VIDEO Proxenetul Șalun și membrii grupării sale – din nou în libertate. Mărturiile unei victime

A traficat și a forțat să se prostitueze zeci de fete, multe dintre ele –  minore. A creat și condus o rețea care exploata femei atât în R. Moldova, cât și peste hotare. În 2006, a fost reținut. Procurorii au cerut 28 de ani de închisoare, dar Curtea de Apel Chișinău i-a dat doar 21.

Judecătorii Curții Supreme de Justiție au fost și mai blânzi, reducându-i pedeapsa la 19 ani de închisoare. A stat însă după gratii doar 13 ani și 7 luni, pentru că, la 28 ianuarie 2020, Alexandru Covali, alias „Șalun”, a fost eliberat condiționat înainte de termen. A beneficiat de o reducere a pedepsei de mai bine de 5 ani, din cauza condițiilor proaste de detenție din Penitenciarul nr. 13, dar și pentru că ar fi avut un comportament exemplar în Penitenciarul nr. 2 Lipcani, unde a fost deținut în ultimii ani.

Aflând că a fost eliberat, una dintre femeile traficate de Șalun, a decis să vorbească despre chinurile prin care a trecut după ce, susține ea, a fost răpită la vârsta de 14 ani și forțată să se prostitueze: „A zis că în colecția lui suntem carne proaspătă. Când ne aducea, era neapărat să ne facă poze și să ne taie din părul nostru, că făcea colecție”.

Pe lângă Șalun, și alți membri ai grupării sale au fost eliberați din detenție înainte de termen. Membrii familiei lui Alexandru Covali ne-au transmis că, după eliberarea din pușcărie, acesta a părăsit țara.

Numele lui Alexandru Covali era unul foarte sonor în presa anilor 2006-2011, după ce acesta a fost reținut și, ulterior, trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, inclusiv trafic de copii. În aceeași perioadă, Procuratura Generală (PG) emitea cu regularitate comunicate în legătură cu dosarul lui Șalun.

În unul dintre comunicate, prin care PG anunța că „gruparea criminală, acuzată de procurori de trafic de copii, a încasat ani grei de pușcărie, se menționa că Alexandru Covali, în anii 2001-2006, a creat o organizație criminală ce acționa pe teritoriul R.Moldova, României, Ucrainei, dirijând o amplă rețea de trafic de ființe umane, trafic de copii şi proxenetism.

Potrivit procurorilor, recrutarea victimelor exploatării sexuale se efectua de pe întreg teritoriul R. Moldova, preponderent, însă, din regiunile din stânga Nistrului. Ulterior, victimele erau transportate în Chişinău, fiind adăpostite în case şi apartamente special pregătite.

„În total, au fost identificate şi reținute 24 de tinere (11 minore) care practicau servicii sexuale, dintre care două din Ucraina. Concomitent, în aceeași perioadă de timp, Alexandru Covali conducea grupul criminal cu acelaşi gen de activitate, constituit de el în România”, se spunea în unul dintre ultimele comunicate ale procuraturii în care apărea numele lui Covali.

Cum funcționa „afacerea” cu femei

Conform informațiilor acumulate în dosarul ajuns în instanța de fond, grupul condus de Alexandru Covali a recrutat zeci de persoane în scopul exploatării sexuale. Dintre victimele identificate de oamenii legii în urma reținerii lui Șalun, cel puțin 16 erau minore, cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani. Acestea, de rând cu cele trecute de majorat, erau racolate din Ucraina, din regiunea transnistreană (Tiraspol, Dubăsari), dar și din diverse regiuni ale R. Moldova – Chișinău, Bălţi, Cahul, sub pretextul angajării în câmpul muncii (dansatoare, chelnerițe, bucătărese) în Chișinău sau în Turcia.

Odată aduse la Chișinău, se spune în dosar, „prin aplicarea violenței fizice şi psihice, fetele erau obligate să întrețină relații sexuale contra plată cu diferite persoane, în diferite localuri”, iar pentru a nu fi depistate de organele de drept, erau adăpostite în case şi apartamente special pregătite.

Una dintre locațiile principale în care erau ținute fetele și unde prestau servicii sexuale era o casă de pe str. Drumul Taberei, sectorul Buiucani, mun. Chișinău. Aici era amenajat un bar, o sală de dans la bară, o saună, un bazin, camere pentru întreținerea relațiilor sexuale, dar și pentru adăpostirea persoanelor exploatate. Alte zeci de fete erau ținute în mai multe apartamente închiriate de Covali în sectorul Buiucani – pe str. Alba Iulia, șoseaua Balcani, str. N. Costin sau în orășelul Durlești. 

Pe lângă casa din Drumul Taberei, practicarea prostituției avea loc și într-o saună de pe str. N. Testemițanu, dar și în hoteluri, saune sau apartamente amplasate în diferite sectoare ale oraşului, unde fetele erau transportate la solicitările clienților. 

