Violuri şi avorturi în internatul psihoneurologic

Tunsă scurt, în haine bărbăteşti, pare mai mult un băiat. Vocea-i răguşită poate fi uşor confundată cu a unui adolescent. Numele mic, însă, trădează că este femeie. Au trecut zece ani, dar Mihaela (nume schimbat) continuă cu regularitate să meargă la cimitir, acolo unde a fost înmormântat singurul său copil, ucis, din spusele ei, cu o simplă injecţie, chiar sub ochii săi.

Ani la rând, Mihaela (30 de ani) a fost beneficiară a Internatului Psihoneurologic din Bălţi. Susţine că a fost violată şi bătută în repetate rânduri de unul dintre medici. Deşi are rude, a pierdut legătura cu ele. Tot ce-i rămânea să facă era să tacă şi să suporte. Gândurile suicidale se strecurau tot mai adânc în sufletul ei. Mărturiseşte că a rămas în viaţă pentru că nu a avut curaj să-şi ducă la capăt gândurile. Acum, se află în siguranţă, însă susţine că frica persistă până în prezent, pentru că cel care se face vinovat de nenorocirile sale mai este în libertate.

Şi-a îngropat copilul într-o cutie de carton

„Voiam să plec de acolo, dar nu ştiam cum. Voiam să mă spânzur, dar n-aveam curaj”, spune Mihaela. Tânăra susţine că, pentru prima oară, a fost violată în 2002, pe când avea 17 ani. Abuzurile sexuale s-au repetat, iar doi ani mai târziu, pe 4 decembrie 2004, ea a născut un băieţel. Copilul a decedat la naştere, iar Mihaela şi astăzi mai tânjeşte după fiul său. Spune că, o perioadă îndelungată, a ţinut ascuns faptul că ar fi fost însărcinată. Personalul medical a aflat abia când era în şase luni şi jumătate. Susţine că a fost dusă la maternitate. „M-au dezbrăcat de hainele pe care le port de obicei şi m-au îmbrăcat în halat, dar eu nu port halat niciodată. Mi-au pus o tabletă sub limbă. Pe asta am ţinut-o, că mă controlau, dar pe celelalte le-am scuipat”, spune Mihaela.

„Am născut în coridor, chiar sub uşa medicilor. În palată (salon, n.r.) nu s-a găsit loc pentru mine. Am născut un îngeraş. L-am ţinut în braţe. Era plin de sânge şi plângea. Îl pupam: „Ce faci, puişor, de ce plângi?” Pe urmă, mi-au pus o injecţie şi am adormit”, îşi aminteşte femeia. „Când m-am trezit, mi-au dat o cutie de carton în care era copilul. Nu mai plângea. Nu respira. Am luat copilul şi l-am îngropat. I-am pus la gât cruciuliţa cu care am fost botezată eu. Mi-am rupt cămaşa şi l-am înfăşat, ca să nu-l îngrop dezbrăcat”, povesteşte tânăra. Ea susţine că tatăl copilului ar fi fost medicul care a violat-o. „Era copia lui, avea părul smolit… N-am fost cu alt bărbat”, afirmă femeia. Întrebată de ce i-a decedat copilul, care, potrivit ei, s-a născut viu, Mihaela răspunde că „i-au pus o injecţie aici” – arată spre gât.

— De ce porţi haine bărbăteşti?

— Mă simt mai în siguranţă aşa.

— De când ai început să le îmbraci?

— De la 12 ani, când m-au bătut foarte tare la internat. M-am ascuns atunci în podval (subsol, n.r.).

— Cu ce te ajută faptul că îmbraci haine bărbăteşti?

— Aşa, n-o să mi se mai întâmple ceea ce a fost.

