictul, vor exista şi probleme”
Deşi admit că sunt foarte limitate în acţiuni, autorităţile de la Chişinău îndeamnă cetăţenii din regiunea transnistreană aflaţi în situaţii similare să se adreseze biroului pentru reintegrare din cadrul Cancelariei de stat a R. Moldova sau Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei pentru a rezolva cumva situaţia.
„Facem tot posibilul, dar oricum e problematic, pentru că persoanele locuiesc acolo. Sunt cazuri când persoana este nevoită să-şi schimbe domiciliul sau este presată de organele de acolo să plece din acel teritoriu dacă nu vrea să devină aşa-zis cetăţean. Problemele acestea se abordează şi din punct de vedere politic în cadrul procesului de negocieri, dar nu pot fi rezolvate definitiv. Atât cât va exista conflictul, vor exista şi asemenea probleme”, susţine Gheorghe Bălan, şeful biroului pentru reintegrare, care nu neagă că marea majoritate a moldovenilor de pe celălalt mal al Nistrului primesc pensie de la Tiraspol. Cifrele exacte rămân necunoscute.
Un cerc vicios de 20 de ani
Pe de altă parte, Ion Manole, preşedintele asociaţiei „Promo-lex”, preocupată de apărarea drepturilor omului, inclusiv în regiunea transnistreană, este convins că timp de 20 de ani Chişinăul nu a făcut nimic în acest sens şi respectiva situaţie este un rezultat al acestor ani de incompetenţă guvernamentală a R. Moldova. „Ceea ce se întâmplă în regiunea transnistreană este un fel de cerc vicios. Vor – nu vor, oamenii sunt obligaţi, prin diverse instrumente, să accepte aşa-zisa cetăţenie. Mulţi au primit-o inconştient”, susţine Ion Manole.
Deşi actele solicitate de autoproclamatele autorităţi transnistrene, pentru perfectarea pensiilor, salariilor, pentru înregistrarea proprietăţilor, sunt valabile doar în regiune şi, de fapt, reprezintă o parte din jocul pseudoautorităţilor de acolo în încercarea de a arăta că au cetăţeni oficiali, un detaliu pe care mulţi îl neglijează este cel de a putea trage la răspundere, nestringheriţi, pe oricine deţine aşa-zisa cetăţenie, explică preşedintele «Promo-Lex». Cazul lui Ilie Cazac este un exemplu în acest sens.
Un om împotriva unui sistem
„Sunt nişte chestii încâlcite atât de abil, încât acum ar fi extrem de greu să le descâlceşti. Pentru cetăţenii de acolo sunt ca o pânză de păianjen. Dacă nu ai căzut în prima plasă, cazi în a doua sau în a treia, dar oricum eşti prins. Acesta este jocul ruşilor, pentru că cei de la Tiraspol nu aveau aşa capacităţi şi resurse umane, iar cu ajutorul autorităţilor de la Chişinău, adică prin lipsa de acţiuni a acestora, au venit şi roadele: regimul de acolo este foarte bine consolidat. Chişinăul necesită o strategie care, încet-încet, să taie, în sfârşit, iţele încâlcite de Tiraspol”, spune Manole.
Cât despre Mihail Ermurache, Manole crede că acesta reprezintă un caz în care un om încearcă să reziste în faţa unui sistem. „El, practic, nu poate face nimic. Ar trebui ajutat de Guvern; dacă acesta ar avea capacitate şi voinţă, ajutându-l pe acest om, ar crea un precedent, şi încet-încet, s-ar putea de schimbat multe lucruri. Dacă prim-ministrul sau preşedintele ţării ar da indicaţii structurilor statului să asigure respectarea în totalitate a drepturilor acestui om, vă asigur că foarte repede ar putea fi găsite soluţii”, este convins Manole. Prin intermediul asociaţiei pe care o prezidează, ca şi în cazul altor moldoveni persecutaţi de regimul separatist transnistrean, pe Mihail Ermurache poate doar să-l consulte juridic, să-l ajute să depună diverse cereri şi să îl trimită la CEDO, în speranţa că lucrurile se vor schimba.