Conform informațiilor din dosar, membrii grupării aveau roluri bine definite: dispecer care recepționa apelurile telefonice de la doritorii de a face sex pe bani și coordona transportarea persoanelor exploatate, doi șoferi care duceau fetele la locul acordării serviciilor sexuale şi uneori primeau banii de la clienți, o persoană responsabilă de clubul de noapte din Drumul Taberei care, totodată, supraveghea fetele de acolo. În total, în dosar figurează numele a circa 20 de persoane care-l ajutau pe Șalun să-și desfășoare „afacerea”.

Trafic de femei pe filiera Chișinău – Timișoara

Conform informațiilor din același dosar, anchetatorii au identificat peste 10 persoane recrutate pe teritoriul R. Moldova în anii 2001-2003, care ulterior au fost transportate în Timişoara, România, unde au fost adăpostite în apartamente închiriate de Tatiana Miron, una dintre  membrele grupului.

„Persoanele recrutate pentru practicarea prostituției dansau în cluburi de noapte şi baruri din or. Timişoara şi acordau servicii sexuale contra plății de 60 euro pentru o oră. Banii obținuți din prostituție se transmiteau lui Miron T., care ulterior, lunar, îi transmitea lui Covali A.”, se spune în materialele de anchetă, în care apar numele mai multor victime și detalii despre modul de recrutare și exploatare a acestora.

Bunăoară, în aprilie 2002, P. E., 17 ani, sub pretextul angajării în câmpul muncii în Turcia în calitate de chelner, a fost recrutată de la Ungheni de către două persoane care au adus-o la Chișinău și au transmis-o lui Alexandru Covali.

„Făcând abuz de poziția de vulnerabilitate a acesteia, sub amenințare cu răfuiala fizică, în caz de refuz, i-a explicat că urmează să câștige bani prin prostituare în România, adăpostind-o într-un apartament. În continuare, Covali Alexandru, urmărind scopul exploatării sexuale, comerciale prin prostituție, știind cu certitudine că P. E. este minoră, a organizat transportarea ei în Timişoara, România,unde aceasta a fost impusă să se prostitueze, sub supravegherea Tatianei Miron şi a unei persoane neidentificate de organul de urmărire penală, cu prenumele „Vlad”, în clubul de noapte „MayDay””, se spune în materialele care au stat la baza învinuirii lui Covali și a membrilor grupării sale.

Cronologia condamnării lui Șalun. CSJ – cea mai blândă instanță

Cauza penală în care figura Șalun a fost expediată în instanţa de judecată în decembrie 2006 și s-a finalizat abia în 2011, la Curtea Supremă de Justiție (CSJ). Prin sentința Curții de Apel (CA) Chișinău din 23 mai 2008, Covali a fost recunoscut vinovat și condamnat pe cinci capete de acuzare: trafic de copii (20 de ani de închisoare); trafic de ființe umane (15 ani de închisoare); proxenetism (5 ani de închisoare); purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a armelor și munițiilor (un an de închisoare) și confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor false (un an de închisoare).

Pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, lui Alexandru Covali i s-a stabilit o pedeapsă definitivă de 21 de ani de închisoare, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip închis. Procurorul de caz ceruse o pedeapsă de 28 de ani de închisoare.

Prin aceeași sentință a CA Chișinău, împreună cu Șalun, au fost condamnați și alți membri ai grupării: Tatiana Miron, Irina Kaloșina, Victor Țurcan și Veaceslav Palade, iar Marina Covali, soția lui Șalun, a fost achitată „pe motiv că faptele ei nu întrunesc elementele infracțiunii”, deși procurorul ceruse și pentru ea o pedeapsă de 21 de ani de închisoare.

Membrii grupării Șalun nu au fost de acord cu pedepsele și dosarul a ajuns pe masa judecătorilor de la CSJ, care, prin decizia din 27 noiembrie 2008, au stabilit noi pedepse: Alexandru Covali – 20 de ani, Tatiana Miron – 20 de ani, Marina Covali – 4 ani de închisoare cu suspendarea pedepsei pentru un termen de probă de 3 ani.

Prin hotărârea Plenului CSJ din 8 februarie 2010, au fost admise recursurile în anulare declarate de Alexandru Covali, Marina Covali și Tatiana Miron, casată parțial decizia CSJ din 27 noiembrie 2008 cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță în ordine de recurs, în alt complet de judecată.

Astfel, prin decizia Colegiului penal al CSJ din 15 iulie 2010, au fost stabilite pedepse noi, mai blânde: Alexandru Covali – 19 ani de închisoare, Tatiana Miron – 18 ani de privațiune de libertate, Marina Covali – 4 ani cu suspendarea pedepsei pe un termen de probă de 3 ani. 

Și de această dată Șalun și compania nu au acceptat decizia instanței supreme și au declarat repetat recurs în anulare – o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile. Astfel, după un proces care a durat 5 ani, pe 20 iunie 2011, Plenul CSJ a pus punctul final în dosarul lui Alexandru Covali, acesta alegându-se cu o pedeapsă definitivă de 19 ani de închisoare. Tatiana Miron s-a ales cu 18 ani, iar Marina Covali a primit 4 ani cu suspendare.

