VIDEO Promisiuni în loc de apă potabilă și canalizare sau cum politicienii au îngropat sute de milioane de lei în proiecte fără finalitate

• „Îmbunătăţirea calităţii apei şi a accesului la infrastructura de apă, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în zonele urbane şi rurale”, promitea Partidul Liberal în campania electorală din 2010.  
• „Până în 2020, fiecare casă din Moldova va fi conectată la apă potabilă de calitate şi sisteme de canalizare moderne”, promitea PLDM în campania electorală din 2014. 
• „În următorii cinci ani, toate localităţile din ţară vor fi asigurate cu apă şi canalizare”, declara, în 2018, Vladimir Cebotari, pe atunci vicepreședintele Partidul Democrat din Moldova. „Soluționăm definitiv problema alimentării cu apă și canalizare a localităților”, promitea șeful său, Vladimir Plahotniuc, în 2019. 
• „Conectarea fiecărui sat la sistemul de aprovizionare cu apă și de canalizare”. Așa suna una dintre promisiunile Partidului Socialiștilor în campania din 2019.
• Promisiuni similare a făcut și Partidul Acțiune și Solidaritate, aflat acum la guvernare, în campania electorală din 2021. 

ZdG a descoperit însă că, în urma acestor promisiuni, în 2022, au rămas doar acte de corupție, peste o sută de proiecte nefinalizate, sute de mii de oameni fără acces la apă potabilă și sisteme de canalizare și aproape un miliard de lei îngropat în cadrul unor proiecte, ajunse pe linie moartă. 

Promisiuni vs realitate în satul „exemplu relevant pentru întreaga țară”

Cotul Morii, raionul Hâncești, localitate aflată la doar câțiva km de hotarul cu Uniunea Europeană. Satul a fost construit de la zero după inundațiile din 2010, care, practic, au șters de pe hartă vechea localitate. În acel an, dar și în anii care au urmat, oficialii s-au întrecut în promisiuni, vorbind apoi la superlativ despre reușita de a construi un „sat model”, exemplu relevant pentru întreaga ţară. 

„La finalizarea proiectului, noi trebuie să avem o localitate model, sub toate aspectele. La nivel de infrastructură, la nivel de arhitectură și calitatea construcției…”, spunea, în 2010, când satul abia se construia, premierul din acea perioadă, Vladimir Filat. „Dle prim-ministru, vreau să vă informez că documentația de proiect prevede toate compartimentele. Arhitectură, rezistență, infrastructura toată, apa, canalizarea…”, îl asigura Anatolie Zolotcov, viceministrul Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului de atunci.

Doar că, la 12 ani de atunci, prea puține dintre promisiunile autorităților s-au îndeplinit. Apa și canalizarea au rămas și ele doar promisiuni. 

„Suntem pe malul Prutului, dar noi niciodată nu am avut apă”

„Îi foarte greu. Avem o singură fântână până în capătul celălalt (al mahalalei) și lumea târâie cu bacurile, cu… Uneori putem să rămânem și fără mâncare. Foarte bine ar fi să tragă odată, dar foarte de demult au promis apa asta și nu știm în ce an și în ce vreme o să avem noi apă. Mai sunt bătrânei care-s la câțiva kilometri de fântână și trebuie să târâie cu o căldare. Apa-i pe primul plan. Noi nu cerem gaz, nu cerem… S-a spus că e un sat european, dar un sat european fără apă îi foarte rău”, ne spune Ina Stratulat, locuitoare a satului Cotul Morii.

„Trebuie să pună mâna să facă, nu numai să vorbească. Suntem pe malul Prutului, dar noi niciodată nu am avut apă. Am trăit în satul vechi și o viață am cărat apă cu coromâsla, cu trei căldări: două în spate și una în mână”, spune și Mihail Brânză, proaspăt mutat împreună cu familia sa din satul vechi în satul nou. S-au mutat atât de târziu tocmai din cauza lipsei apei. Pentru că apeductul așa și nu a mai ajuns în curtea lor, familia Brânză a decis să sape o fântână. „Cred că vreo 30-40 de mii (de lei) s-au dus, cu tot cu lucru. Dar veniți și vă uitați câtă apă-i aici. Un metru de apă dacă este”, ne spune bărbatul ridicând capacul puțului pentru a ne arăta apa care abia lucește, la 25 de metri adâncime.

„72 de milioane de lei care stau înmormântate în pământ”

Supărarea localnicilor este justificată de faptul că, de aproape 10 ani, în zona lor a demarat, din sursele Fondului Ecologic Național (FEN), un proiect de alimentare cu apă potabilă din Prut. Proiectul a înghițit zeci de milioane de lei până acum, fără a deveni însă funcțional. În total, peste 15 mii de oameni din 10 localități din Lunca Prutului ar fi trebuit să beneficieze de apă în urma implementării acestui proiect.