Auzeam cum i se stinge vocea

Mihaela susţine că medicul niciodată n-a violat-o în odaia ei, ademenind-o în cabinet, pe motiv că ar avea de discutat ceva cu ea sau pentru vreun control. „Cum intram, încuia uşa şi gata, nu mai era ieşire”, susţine aceasta. „Dacă nu tăceam sau mă opuneam, m-ar fi închis în blocul II. Acolo îi închid pe cei care îndrăznesc să nu le facă pe plac. Acolo îi „unicitojesc” (distrug, n.r.). Le pun injecţii şi îi tumănesc (ameţesc, n.r.), şi oamenii sar de la etaj, iar eu încă vreau să trăiesc”, spune Mihaela. Deşi au trecut zece ani de atunci, femeia merge cu regularitate la cimitir, acolo unde şi-a îngropat copilul. „Eu sunt orfană. Măcar pe el să nu-l las”, spune ea, iar ochii i se umplu cu lacrimi.

Susţine că nu a fost singura care a rămas însărcinată de la medic şi că niciuna dintre femei nu a dus sarcina până la capăt, fiind silite să avorteze. Aurelia, 33 de ani, povesteşte că a rămas însărcinată de la un bărbat beneficiar şi el al internatului. Potrivit acesteia, personalul medical i-a făcut avort, fără să o întrebe dacă vrea sau nu să lase copilul. „Îmi doream mult un fiu. Mă pregăteam să fiu mamă, dar mi-au provocat artificial naşterea. Când l-am născut, am văzut cum i-au pus o injecţie şi auzeam cum i se stinge vocea. L-am luat, l-am şters, dar încă îi curgea sânge după injecţie”, îşi aminteşte ea.

M-a violat în bucătărie, jos…

Contactat de ZdG, Vasile Petic, directorul Internatului Psihoneurologic din Bălţi, susţine că nu ştie nimic despre avorturi.

V.P.: — Nu ştiu eu de aşa ceva.

ZdG: — Dar aveţi şi cupluri în internat. Unii trăiesc în concubinaj.

V.P.: — Trăiesc, dar eu nu ştiu de aşa ceva.

ZdG: — Adică nu li se face avort?

V.P.: — Nu ştiu. N-am auzit de aşa ceva.

ZdG: — N-aţi avut cazuri să rămână cineva însărcinată?

V.P.: — Nu.

Conform Convenţiei ONU privind persoanele cu dizabilităţi, art. 17 (Protejarea integrităţii persoanei), „în R. Moldova, persoanele cu dizabilităţi au dreptul, ca şi ceilalţi cetăţeni, la protecţia integrităţii fizice şi psihice, acesta fiind un drept garantat de Constituţie. Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411 din 28.03.1995 cu modificările ulterioare conţine o serie de prevederi precum: consimţământul pacientului pentru orice prestaţie medicală (art. 23, alin. 1), sterilizarea chirurgicală voluntară efectuată doar cu consimţământul persoanei (art. 31, alin. 1), întreruperea voluntară a sarcinii (art. 32)”.

Aurelia, deşi avea iubit în internat, a fost şi ea ţinta agresiunilor sexuale ale medicului. Îşi aminteşte cu lux de amănunte cum arăta bucătăria bărbatului, în care a fost violată. „Teracota era albă. Avea dulap de bucătărie, masă ca aceasta (arată spre masa din cameră). Un frigider mare, alb, cu trei poliţe. Avea multă carne în frigider”, spune ea. Beneficiarele de la internat susţin că numărul victimelor ar fi mult mai mare, doar că, ulterior, unele au fost transferate la alte internate. Femeia îşi aminteşte că medicul are o cicatrice pe burtă: „În partea dreaptă, ca după operaţie”. Expertiza medico-legală confirmă că, anterior, medicul a fost operat de apendicită, rămânându-i o cicatrice.

Închisoarea din blocul II

Irina, 38 de ani, e o altă victimă a violului. „Mi-a spus că, dacă voi povesti cuiva, mă închide în blocul II, acolo unde stau închişi oamenii. Dacă eşti rea, îţi pun aminazin. Dormi şi te scoli tocmai seara, ameţită”, spune Irina. Soţul Irinei, şi el beneficiar al internatului, a fost plasat un timp în blocul II. „Acolo pot să te bată, nu-ţi dau de mâncare. Îţi iau chiar şi pâinea. Stai închis şi nu poţi ieşi”, explică acesta. Există voci care spun că unii pacienţi, plasaţi în blocul II, s-au aruncat de la etaj sub influenţa medicamentelor.