Fiul lui Șalun și-a recunoscut vina, s-a căit sincer și a scăpat de pușcărie

Un rol important în cadrul grupării lui Șalun îl avea fiul său, care poartă același prenume – Alexandru. Oamenii legii au stabilit că acesta, la indicația tatălui său, în anii 2004-2006, pe când avea 21-23 de ani, a înlesnit practicarea prostituției de către mai multe fete, punând la dispoziție sauna din str. N. Testemițanu, care, oficial, era înscrisă pe numele său și asigura supravegherea și transportarea fetelor la locurile unde acestea întrețineau relații sexuale pe bani. Tot el, se mai spune într-o sentință a Judecătoriei Grigoriopol din 4 iunie 2010, acționând în cadrul grupului condus de Șalun, a transportat la Timișoara cu automobilul personal, pentru a fi exploatate sexual, cel puțin trei fete.

Potrivit informațiilor din dosar, Alexandru Covali jr., și-a recunoscut vina și „a explicat că el se căiește de cele comise şi roagă instanţa de a nu-l pedepsi aspru”. Rugămintea i-a fost ascultată și, deși a fost declarat vinovat de proxenetism, adică de înlesnirea practicării prostituției de către alte persoane, comise de un grup criminal organizat, Judecătoria Grigoriopol i-a aplicat doar o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400 de unități convenționale, echivalentul a 8 mii de lei în acel moment.

Întrebat despre acest dosar, Alexandru Covali, fiul lui Șalun, inițial ne-a zis că „nu a fost așa ceva”, iar ulterior, după ce i-am dat detalii din sentință, ne-a îndemnat să punem punct discuției și a închis. 

Soacra lui Șalun, condamnată pentru proxenetism, dar lăsată în libertate

Deși Șalun a ajuns în 2006 după gratii, „business-ul” de înlesnire a sexului pe bani a fost continuat de un alt grup de persoane, printre care și soacra sa – Aleftina Litvin, acum în vârstă de 79 de ani. Și acest grup a ajuns în vizorul oamenilor legii.

Datele din dosar arată că organizatoarea grupului era o oarecare Svetlana Cernat. Aceasta dirija acțiunile celorlalți membri ai grupului, asigura legătura dintre clienți și prostituate, îndemna anumite persoane să se prostitueze și le înlesnea această activitate, punându-le la dispoziție imobilul din str. Drumul Taberei, unde, în mod oficial, se prestau servicii hoteliere, de organizare a banchetelor și de închiriere a saunei. Svetlana Cernat închiria imobilul care a servit și în trecut drept loc de prostituție de la soacra lui Șalun, Aleftina Litvin, în schimbul a 1700 de euro lunar. Litvin devenise proprietară a casei în iunie 2009, până atunci fiind în proprietatea fiicei și a ginerelui său – Marina și Alexandru Covali. 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

În dosar apar mărturii ale femeilor care practicau prostituția în acest imobil, dar și ale unor „clienți”, care au povestit cu cine făceau „tocmeala” și cum făceau rost de femei cu care să-și satisfacă poftele sexuale în sauna din incinta casei din Drumul Taberei. Totodată, dosarul conține și declarațiile unei minore care, inițial, practica prostituția de sine stătător, dar care ulterior a fost adăpostită cu bună știință în respectivul imobil, pentru a-și vinde în continuare corpul, împărțind banii câștigați cu gazda casei. 

După un proces care s-a încheiat în ianuarie 2019 la CSJ, Svetlana Cernat a primit cea mai aspră pedeapsă – 11 ani de închisoare cu executare, în timp ce soacra lui Covali, Aleftina Litvin, și o a treia persoană implicată, Raisa Jimbei, au primit câte 5 ani de închisoare cu suspendarea pedepsei pe un termen de 5 ani.

Încercările repetate ale lui Șalun de a obține grațierea

Pe lângă recursurile depuse la CSJ, Șalun a încercat să scape de pușcărie și prin intermediul grațierii din partea președintelui. În februarie 2013, Adevărul Moldova scria că Șalun a cerut de cel puțin trei ori să fie grațiat. Primele două demersuri au fost depuse de fostul deputat, Victor Popa, iar ulterior, de fostul viceprim-ministru, Mihai Moldovanu, care declara atunci că a trimis scrisoarea președintelui „la insistența veteranilor, cu ocazia celor 20 de ani de la începutul conflictului de pe Nistru”. Ambele cereri de grațiere au fost respinse. 

În noiembrie 2012, un grup de veterani ai conflictului de pe Nistru îi cereau din nou președintelui, Nicolae Timofti, să-l grațieze pe „camaradul” lor, Alexandru Covali, deși niciunul nu-și amintea să-l fi văzut în 1992 pe frontul de luptă. Chiar și Covali, într-un interviu pentru Jurnal de Chișinău, recunoștea că „categoric nu am vrut să particip la războiul de pe Nistru şi nu am participat”. Și Nicolae Timofti a respins cererea de grațiere, iar Covali a rămas în pușcărie.