„Din 2013 până în 2019 au fost alocate 72 de milioane de lei care stau înmormântate în pământ până în ziua de azi și apa așa și nu a ajuns la oameni. Eu cred că și în celelalte 9 sate care-s în proiectul ăsta tot este problema cu apa potabilă, dar aici e problema problemelor, pentru că suntem într-un loc foarte înalt și apa s-a lăsat foarte jos, mai ales acum, cu secetele acestea”, ne spune Ion Brânză, locuitor al satului Sărăteni din comuna Cotul Morii, fost viceprimar și consilier local.

În cei 9 ani de când se tot construiește, apeductul de la Cotul Morii a fost constant obiectul promisiunilor politicienilor. „După mai multe demersuri către domnul prim-ministru al R. Moldova, Pavel Filip, și către conducerea Partidului Democrat din R. Moldova, acest proiect a luat viață. (…) Domnule Pavel Filip, vă mulțumim frumos din partea tuturor cetățenilor din raionul Hâncești”, spunea fosta primară a comunei Cotul Morii, Lucia Guștiuc, de pe o scenă impunătoare a unui eveniment pre-electoral, organizat de PDM în Piața Marii Adunări Naționale în octombrie 2018, cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare din februarie 2019. În timp ce primara îi mulțumea, Pavel Filip, pe atunci prim-ministru, dădea aprobator din cap.

Un alt prim-ministru, Ion Chicu, a vizitat de două ori satul Cotul Morii, de fiecare dată cu promisiuni optimiste, care nu au mai devenit realitate. „În timp, vorbim despre finalizarea proiectului către sfârșitul anului (2020, n.r.), ceea ce ține de magistrala de conectare a localităților trebuie să fie finalizat și, firește, la acea etapă, trebuie să fie asigurat și acel număr minim de consumatori pentru ca tot sistemul să funcționeze bine”, declara, în iulie 2020, Ion Chicu din fața rezervoarelor, rămase uscate până astăzi, de la marginea comunei Cotul Morii.

„Cu apa îi catastrofă. Nu-i apă absolut”

În aceste condiții, oamenii se descurcă fiecare cum poate. Unii au săpat fântâni, dar tot nu au apă destulă. Satul fiind pe deal, apa e puțină și la adâncimi mari, de 25-30 de metri. Alți săteni și-au făcut rezervoare subterane – ulcioare, așa cum le numesc ei. Acestea trebuie umplute de 2-3 ori pe lună, însă nici în sat, nici în apropierea lui nu există o sursă cu suficientă apă.

Constantin Bivol, și el locuitor al comunei Cotul Morii, a ieșit, de câțiva ani, la pensie, însă nu are timp de odihnă. De el și tractorul lui vechi cu cisternă este dependentă o bună parte a locuitorilor din Cotul Morii și Sărăteni. Fără el, oamenii nu ar avea un lucru esențial pentru a-și duce traiul – apă.

„Eu car apă de 12 ani, de când ne-am mutat. Nu-i pot îndestula pe săracii oameni. Aici nu-i nici gârlă, nici iaz, nu-i nimic de unde să iei apă. Îi pericol. Suntem într-o stare foarte gravă”, ne spune bărbatul în timp ce aștepta să umple o cisternă cu apă din unica fântână de pe o rază de câțiva km care are mai mult de câteva căldări de apă, așa cum au restul fântânilor din zonă. 

„Nici nu știu ce o să facem dacă nu mai plouă. Din această fântână eu luam 10 cisterne pe zi și apa era la loc, dar acum nu mai este apă, eu o iau pe toată azi. Ieri am dus și azi duc, dar câți oameni încă sunt care așteaptă… Eu car zilnic, dar dacă o zi nu duc – deja se îngrămădesc. Cu apa îi catastrofă. Nu-i apă absolut. Asta-i unica fântână în care mai este apă. În rest nu mai este nimic”, ne mai spune Constantin Bivol.

Pentru trei tone de apă (3 metri cubi), atât cât încape în cisterna lui Constantin Bivol, sătenii achită 250 de lei, adică 83 de lei pentru un metru cub, în timp ce la Chișinău, de exemplu, prețul unui metru cub de apă potabilă de la robinete este de 10,69 lei.

Sunt perioade însă când Constantin Bivol este nevoit să facă o listă de așteptare, pentru că nu are de unde lua suficientă apă pentru toți cotmorenii: „Vecinii iau apă unul de la altul, apoi îi aduc celuilalt”, ne explică bărbatul cum se descurcă sătenii care rămân fără apă. 

Scumpă și puțină, apa adusă de Constantin Bivol este folosită de cotmoreni doar ca apă tehnică. Pentru băut și mâncare, oamenii sunt nevoiți să cumpere apă sau s-o aducă de la fântâni, atunci când au norocul să găsească apă în ele.