Aminazin şi haloperidol sunt preparatele cel mai des administrate în blocul II, după spusele interlocutoarelor noastre. Acestea, administrate necorespunzător, au efecte secundare. Aminazin poate provoca depresie, greţuri, reduce tensiunea arterială. Haloperidolul poate provoca oboseală, depresie, somnolenţă, tulburări tranzitorii ale somnului, crize de grand mal la pacienţii epileptici, simptome psihotice, halucinaţii. L-am întrebat pe directorul internatului despre blocul II şi despre tot ce se întâmplă acolo. S-a enervat, auzind întrebarea. „Ascultaţi, noi ce facem, lecţii pe telefon ori cum? Nu mă întrebaţi. Eu sunt ocupat la volan şi nu pot vorbi”, a răspuns Vasile Petic, după care a închis. Ulterior, nu a mai răspuns la apeluri.

Ultima victimă

Ala, 30 de ani, susţine că a fost violată în apartamentul medicului. Violul s-ar fi produs în antreu. Ala spune că nici n-a strigat, pentru că-i era frică să nu fie închisă în blocul II, de unde nu poate ieşi până nu-i eliberată. Violeta Gaşiţoi, avocata femeilor care acuză medicul de viol, susţine că justiţia în R. Moldova are mari rezerve. „Mă deranjează că inculpatul este cercetat în stare de libertate. Însă, speranţa moare ultima. Dacă aş fi judecător, i-aş da condamnare pe viaţă, în realitate, riscă cel puţin 15 ani privaţiune de libertate, pentru că a comis o infracţiune în serie”, explică avocata.

„Victimele, în mare parte, nu au rude şi nu aveau cui se plânge, cu excepţia personalului medical, care nu le dădea crezare. Ultima victimă, însă, a fost cea care avea cui să se destăinuie, sunându-şi mama”, ne spune Violeta Gaşiţoi. Chiar şi după un an de zile, Alina, 41 de ani, îşi aminteşte cu groază acea seară de coşmar. Totul s-a produs în camera sa. După ce medicul a plecat, Tamara s-a dus şi a anunţat infirmiera de cele întâmplate. Aceasta, însă, nu a crezut-o. N-a crezut-o nici sora medicală, care i-a administrat o injecţie, să o calmeze. Revenind în cameră, femeia şi-a sunat mama, care a alertat poliţia.

Medicul acuzat de viol, bolnav?

Stanislav Florea, medicul terapeut acuzat de viol de către mai multe beneficiare ale internatului, a refuzat să ne vorbească. „Nu pot să vă dau interviu. Nici nu sunt pregătit. Nu vă ofer niciun fel de interviu, pentru că se află în stare de judecată şi cu probleme, şi cu… De aceea, nu vreau să spun nici încolo, nici încoace, nimic nu vreau să spun”, ne-a declarat acesta. Directorul internatului spune că niciodată nu s-ar fi gândit că medicul cu care a muncit alături e în stare de cele incriminate. Pe de altă parte, „noi ziua lucram împreună, dar seara, fiecare cu chestiile lui personale. Nu puteam să bănuiesc aşa lucruri. Cine ştie ce a fost acolo şi cum a fost”, spune el. „Eu nu mă amestec în chestiile acestea. El (medicul, n.r.) este eliberat din funcţie. Cine ştie? Poate el e bolnav?”, adaugă Vasile Petic.

Victimele au căpătat curaj să vorbească doar după ce Stanislav Florea a fost eliberat din funcţie. Unele, însă, recunosc şi acum că se tem. „Cât timp e în libertate, n-o să mă pot linişti. Mă duc în oraş. Merg, merg şi brusc mă întorc. Îmi pare că-i în urma mea”, spune Mihaela, care locuieşte într-un apartament protejat. Cauza penală de învinuire a lui Stanislav Florea a fost pornită pe 28 februarie 2013, conform art. 171, alin 2 (a) CP (violul săvârşit de către o persoană care anterior a săvârşit un viol) şi art. 172 alin. 1 CP (acţiuni violente cu caracter sexual). Procesul de judecată continuă. În prezent, 19 beneficiare ale internatului îl acuză pe medicul terapeut de viol. Între timp, una dintre acestea a decedat.