Cererile succesive de eliberare condiționată

Încercările lui Alexandru Covali de a scăpa de pușcărie înainte de termen au continuat. O cerere în acest sens a fost depusă pe 6 decembrie 2017 la Judecătoria Edineț, sediul Briceni, de către avocatul său, imediat ce Șalun ispășise, cu câteva zile mai devreme, ¾ din pedeapsă, una dintre condițiile de bază pentru liberarea condiționată.

Pentru a convinge judecătorii, Covali a declarat, în timpul ședinței de judecată, că „regretă cele comise anterior, în perioada executării pedepsei a avut un comportament exemplar, a muncit și a dat dovadă de purtare satisfăcătoare”. Instanța a considerat însă „inoportună și prematură liberarea condiționată a condamnatului”, inclusiv din motivul că acesta nu i-a achitat uneia dintre fetele traficate, recunoscută drept victimă de către instanțele de judecată, daunele morale în valoare de 50 de mii de lei.

Nefiind de acord cu acest refuz, Șalun și avocatul său au declarat recurs la Curtea de Apel (CA) Bălți, însă și aceasta, în mai 2018, le-a respins cererea de eliberare condiționată.

În decembrie 2018, Covali a cerut iarăși să fie eliberat condiționat. Și de această dată, atât Judecătoria Edineț, cât și CA Bălți (la 3 aprilie 2019) i-au respins cererea din cauza aceleiași pagube morale de 50 de mii de lei, neachitată către una dintre victime.

Eliberat cu cinci ani și cinci luni înainte de termen

Covali nu s-a dat bătut și a continuat să scrie cereri în instanțele de judecată. De această dată, el a cerut să fie constatat faptul că, în perioada în care s-a aflat în Penitenciarul nr. 13 din Chișinău, a fost deținut în condiții inumane și, prin urmare, trebuie să beneficieze de o reducere a pedepsei. La 28 ianuarie 2020, Judecătoria Edineț, sediul Briceni, a admis plângerea lui Covali referitoare la condițiile de detenție.

Judecătorul Ghenadie Comerzan a dispus reducerea pedepsei lui Covali cu 651 de zile (peste un an și 9 luni) drept recompensă pentru perioada în care Covali a fost deținut în Penitenciarul nr. 13, inclusiv în arest preventiv.

Astfel, deși pedeapsa inițială de 19 ani de închisoare urma să se încheie abia pe 27 iunie 2025, ca urmare a reducerii cu 651 de zile din cauza condițiilor precare de detenție la care s-a adăugat reducerea de 1364 de „zile privilegiate a zilelor de muncă”, Covali a scăpat de închisoare cu 5 ani și 5 luni mai devreme, pe 28 ianuarie 2020, după ce a executat doar 13 ani și 7 luni din cei 19 ani dictați de instanțe.

Reprezentanții Penitenciarului nr. 2 Lipcani, unde Covali a fost deținut în ultima perioadă, ne-au comunicat că au atacat cu apel decizia instanței de a-l elibera pe acesta, considerând că a fost făcut incorect calculul zilelor de reducere a pedepsei.

„El a fost eliberat imediat, în ziua când a fost pronunțată încheierea judecătoriei, pe 28 ianuarie. Încheierea este executorie imediat. Noi, administrația penitenciarului, am depus cerere de recurs în instanța de apel împotriva acestei încheieri, dar totuși noi suntem obligați să executăm încheierea judecătoriei și să eliberăm condamnatul, ceea ce am și făcut. Noi considerăm că nu a fost calculat corect. A fost calculat, parțial, ca pentru o persoană prevenită. Noi considerăm că acest calcul nu este corect și am avut ca argument și tardivitatea plângerii. Totul o să fie examinat de Curtea de Apel (CA) Bălți”, afirmă Tatiana Caraion, jurista Penitenciarului. 

Din cauza pandemiei de Covid-19, ședința de judecată pe marginea acestui caz, care urma să aibă loc la CA Bălți pe 31 martie, curent, a fost amânată, fără a fi stabilită data exactă a următoarei ședințe. 

Și Tatiana Miron, condamnată împreună cu Șalun la 18 ani și 6 luni de închisoare, a ieșit din pușcărie înainte de termen. Aceasta a fost eliberată în urma unei încheieri din 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Hâncești. Beneficiind de o reducere a pedepsei cu „898 de zile compensate privilegiat” (2 ani, 5 luni și 15 zile) pentru munca neremunerată și remunerată din detenție, judecătoarea de instrucție, Valentina Suruceanu, a stabilit că Tatiana Miron a executat efectiv cel puțin ⅔ din termenul de pedeapsă și poate fi liberată condiționat de pedeapsă.