„Chiar și să începi a implementa proiectul, problema apare din care localitate să începi”

Problema accesului la apă potabilă a oamenilor din cele 10 localități din Lunca Prutului nu va fi însă rezolvată chiar dacă, într-un final, statul va aloca cele câteva milioane de lei necesare pentru finalizarea proiectului inițiat cu bani din FEN. „Aici există un paradox. Noi finalizăm proiectul acela, aducem apa din Prut până la intrarea în localitate, însă aceste localități nu dispun de rețele interne. Când s-a implementat proiectul cela, pentru mine a fost o întrebare de ce nu s-a luat în vedere că apa o aducem, o tratăm, însă beneficiari în cazul ăsta nu avem”, precizează Iurie Levinschi, președintele raionului Hâncești. 

Pentru a finaliza proiectul, în 2020 Consiliul Raional Hâncești a aplicat la Agenția de Dezvoltare Regională (ADR) Centru pentru a beneficia de un alt proiect prin care să fie construite rețele interne în aceste localități. Contractul a fost semnat în 2022, doar că, și de această dată, autoritățile au ales să meargă după vechiul scenariu. La ADR au fost depuse 16 proiecte, toate fiind acceptate spre finanțare. Toate proiectele au primit astfel o finanțare egală, în sumă de circa 7 milioane de lei. 

„Fiind proiectul nostru de 70 de milioane, noi ne-am revoltat. 10% din valoarea proiectului ne dați pe anul acesta. Asta e sumă foarte puțină, că-s opt primării, 10 localități. Chiar și să începi a implementa proiectul, problema apare din care localitate să începi. Primăriile care au beneficiat tot de 7 milioane, dar au proiecte de 15 milioane… la noi e de 70 și primarii iarăși pun întrebarea: dle președinte, noi începem proiectul și iarăși o să se primească ca cel din 2013, că-l începem și până în ziua de azi nu-i finalizat”, explică președintele de raion. Garanții că acest proiect va avea o finalitate nu sunt, recunoaște președintele raionului: „Ar fi bine ca să se finanțeze câteva proiecte, dar să se ducă la final. Fix cum a fost cu Fondul Ecologic. S-au început multe proiecte, dar și astăzi sunt proiecte care nu sunt finalizate și banii sunt băgați în pământ”. 

Iurie Levinschi: Peste 2-3 ani, o să fie cu totul alte prețuri, pot să fie duble față de ce este anul ăsta. Și atunci chiar nu văd cum să implementăm proiectul dat. 

ZdG: Există riscul să avem, pur și simplu, bani îngropați în pământ și proiectul ăsta să nu aibă o finalitate timp de foarte mulți ani?

Iurie Levinschi: Posibil și riscul ăsta este. Riscuri tot timpul sunt, în toate domeniile. 

„Bodaproste că este, să nu sece de tot și să nu fie”

Istoria din Cotul Morii e una care se repetă în peste o sută de localități din R. Moldova. Văsieni este un sat cu circa 4 mii de locuitori, aflat la doar 30 de km de Chișinău, capitala R. Moldova. Și aici problema aprovizionării localității cu apă potabilă este una stringentă. În Văsieni, în pământ, stau „investiți” circa 5 milioane de lei, într-un proiect cu o valoare totală de 8,2 milioane de lei. Contractul a fost semnat în 2014 pentru „lucrări de construcție a sistemului de aprovizionare cu apă și canalizare”. 

„Din păcate, deficiențele pe care le-a avut proiectul dat au dus la stoparea lui, în primul rând din anumite motive tehnice, pentru că au fost găsite o sumedenie de erori în cadrul proiectului care a fost depus la Fondul Ecologic și totodată finanțarea parțială și insuficientă a dus la aceea că proiectele nu mai sunt viabile la ziua de azi, pentru că s-a schimbat și componenta financiară și componenta de indicatori față de cerințele la zi. Ultima dată lucrări au fost făcute în 2016 și de atunci, contracte de prelungire au fost semnate de finanțare, dar finanțări nu au mai fost”, menționează Sergiu Candu, primarul din Văsieni.  

Oamenii din sat se alimentează cu apă potabilă, în special, din fântânile publice, deși recunosc că nu cunosc foarte multe despre calitatea ei. „Noi, ca atare, nu am luat analiză ca să vedem calitatea apei. Am motor pe care l-am pus în fântână și folosesc apă din fântână”, recunoaște  Efimia Neagu, locuitoare a satului Văsieni, r. Ialoveni. „Noi tot timpul bem de asta. N-avem din altă parte. Bodaproste, văd că suntem sănătoși, nu simțim așa, pentru apă… Amu vara, când e cald tare, aducem de la cișmea, că chipurile e mai gustoasă oleacă, dar e tot apă. Bodaproste că este, să nu sece de tot și să nu fie…”, ne zice și vecina ei, Ana Candu. Ambele femei se alimentează cu apă de la o fântână din apropierea casei lor. 

Imediat după această discuție, cele două vecine au mers la fântână pentru a scoate o căldare cu apă. Dar, au avut parte de o surpriză. 

• E cam tulbure. Cumătră Ană, îi tulbure. 
• Dar din ce cauză…?!
• Îi tulbure apa?
• Ia uite la dânsa, îi tulbure. 

„Nu este una tocmai bună de consum, dar, reieșind din situația că nu avem o sursă alternativă, oamenii consumă această apă”

Sergiu Candu, primarul de Văsieni, admite că într-o situație similară e practic tot satul. Puțini sunt cei care-și permit să cumpere apă. „Oamenii se alimentează cu apă din fântânile de suprafață și asta creează o sumedenie de probleme pentru că, după cum știm bine, solurile noastre au fost suprasolicitate, folosite diferite chimicale agricole și nu numai. Plus, lipsa sistemului de canalizare iarăși infectează solul cu devărsările din gospodării și apa de suprafață este toată neconformă normativelor și nu este una tocmai bună de consum, dar, reieșind din situația că nu avem o sursă alternativă, oamenii consumă această apă. Sunt conștienți, dar neavând altă alternativă, pur și simplu nu au ce face. Asta este realitatea și problema apei pentru R. Moldova, mai ales în ultimii ani de secetă, care agravează și mai mult infestarea și intoxicarea fântânilor de suprafață, este una chiar curentă și foarte actuală”, menționează primarul.

Lipsa apei potabile de calitate din sat afectează inclusiv școala și grădinițele. Lilia Vrabii, directoarea grădiniței din sat, precizează că, an de an, instituția întâmpină probleme în obținerea autorizației „din motivul că apa nu corespunde cerințelor și chiar arată niște indicatori foarte contraindicați cerințelor”.

Astfel, inclusiv pentru gătitul mâncării pentru copii, e nevoie de a cumpăra apă. „Noi contractăm firma care ne prestează apă. Vă dați seama câți litri de apă ne trebuie nouă ca să cumpărăm pe zi pentru ca să facem doar hrana și deja pentru băut. Și chiar avem probleme pentru că nu ni se permite nici să spălăm mânuțele copiilor, fiindcă apa conține diferiți microbi care nu ne permit să spălăm mâinile, dar noi nu ne putem permite să procurăm apă și pentru ca să spălăm mânuțele la copii. Noi pentru strictul necesar, numai pentru alimentație cât calculăm, plus-minus la 80-90 de mii de lei pentru o instituție. Dacă ar fi apa potabilă, noi le-am putea folosi în altceva, pentru dotarea grădiniței, pentru rechizite, pentru…”, admite directoarea. Deși la școală și grădiniță se folosește apă cumpărată, acasă majoritatea dintre copii nu-și permit acest „lux”.

„Aici, în instituție, noi încercăm să asigurăm o apă cât de cât calitativă, procurată. Dar acasă copilul pleacă și bea tot din aceeași fântână, care vine din același izvor, care alimentează tot satul, și deseori avem probleme, copilul vine dimineața cu probleme de burtă, cu vomă, cu diaree… Când analizăm ce a mâncat, totul este bine, dar de multe ori noi credem că este, totuși, problema de la apă. Și la majoritatea copiilor din localitate sunt probleme foarte mari cu dințișorii. Toți dinții sunt cariați și când se duc la tratament, nu este din cauza dulciurilor, dar foarte mulți medici spun că e din cauza apei”, remarcă Lilia Vrabii. 

Primarul speră că cele cinci milioane de lei „îngropați” în pământ vor putea, totuși, fi salvați și vine cu un sfat către autoritățile care gestionează banii publici. „Cred eu că dificultățile cu realizarea proiectelor ecologice pentru localități se datorează și faptului că au fost lansate mult prea multe decât permitea situația financiară. An de an se depuneau proiecte, începea finanțarea, respectiv nu ajungeau fonduri pentru a face lucrări capitale și a finaliza unul din ele. Mereu am spus-o, la toate întrunirile posibile și imposibile, că una dintre soluții ar fi să se selecteze mai puține proiecte și să fie finanțate până la finalitate, până la darea în exploatare, ca ulterior să fie depuse altele noi”, crede Sergiu Candu. 

„Dacă erai prieten cu alde plahotniuci și așa mai departe, atunci aveai finanțare, nu – înseamnă că stai într-o parte și așteaptă”

La Abaclia, raionul Basarabeasca, în 2015 se semnau actele pentru un proiect în valoare de 63,1 milioane de lei în vederea asigurării localității cu apă potabilă și sistem de canalizare. După ce s-au investit circa șase milioane de lei, și aici proiectul a fost tras pe linie moartă. „Am implementat 6 km și acum, după cum vedeți, sunt în nămol și creștem broaște…”, ne zice Victor Niculiță, primarul de Abaclia, în timp ce ne arată una dintre fântânile construite în cadrul proiectului. 