Am încercat să luăm legătura cu Alexandru Covali prin intermediul membrilor familiei sale. Atât fiul, cât și fiica sa ne-au spus că nu prea comunică cu tatăl lor și că nu ne pot ajuta să-l contactăm, deoarece acesta este plecat din R. Moldova.

Mărturiile unei victime a grupării lui Șalun

În luna martie, curent, ZdG a fost la Timișoara (România), unde a discutat cu una dintre victimele grupării lui Alexandru Covali. După ce a fost exploatată sexual la Chișinău, Natalia, poreclită de Șalun „бешеная” (sălbatică/nebună), a fost dusă în România, unde, la fel, a fost obligată să se prostitueze. Acum, după ce a aflat că Alexandru Covali a fost eliberat din închisoare înainte de termen, tânăra a decis să vorbească despre perioada care, spune ea, i-a marcat și distrus viața.

Redăm mai jos, în format text și video, mărturiile femeii: 

„În colecția mea sunteți carne proaspătă”

„Eram un copil ca orice alt copil, dintr-o familie foarte mare, care venea la școală de la sat la oraș și, într-o bună zi, nu m-am mai întors acasă pentru că o colegă de clasă mi-a zis că „vrei să vii la mine acasă?” Că era autobuzul la ora 1 și l-am pierdut și trebuia să aștept autobuzul de la ora 4 după masă. Am zis ok, vin la tine să aștept autobuzul. Și acolo, părinții ei, care erau țigani, una că m-au bătut, pe urmă mi-au dat ceva să beau și m-am trezit în Chișinău, în fața lui Sașa (Alexandru Covali, n.r.). În aceeași zi a fost totul. Sașa m-a cumpărat de la ei cu două mii de dolari pentru că eram virgină. Aveam 14 ani neîmpliniți. 

A venit ginecologul acolo ca să confirme că da, suntem virgine. Acolo erau mai multe fete. După aceea ne-a dus la amanta lui, la Catia, și ne-a ținut acolo vreo 7-8 luni. N-aveam voie să ieșim afară, n-aveam voie să vorbim. Stăteam într-o cameră. Ne-au ținut acolo ca să ne găsească clienți. Ne dădeau mâncare, dacă se poate zice mâncare. Ne ziceau ce să facem, cum trebuie să ne comportăm.

De exemplu, dacă erai virgină – costai bani. Dacă erau fete care nu erau virgine, erau pur și simplu minore, prețul varia de la 300 de dolari și putea să ajungă la 1000 de dolari. Depinde cum era fata, cum era îngrijită, cum arăta în primul rând. Că se uita – mâini, picioare, corp, dinți. Se uita la tine de ziceai că erai un cal la vânzare.

Fiindcă eram mai multe fete într-o cameră, mai apărea câte un scandal. Intra, ne bătea, zicea că așa ceva nu se face. Dacă una făcea ceva, luam bătaie toate și la întrebarea de ce ne-a bătut, zicea ca învățare de minte, dacă face cineva ceva – o primiți toate. Vorbea foarte urât. A zis că „în colecția mea sunteți carne proaspătă. Și când ne aducea, era neapărat să ne facă poze și să ne taie din părul nostru, că făcea colecție. El clar a zis că „eu v-am cumpărat și trebuie să faceți ceea ce vă zic eu”. Nu s-a ascuns chestia asta, să nu se vadă că ne-a cumpărat. Tranzacția banilor se făcea în fața noastră. Deci, număra banii și zicea că eu v-am cumpărat și fac cu voi ce vreau eu”.

„M-a vândut la un turc… cu 10 mii de dolari”

„După 7 luni a venit Sașa și a zis că tu de azi te muți în alt apartament. M-a mutat într-un apartament sub cel în care stătea el cu familia sa. Erau condiții foarte bune, era apartament super,  de lux. Eu am zis că bine – m-au mutat ăștia cu ce scop? Că stăteam eu, o fată și un băiat. Băiatul cela avea ca și cum grijă de noi, să nu facem vreo prostie, dar chestia asta era ca să ne pregătească să ne vândă primului client.

Pe mine m-a vândut la un turc… cu 10 mii de dolari pe atunci. Pe-o noapte. S-a făcut tranzacția în fața mea. Chiar în apartamentul ăla l-a adus. Și după aceea a urmat… că ăla era client permanent, sau nu știu cum să-i zic, încă trei luni de zile. După aia a început să ne ducă prin hoteluri, dar cel mai rău pentru noi era sauna pentru că în saună puteam să fim și bătute.

Odată, când mă ducea pe mine la hoteluri, am încercat să fug. M-a găsit pe scări, m-a bătut, m-a ținut acasă. Nici la medic nu m-a dus atunci, nu știam că am rămas însărcinată. Din cauza asta nu mai pot avea copii. Când a văzut că este foarte, foarte greu și foarte urât, a adus un medic care a zis că „trebuie să fie internată pentru că starea este foarte gravă. Din cauza loviturilor a pierdut copilul și trebuie curățată”. La care Sașa a zis că nu e nicio problemă. A doua zi, m-a dus la spital și peste o săptămână am ieșit la muncă. Ca și cum nu ar fi fost nimic.