„Au fost alocațiile, pentru prima dată, în 2016, 2 milioane. Costul total al proiectului e de 64 de milioane, la timpul dat, în 2016, sinecostul, după devizul de cheltuieli. La ziua de astăzi, respectiv, o să fie peste 100 de milioane. Și, am început, operativ, implementarea. Satul e mare, 70 de km avem de implementat. În 2017 încă 2 milioane am implementat, în 2018 încă 2 milioane, (apoi, n.r.) s-a schimbat conducerea și ierarhia în statul R. Moldova și s-a finalizat și implementarea proiectului…”, povestește primarul. „Șase milioane pentru sistemul de canalizare și apă care este îngropat și nefuncționabil și nici nu are cum să fie funcționabil”, repetă el. 

Victor Niculiță este primar al satului de peste un deceniu, perioadă în care a fost nevoit să coabiteze cu mai multe guvernări. „Cunoaștem foarte bine cum se dădeau proiectele, ca și pe timpuri, și în ziua de astăzi, se alocau banii pe culorile politice. E clar, da? Că dacă erai prieten cu alde plahotniuci și așa mai departe, atunci aveai finanțare, nu – înseamnă că stai într-o parte și așteaptă sau adă contribuția. Ce înseamnă contribuția. La apă și canalizare e 15%. 15% din 70 de milioane, la ziua de azi, vă dați seama că-s 100 de milioane, trebuia cât, 15 milioane. 15 milioane le colectăm noi pe satul Abaclia? Da‘ niciodată… E o prostie. Asemenea bani nicio comunitate nu are. Cum primeau alte comunități, e sub semnul întrebării. Dar vă spun cum. Prin decizii de Parlament, hotărâri de Guvern, se alocau sumele bănești la comunitățile care erau afiliate politic”, reclamă primarul. 

El crede că și actuala guvernare face aceleași greșeli. „Acum îs alte partide, alte culori și fix aceeași greșeală o face conducerea de astăzi. Dar este foarte greșit, fiindcă primarul astăzi este și are o culoare și mâine e un alt primar și e altă culoare. Și nu nimerești în culorile celea. Ce faci atunci? Nu-i o absurditate? E absurd. Iată ceea ce ajungem la ziua de astăzi cu sisteme nefuncționale… Șase milioane. Eu mă întreb: băi, da’  banii ăștia… Banii ăștia-s ai cetățenilor, sunt investiții de peste hotare. Trebuiau să fie finalizate. Ori ce facem? Implementăm o parte și le părăsim și pe urmă cine-i de vină? Adică suntem de vină toți, începând cu administrația publică locală, Guvernul și Parlamentul”, acuză primarul. 

Victor Niculiță: Nu vedem noi degrabă Europa în așa context și cu așa dezvoltare. 

ZdG: Pentru că nu a fost o strategie clară. 

Victor Niculiță: Ea nici nu este. Strategie de implementare a proiectelor… Iată eu astăzi… unde-i strategia ceea… Că statul R. Moldova a avut, pe timpuri, din 2014, dacă nu mă greșesc, o avut alocații de la comunitatea europeană ca să implementeze în toate comunitățile, de la 3 mii în sus, proiecte de canalizare. Și? S-au dus bani în stânga, s-au dus bani în dreapta, la pensii, unde…, pentru salarii. Și la urmă ni se spune: nu sunt bani, dl primar. Asta-i realitatea. 

„Ele au fost pur și simplu niște țevi îngropate în pământ și mai departe fără nicio continuitate”

Cu 54 de milioane de lei urma să fie construit un „sistem de apeduct, canalizare și epurare” și la Gălești, r. Strășeni, tot cu mijloace din Fondul Ecologic. 

„În 2016 a fost selectată o firmă care a început lucrările, s-au construit undeva vreo 2,5 km de rețea de canalizare, cu tot cu ceea ce ține de fântâni, și apoi s-a stopat proiectul, s-au început anumite probleme. Mai departe finanțări nu au fost, agentul economic lucrări nu a executat și după aceea a expirat contractul cu firma dată. Mai departe nu s-au mai făcut lucrări din lipsa surselor de finanțare”, explică primarul Nicolae Budu scurta istorie a implementării proiectului din satul său. Din cele 54 de milioane, a fost valorificat doar un milion. Din 2017, lucrările sunt abandonate.

„Au fost pornite multe proiecte, s-a acordat câte un milion în fiecare localitate, ceea ce reprezintă nici 0,01% din tot proiectul, mai departe finanțare nu a fost și ele au fost pur și simplu niște țevi îngropate în pământ și mai departe fără nicio continuitate. Lecția cred că au învățat-o mai ales primarii, fiindcă un proiect trebuie să-l începi de la început și să-l duci până la sfârșit, să fii sigur că o să obții finanțarea de la început și până la sfârșit. Așa pur și simplu să te avânți într-un proiect când ai o sursă mică de finanțare doar pentru început, dar nu știi ce o să fie cu finalitatea lui, eu cred că nu are rost”, afirmă Nicolae Budu.

Spre deosebire de alte localități, unde oamenii nu au deloc apă, în comuna Gălești funcționează o rețea construită încă pe vremea Uniunii Sovietice, renovată și extinsă ulterior, care asigură locuitorii cu apă tehnică. Apa potabilă o iau, în continuare, din fântâni. 

„Avem apă, avem gaz, avem televiziune, internet. Practic avem de toate, dar nu avem canalizare. Cea mai stringentă problemă e canalizarea, pentru că fiecare om aruncă unde nimerește. Nu e bine pentru sănătate, pentru igienă”, ne spune Veronica Ursu, locuitoare a satului.

Pe lângă finanțarea insuficientă, proiectul de la Gălești, alături de cele din satele vecine Ghelăuza și Tătărești, a fost vizat și într-un dosar de corupție. Cei trei primari erau acuzați de procurori că, împreună cu reprezentantul unei firme de construcții, ar fi trucat licitațiile de atribuire a lucrărilor. Patronul firmei de construcții, decedat între timp, a fost găsit vinovat și condamnat la patru ani și jumătate de închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe o perioadă de doi ani și jumătate. În cazul primarilor, dosarul nu are o finalitate.

FEN – reformat în 2022, nu va mai finanța proiecte legate de apă și canalizare

Fondul Ecologic Național (FEN) a fost creat în 1998 pe lângă Ministerul Mediului (MM) cu scopul de a acumula mijloace suplimentare pentru finanţarea activităţilor din domeniul mediului. Ulterior, Fondul a trecut prin mai multe procese de reformare, iar după 2010, peste 90% dintre proiectele finanțate de FEN au vizat accesul localităților la apă potabilă și canalizare. Fondul era suplinit, an de an, în special din surse externe, cu zeci de milioane de euro, aprovizionarea oamenilor cu apă potabilă și accesul la rețele de canalizare fiind una dintre cerințele imperative ale donatorilor. 

Bântuit de corupție și afiliere politică, FEN și-a sistat practic activitatea în acest an (2022), după ce Parlamentul a votat reformarea acestuia, FEN devenind Fondul Național de Mediu (FNM), gestionat de către „Oficiul Naţional de Implementare a Proiectelor în Domeniul Mediului”, entitate din subordinea MM. FNM nu va mai finanța, pe viitor, proiecte legate de apă și canalizare, ci doar programe care țin nemijlocit de domeniul ecologiei și protecției mediului. FEN a lăsat în urmă aproape un miliard de lei îngropați în pământ și peste o sută de proiecte de aprovizionare cu apă și canalizare nefinalizate.

Ex-membru al Consiliului de Administrație al FEN: „Intervenția politică nu a fost exclusă niciodată, indiferent de cât de mult noi asta nu ne-am dorit”

Gabriel Mărgineanu, expert în domeniul mediului și fost membru al Consiliului de Administrație al FEN în perioada 2017-2019, susține că cele peste o sută de proiecte nefinalizate sunt o consecință a slabei organizări, dar și a influenței factorului politic. 

„Cert este că și până în 2017, atâta timp cât a existat FEN, parcursul a fost același, adică dosare veneau, ele erau luate spre examinare, ele erau acceptate spre finanțarea, iar deja finanțarea se efectua în dependență de mijloacele disponibile și fiecare ce documente urma și reușea să le prezinte ca și executare. În ce măsură asta era corect, în sensul real, direct adică, sincer vorbind, și nu era influențat politic sau era influențat politic sau era doar politic, asta este alt subiect. Nimeni nu poate exclude, pentru că de fiecare dată, orice partid care era în opoziție spunea că guvernarea își satisface interesele sale prin intermediul nu doar a FEN. Restanțele (în 2017, n.r.) erau de peste două miliarde, în primire, proiecte noi, veneau încă de câteva sute de milioane. Asta era în fiecare an. Respectiv, suma totală pe țară pentru proiectele deja luate spre finanțare era în permanentă creștere. La finalul lui 2019, când eu plecasem, suma despre care noi discutam, suma totală pe țară, era în jur de patru miliarde, puțin sub patru miliarde de lei, pe toate proiectele FEN”, precizează Mărgineanu. Acesta susține că schimbarea frecventă a conducerii Ministerului Mediului, care ducea și la schimbarea membrilor Consiliului de Administrație al FEN, a fost un alt motiv pentru care sute de proiecte nu au mai ajuns la finalitate. „Nu am avut niciodată o stabilitate a membrilor CA…”, explică el. 