La spital era același medic care ne-a verificat dacă suntem virgine, deci erau oamenii lui. Și dacă-i ziceai clientului ceva, că au fost cazuri, fetele le-au zis clienților că sunt sechestrate și vor să fugă, iar clienții erau puși de Sașa sau erau împreună cu Sașa, după ce venea fata acasă, Sașa o aștepta și era bătută. 

Când Sașa a auzit că mă caută poliția, m-a trimis în România, sub alt nume. Atunci eram și bătută că am încercat să fug. M-a prins, a strâns toate fetele, m-a tuns, m-a dat cu „zelioncă” (verde de briliant, n.r.) pe cap. El chestia asta o filma, pentru el asta era ca o distracţie.

A strâns toate fetele, m-a dus atunci la soacră-sa sau maică-sa, nu știu cine era, unde pe timpurile alea se construia casa asta (de pe str. Drumul Taberei, n.r.). Era un teren în spate, ne-a îngrămădit pe toate, a scos un pistol revolver, a pus niște cutii, m-a pus în fața zidului și împușca în cutiile alea. A zis că „dacă am nimerit-o e bine, dacă n-am nimerit-o, cică, ești fericită c-o să te tund și o să-ți pun zelioncă pe cap”.

Și m-a tuns, dar de fiecare dată mă tundea cu foarfecă de unghii, foarte mică. La fiecare tăietură, dacă se făcea pe cap, punea „zelioncă”, care ustura foarte tare. Și n-aveai dreptul să plângi. Dacă plângeai, el zicea că ai fost puternică când ai fugit, iar acum te doare? Și de fiecare dată zicea că el e atât de bun cu noi, dar noi îl forțăm să facă lucrurile astea”. 

„La 17 ani m-a adus în România”

M-a tuns, am stat acasă o săptămână de zile, cel puțin să nu se vadă vânătăile, iar peste o săptămână mi-a adus perucă și mi-a zis că tu de acum lucrezi în saună. Dar în saună n-am lucrat mult, cred că vreo 3-4 luni și după aceea, când a aflat că mă caută poliția, mi-a dat o hârtie și mi-a zis să învăț cum mă numesc, numele, prenumele, că peste trei zile te duci în România. 

În Moldova am fost la el trei ani. La 17 ani m-a adus în România. Mi-a adus pașaport fals, cu alt nume, m-a îmbrăcat ca pe o țigancă, miroseam îngrozitor. A zis că dacă o să mă întrebe la vamă ceva, să zic că mă duc la Iași să cumpăr ulei, că mi-a dat și o groază de sticle. Eram trecută eu cu alte două fete.

Numai am trecut vama și nici la 50 de metri de la vamă, într-o pădure, ne aștepta altă mașină. Ne-a pus în mașina aia, ne-a dus la Iași în tren și cu trenul am ajuns în Timișoara. În tren ne-a însoțit Sașa. Ne-a predat lui Vlad și imediat s-a întors în Moldova. A zis că o dată pe lună va veni în România. Vlad ne-a dus la el acasă, ne-a dat câte o palmă și a zis că asta este preventiv. În cazul în care faceți ceva, eu nu sunt Sașa, sunt mai rău. Și, într-adevăr, Vlad era mult mai rău ca Sașa. Vlad era mâna lui dreaptă aici în România. Sașa, când era polițist sau în armată, nu știu unde erau plecați ei, acolo s-au cunoscut.

Sașa, după cum am înțeles, pe timpurile alea lua fete din Transnistria și din Ucraina, le exploata în Moldova și după aceea, când nu mai erau de folos sau nu le mai întrebau clienții atât de mult, el le trimitea aici, la Timișoara.

În cel mai rău caz, dacă nici aici nu mai făceai față, te trimitea în Turcia, te vindea. Deci, fetele care făceau aici foarte mari prostii, au fost trimise în Turcia – eu nu știu vreo fată care să se fi întors de acolo. Și am căutat foarte mult. Deci, în ultimii trei ani chestia asta caut – fete, informații, dovezi ceva. Din Turcia, din păcate… nu știu dacă mai sunt în viață, pentru că aici fetele au fost foarte tare bătute”. 

„Ai o viață pe care o trăiești degeaba”

„Aici, la Timișoara, ne-a dus la „MayDay” (club de noapte din Timișoara, n.r.). Acolo erau bodyguarzi, nu aveai voie nici să ieși, nici să vorbești. N-aveai voie să vorbești foarte multe cu clientul, doar ziceai da sau nu. Dacă îți dădea clientul bani, erau luați. Dacă încercai să fugi de la ei, te vedeau cu ochi foarte urâți. Când am încercat să fug de la MayDay, că venea un client în fiecare zi și și-au dat seama că pot să fug, m-au luat de aici și m-au dus la Deva. Dar înainte să mă ducă la Deva, m-au bătut.