Totodată, FEN a avut doar câțiva angajați care, în teorie, trebuiau să gestioneze proiecte care însumau câteva miliarde de lei. „În această perioadă, noi am avut de la maximum 5 persoane, cu tot cu contabilitate, până la două persoane – oameni care se ocupau de aceste câteva miliarde, aceste câteva sute de dosare pe țară, de proiecte pe domeniul mediului. Adică trebuia să le primească, să le examineze, să se pronunțe asupra lor, să le pregătească pentru examinarea în cadrul CA, eventual să-l apere dacă apar întrebări. Tot lucrul ăsta trebuia să-l facă și plus mai trebuia să facă evaluarea, monitoringul în teritoriu, adică trebuiau să se ducă la… Deci fizic el (angajatul) nu reușea”, zice Gabriel Mărgineanu, care concluzionează: „Specialiști în domeniu avem puțini, specialiști cu curaj, care să fie auziți, avem și mai puțini, iar intervenția politică nu a fost exclusă niciodată, indiferent de cât de mult noi asta nu ne-am dorit”. 

În 2019 și Curtea de Conturi, după ce a verificat prin două misiuni de audit conformitatea și performanța FEN, a constatat că „uneori autoritățile au aprobat spre finanțare proiecte neeligibile sau în lipsa resurselor financiare și fără să țină cont de priorități, nu au monitorizat corespunzător atât selectarea cât și implementarea proiectelor, nu au stabilit criterii clare de evaluare și măsurare a rezultatelor, iar multe dintre rezultatele raportate nu sunt reale. Beneficiarii nu au dat nici ei dovadă de disciplină în procesul de administrare a proiectelor”. 

 „Pentru implementarea acestor proiecte, au fost alocate din FEN mijloace financiare de 973 milioane lei”

După reforma FEN, programele și proiectele de dezvoltare regională și locală, inclusiv cele privind sistemele de apeduct și canalizare, vor fi finanțate din Fondul Național de Dezvoltare Regională și Locală (FNDRL). Noua structură a fost creată prin restructurarea „Fondului de Investiții Sociale din Moldova” și va fi în gestiunea unui Oficiu din cadrul Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale (MIDR). Acesta gestionează acum programul „Satul European”, anunțat de guvernarea PAS în acest an.

Până atunci, conform informațiilor oferite de MM într-un răspuns remis ZdG, la data de 1 septembrie 2022, la MM erau „înregistrate 104 proiecte pentru care contractele de finanţare din FEN sunt valabile şi dispun de solduri. Pentru implementarea acestor proiecte, au fost alocate din FEN mijloace financiare de 973 milioane lei, dintre care peste 70 la sută sunt valorificate”. Ministerul anunță că „la momentul încheierii procesului de reorganizare a FEN-ului, toate proiectele nefinalizate, cu contracte de finanţare în termene de acţiune, vor fi preluate de instituţia care urmează să administreze FNM şi gestionate în limita mijloacelor financiare disponibile pe contractele respective.

Beneficiarii proiectelor din măsura de aprovizionare cu apă şi sanitaţie care nu pot fi finalizate cu mijloacele financiare alocate din FEN vor solicita suport financiar suplimentar în cadrul programelor oferite de FNDRL sau vor identifica alţi finanţatori, după caz. În comunicarea dintre MM şi Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale (MIDR) a fost insistent susţinută ideea precum că proiectele de asigurare cu apă şi sisteme de canalizare demarate cu suportul FEN urmează să aibă prioritate la finanţare din FNDRL. Acest fapt este confirmat prin aprobarea clauzei Manualului operaţional al FNDRL, la propunerea MM, de a acorda punctaj din oficiu proiectelor care asigură continuitatea celor finanţate din FEN, pentru a le spori competitivitatea”, se menționează în răspunsul MM. 

Director ONDRL: „Nu se pune niciun criteriu politic aici”

Mihai Croitoru, directorul Oficiului Național de Dezvoltare Regională și Locală (ONDRL) afirmă că, în 2022, în programul „Satul European” s-au înscris 57 de proiecte demarate anterior în cadrul FEN, dintre care 53 au fost acceptate spre finanțare. „Diferența dintre ONDRL și fondurile accesate anterior din FEN este că ONDRL alocă 10 milioane de lei per proiect anual. Respectiv, în FEN anterior se alocau câte 500 de mii – un milion de lei per proiect, ceea ce nu ducea la finalitatea lucrărilor”, susține Croitoru. 

Deși unii primari acuză că și în programul „Satul European” alocările se fac pe criterii politice, Croitoru respinge acuzațiile. „Nu se pune niciun criteriu politic aici. Dacă cineva va face o analiză câte primării are fiecare partid, o să fiți foarte surprins de modul de selectare și cât de corect a fost ONDRL pentru distribuirea acestor bani”, zice acesta. „ONDRL are deja stabilit un mecanism de implementare a proiectelor. Dispunem de 23 de angajați, patru autoturisme, deci suntem echipați bine, suntem dotați bine. Inginerii noștri pe parcursul implementării proiectelor vor merge și vor verifica corectitudinea implementării proiectelor pentru a le aduce la finalitatea dorită de către cetățeni”, promite șeful ONDRL. 

10 miniștri, reprezentând șase partide, au gestionat FEN în ultimii 13 ani

FEN a fost gestionat în ultimii 13 ani de către 10 miniștri ai Mediului, care au reprezentat șase partide diferite. În perioada septembrie 2009 – mai 2014, Ministerul Mediului (MM) a fost condus de către Gheorghe Șalaru, reprezentantul Partidului Liberal (PL), aflat atunci la guvernare. În perioada iunie 2014 – februarie 2015, ministră a fost Valentina Țapiș, propusă în funcție de către Partidul Liberal Reformator. Ulterior, la șefia ministerului, între lunile februarie – iulie 2015, a ajuns Serghei Palihovici, exponentul Partidului Liberal Democrat din Moldova. A urmat Valeriu Munteanu, care a reprezentat PL, între anii 2015 – 2017.  În 2017, MM a ajuns în componența Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului (MADRM), iar ministru a devenit Vasile Bîtcă, exponentul Partidului Democrat din Moldova (PDM). Apoi, la șefia instituției care gestiona Fondul Ecologic au urmat alți doi exponenți ai PDM – Liviu Volconovici și Nicolae Ciubuc. În 2019, pentru câteva luni, această funcție a revenit Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), ministră fiind Georgeta Mincu. Apoi a urmat Ion Perju, care a reprezentat Partidul Socialiștilor din R. Moldova, pentru ca, în 2021, ministră a Mediului să devină Iuliana Cantaragiu, desemnată de PAS. 

Cantaragiu și-a prezentat demisia din funcție în luna septembrie curent. La începutul anului 2022, într-o intervenție pentru TV 8, Cantaragiu descria cum a funcționat FEN în ultimul deceniu. „Din dorința guvernelor anterioare de a acapara cât mai multe localități, eu numeam chestia asta „de a cumpăra voturi”, voia să împrăștie cât mai mulți bani în toată țara, dar disponibilitatea alocărilor în fond era redusă. Respectiv, se aprobau multe proiecte de valoare mare, dar cu alocări foarte mici, și oamenii porneau proiectele și se stopau…”, zicea fosta ministră. 

„Mai mult de jumătate din fântânile din R. Moldova nu corespund normelor sanitare”

În lipsa unor sisteme de apeduct, majoritatea oamenilor din sate se alimentează cu apă din fântâni. Liliana Carp, medic specialist în cadrul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP), avertizează însă că, de multe ori, aceasta nu corespunde normelor sanitare.

Liliana Carp: „Rezultatele studiilor efectuate pe parcursul ultimului an au arătat nivele sporite de neconformitate a apei din fântânile publice de mină. S-a constatat că mai mult de jumătate din fântânile din R. Moldova nu corespund normelor sanitare. Principalii poluanți din fântânile de mină sunt nitrații, fierul, borul, precum și parametrii microbiologici. Dacă e să ne referim câte probe nu au corespuns normelor, atunci în 2021 au fost aproximativ 60% din probele la parametrii microbiologici și 74% după indicatorii chimici. 

Maladiile principale care se pot transmite prin apa contaminată sunt maladii infecțioase și maladii neinfecțioase. Din maladiile infecțioase vorbim despre dizenterie, se poate transmite hepatita virală A, colita enterohemoragică și grupul febrelor tifoide și paratifoide, însă acestea nu s-au înregistrat în R. Moldova mulți ani la rând. În schimb, cea mai mare problemă care afectează oamenii, în special în zonele endemice, este conținutul sporit de fluor în apa din fântâni. Aceasta se atestă mai des în raioanele Ungheni, Căușeni, Ștefan Vodă, Glodeni, Hâncești. Conținutul acesta sporit de fluor în apă poate determina apariția maladiei numită fluoroza dinților și osteoporoza oaselor, care determină o fragilizare a dinților, la adulți cât și la copii.  

Noi recomandăm ca să nu se mai construiască atât de multe fântâni și banii să fie investiți în construcția apeductelor, adică sisteme centralizate de alimentare cu apă, deoarece acestea sunt mai sigure din punct de vedere al potabilității. Apa este mai sigură, mai ales din punct de vedere microbiologic.” 

Datele Biroului Național de Statistică arată că, în anul 2021, acces la sistemele publice de alimentare cu apă potabilă au avut doar 60% din localităţile ţării, și doar 8,7% au avut acces la sistemele publice de canalizare.

Acest material jurnalistic a fost realizat cu sprijinul International Media Support (IMS)