M-au dus la Deva la un bar, clientul ăla m-a găsit și acolo, m-au bătut iar și m-au adus înapoi în Timișoara, la barul Pueblos. După aceea, m-au dus la un alt bar, la Zoro. Deci, el m-a plimbat prin cinci baruri până am fugit definitiv.

Am venit la firmă la clientul ăsta care mă ajuta mereu și i-am zis că trebuie să mă ascundă undeva. M-a dus la munte în aceeași zi. După aceea, închiria câte un apartament în fiecare lună ca să nu mă găsească. Am zis că am scăpat. Simțeam, după vreo 6-7 luni, că sunt liberă, că pot ieși afară. Mi-a crescut părul. Am învățat româna, că până atunci vorbeam doar rusă. 

Pe urmă am ajuns la București, unde o prietenă de-a clientului ăsta al meu lucra în nu știu ce minister și ea m-a ajutat foarte mult. A făcut niște demersuri și am stat la ea acasă aproape 3 luni. Așa am ajuns la refugiați. La început eram azilantă sub protecția poliției. Trebuia să zic totul, cum am ajuns în România, ce s-a întâmplat, unde am fost ținută. Și după ce s-a aflat că totul este adevărat, mi s-a acordat statutul de refugiat. Cred că a fost în 2004, la începutul anului. 

Am scăpat de ei că nu mai sunt la ei, dar vă dați seama că un om care a trecut prin toate astea – viața lui e distrusă. Chestia care mă macină pe mine e că nu pot să-mi fac o viață normală cum trebuie să aibă fiecare fată: să-mi fac o familie, să fac un copil. Că orice om normal când aude ce s-a întâmplat și în ce ai fost… pentru că, din păcate, foarte mulți nu înțeleg că n-a fost de bună voie, nu te duci tu să faci chestia asta, că te-au răpit și ai fost impusă cu japca să faci chestia asta. Deci, ai o viață pe care o trăiești degeaba, trăiești așa… pentru că un nenorocit ți-a distrus toată viața”.

„Tot ce aveam de pierdut deja am pierdut”

„Realitatea pe care am trăit-o noi era ceva de groază. Citind ceea ce se scrie, zici că ok, bine, era unul care răpea fete, le prostitua și atâta tot. Dar nu se scria că ne bătea, că-și bătea joc de noi, că stingea țigări de noi. 

Eu nu mai am ce pierde acum. Tot ce aveam de pierdut deja am pierdut. Familie nu pot să-mi fac, copii, mulțumesc lui Sașa, nu pot avea niciodată. Eu n-am ce pierde. Dar ca mine sunt mii de fete. Deci, nu sunt una singură. Dacă pot ajuta pe cineva, de ce să nu ajut? Pentru că fiecare dintre noi dacă o să tacă și n-o să zică nimic, o să ne fie teamă, el o să facă chestia asta în continuare. Fiul lui este asociat aici în Timișoara cu același om cu care a fost asociat taică-său, barul s-a deschis în altă parte. Este același model pe care l-a avut Covali în R. Moldova, primul lui bar.

Chestia asta cu Covali cred că nu se va termina niciodată. El va răpi fete, le va vinde în continuare. Dacă n-o să fie în România, o să fie în altă parte. Pentru că s-a scris doar de Ucraina, Transnistria și România, dar nu s-a zis nimic de Turcia, că le vindea în Antalya. De chestia asta nu s-a scris. 

Este un om care, dacă ești la el, deja nu-ți mai este frică pentru tine, nu-ți mai pasă. Îți pasă de cei dragi, de familia ta, de părinții tăi, de bunicii tăi. Omul ăsta este în stare de orice, n-are nimic sfânt în el. Pentru ce toate astea? Că și el are o fiică. Lui i-ar fi plăcut să se întâmple așa ceva cu fiica lui? Ce vrea să demonstreze? Cât e de tare? Cât de multe poate să facă?

Aș fi vrut să-i văd fața, să mă uit în ochii lui. Trebuie cineva să-l înfrunte și el să stea în pușcărie. Să se termine și chestia asta cu barurile, cu fetele și cu tot cu ce se ocupă el. Pentru că el, cât a stat la pușcărie, de chestia asta s-a ocupat fiul lui, care este tot Sașa Covali. După câte văd eu, toată familia lui, începând de la copii și tot neamul lui este băgat în asta. E groaznic. Și de fiecare dată când vorbești de chestia asta și-ți aduci aminte… nu poți să vorbești fără să plângi… te gândești, Doamne, dacă l-aș vedea, l-aș omorî acum”. 

„Ce înseamnă condiții inumane? Dar noi am stat în condiții umane la el?”

„Eu am fost șocată când am aflat că a fost pus în libertate. Mie nu mi se pare corect ca omul ăsta, la toate câte a făcut… A fost în pușcărie, stătea ca boierul. Are niște poze pe internet care sunt făcute în pușcărie de-ți stă mintea-n cap. Deci, nu este posibil așa ceva.

Omul ăsta trebuia ținut într-o cameră care să fie 2 pe 2, fără geamuri, fără nimic. Să fie jos numai ciment, să toarne apă și să stea cu șobolani. Asta ar fi trebuit să fie pedeapsa lui. Ce înseamnă condiții inumane? Dar noi am stat în condiții umane la el? Când ne bătea sau când a stins țigara aia de mine că până-n ziua de azi am semne, au fost condiții umane? Când i-a zis medicul că nu poate să-mi facă avort, că trebuie să fiu curățată pentru că copilul este mort și el a zis: – bine, te duci azi la muncă și mâine vedem ce facem, astea au fost condiții umane? Că leșinam de durere? Sau alte fete pe care le ducea la spital și avortau și trebuiau să stea acasă cel puțin o lună de zile la recuperare, iar el a doua zi le punea la muncă… Astea sunt condiții umane? Despre ce umanitate vorbim? I s-a părut lui că dacă stătea acolo închis cu mâncare și cu de toate, erau condiții inumane, da?

Dar oamenii ăia care i-au permis să iasă afară nu s-au gândit că omul ăsta a distrus nu o viață, nu două, nu trei, nu cinci-zece, că prin el au trecut mii de femei, mii de fete? Poate jumate dintre ele n-or să ajungă niciodată să fie femei, niciodată n-o să poată avea copii, să-și țină copilul în brațe și care-și doresc foarte mult lucrul ăsta. Și noi vorbim de condiții inumane?

Mai mare rău decât mi-a făcut, că nu pot să am copii și nu pot să am o familie, nu-mi mai poate face. Cel mai mare rău pentru mine este chestia asta, psihicul meu e distrus. Care om normal o să vrea să stea cu o fată care nu poate să aibă copii? Sau care a avut un trecut ca ăsta? De două ori am fost logodită și din cauză că nu pot avea copii m-am despărțit. Dar nu sunt de vină bărbații, că fiecare om normal își dorește familie, își dorește copii. De ce să stric eu viața unui om care nu este vinovat cu nimic? E mai bine să zici adevărul de la început, pentru că după aia se va descoperi și ce faci? Îți strici și ție și lui viața? Pentru ce?”

Mariana Petersel, preşedinta Asociației „Generație Tânără” din Timişoara, ONG care militează pentru drepturile copiilor, împotriva traficului de ființe, a violenței domestice și a oricăror forme de abuz:

„Prima dată am aflat despre traficul de ființe din Moldova în ’95-’96, când Organizația Internațională pentru Migrație a repatriat primele victime din Bosnia și Herțegovina. Când am înțeles că este un lucru foarte serios, am început să deznod firele și așa am ajuns să văd că, de fapt, România a devenit o țară de tranzit pentru foarte multe femei din est și, mai ales, pentru femei din R. Moldova, care erau aduse în România în ideea că de aici, pe urmă, prin Albania, vor fi duse în Italia sau în Bosnia, vor ajunge în Franța sau cine știe unde. Și așa Timișoara a devenit un centru de tranzit, unde ele puteau să fie găzduite, unde ele puteau să fie exploatate, unde probabil că primeau primele cunoștințe vis-a-vis de acest fenomen brutal și urât. De aici pe urmă erau duse în altă parte, în alte țări, în alte regiuni. Anume din Timișoara, pentru că asta este, de fapt, granița cu Serbia, granița cu Ungaria. Este foarte ușor să le duci mai departe. Cam asta este viziunea despre Timișoara și despre venirea fetelor din zona voastră.

Eu spun tot timpul că nicio fată nu se naște prostituată. Trebuie să știți că ele erau luate din familii sărace, în mod special, pentru că acolo de multe ori chiar părinții erau parte a acestor plecări din țară pentru câștig. Le spuneau: îți duc fata, să vezi ce de bani o să-ți aducă. Fetele erau foarte harnice, puteau să facă o grămadă de lucruri. Și atunci tatăl sau mama ceea erau de acord, că fata lui este foarte harnică și o să poată să facă. Nu se gândeau la început că ea va nimeri într-o grupare din asta care o va trece prin necazurile exploatării.

Asta este prima fază, când eu pot să iau fata și pe urmă văd ce e în stare să facă și ce preț are. Pe urmă găsesc o altă grupare… De exemplu, băieții din Moldova sau din România vindeau fetele albanezilor, italienilor. Italienii s-au apucat să și le cumpere de neveste și să le folosească ca pe niște slugi, să le chinuie. Deci, tot timpul ele, săracele, au fost marfă. Da, asta este. Și nimeni n-a crezut. De multe ori, în instanță nu se accepta că ele sunt luate drept o marfă. Organele de drept și ele folosesc aceste fete, nu? În afară de a fi iubite și a-şi satisface plăcerile, le folosesc ca să-și facă munca, să afle noutăți de la ele”.

Citiți și: Proxenetul Șalun a scăpat definitiv de închisoare cu cinci ani înainte de termen. Decizie irevocabilă a Curții de Apel Bălți