VIDEO Hoții de păduri (I). Furtul de lemn din pădurile Moldovei, văzut din interiorul sistemului. Convorbiri telefonice, indicații (i)legale, solicitări politice și case de milioane

Un pădurar demis recent pentru că a permis tăierea ilegală a pădurii a acceptat să povestească, deschis, cu probe, despre cum șefii săi i-au cerut în ultimii ani să taie copaci și să scoată din pădure surplusul de lemn, acumulat în urma tăierilor planificate, dar și despre cum politicul se implică în activitatea silvicultorilor. 

Timp de mai mulți ani, pădurarul care a cochetat și cu politica, acuzat la rându-i de implicare în scheme, a documentat multe dintre indicațiile primite de la superiori, înregistrând mii de convorbiri telefonice cu aceștia, dar și cu alți colegi, despre dedesubturile unui sistem bântuit de corupție.

ZdG a analizat o parte dintre aceste discuții și vă prezintă, în premieră, detalii din lumea furtului de pădure, văzute și simțite din interiorul sistemului, o lume în care pădurarii sunt cei care execută indicațiile superiorilor, iar ulterior, tot ei sunt sacrificați, dacă furturile ajung să fie descoperite. Fotoliile șefilor sunt însă, aproape de fiecare dată, de neclintit. E o lume în care interesele și relațiile din politică și justiție fac legea.

Timp de câteva luni, ZdG a documentat cum se fură lemnul din pădurile Moldovei, cum (nu) sunt pedepsiți cei implicați în acest proces, cum sunt disponibilizați, după care revin în funcții grație unor relații pe care le au în lumea politică sau în justiție. Am descoperit un sistem în care șefii sunt numiți sau subordonați politic, unii dintre ei neavând studii în domeniu, iar cei care încearcă să muncească onest sunt îndepărtați. Pădurea statului a devenit, pentru mulți dintre cei care trebuie să aibă grijă de ea, o afacere privată. Documentarea jurnalistică de câteva luni ar permite scrierea unei cărți. Ne-am limitat însă la publicarea, în următoarele zile, a unor istorii care demonstrează cel mai bine realitatea dintr-un sistem în care corupția a devenit un stil de viață. 

Astăzi, 4 iunie, în ajunul Zilei Mondiale a Mediului, publicăm primul articol.
Luni, 7 iunie, marți, 8 iunie și miercuri, 9 iunie vor urma celelalte trei subiecte la tema tăierilor de pădure.

Vasile Frunză este pădurar din tată-n fiu. A crescut în pădurea în care a activat tatăl său. Oficial, din septembrie 2006, acesta a devenit pădurar în cantonul nr.8 din cadrul Ocolului Silvic Bobeica, care face parte din Întreprinderea pentru Silvicultură „Hâncești-Silva”. De atunci, cu o pauză de câteva luni, a fost tot timpul pădurar în același canton. 

Demis pentru că s-au descoperit 93 de arbori tăiați ilegal

Un control efectuat în vara anului 2019 în cantonul său, la care a participat inclusiv un deputat din Parlamentul R. Moldova, a scos la iveală faptul că au fost tăiați ilicit nu mai puțin de 93 de arbori de stejar, înregistrându-se un prejudiciu total de 72,7 mii de lei. Atunci, Vasile Frunză a fost demis. A revenit însă la muncă după ce a atacat actul în judecată, iar ulterior, Judecătoria Hâncești i-a dat dreptate, obligând statul să-l repună în funcție, să-i compenseze un prejudiciu moral în valoare de 20 de mii de lei și să-i achite salariul de 18 mii de lei pentru cinci luni de absență forțată de la serviciu (salariu său mediu fiind de 3,6 mii de lei lunar). 

În instanță, pădurarul s-a apărat și a pus furtul de lemne pe seama suprafeței mari de pădure pe care trebuia să o supravegheze: 402,5 ha. „Pierderile cauzate prin tăierile ilicite nu trebuie puse pe seama pădurarilor, dar a persoanelor care, nemijlocit, au recurs la defrișare, or, în sarcina sa, pădurarul nu a primit acei copaci printr-un act de primire-predare, ca să-i fie imputat, într-un fel, prejudiciul creat. Ultimul are doar obligaţia de a apăra fondul forestier, per ansamblu”, s-a apărat Vasile Frunză.

În martie 2021, însă, Curtea de Apel (CA) Chișinău a anulat hotărârea primei instanțe și a menținut în vigoare actul prin care Vasile Frunză era demis. La sfârșit de martie, curent, Vasile Frunză a predat cheile de la canton și a părăsit pădurea. Litigiul dintre el și Agenția Moldsilva, în care cere să fie repus în funcție, a ajuns la Curtea Supremă de Justiție (CSJ), unde recent a fost pus pe rol. 

„Se scrie masa lemnoasă pe o factură și cu acea factură se cară toată ziua lemne. Cât reușești”

După 15 ani de activitate în pădure, Vasile Frunză a văzut și a trăit multe. Acesta a acceptat să discute cu ZdG despre schemele care, an de an, lasă pădurile Moldovei fără copaci. Pădurarul a povestit, cu lux de amănunte, cum se colectau bani și voturi de la el și colegii săi, nevoiți să execute indicațiile superiorilor doar pentru a nu-și pierde locul de muncă.

„Pădurea, ca atare, nu se fură de către pădurari. Poate fi cu mâna pădurarului, dar sunt impuși de către șefi, de la conducere, de la întreprinderi și de la ocoalele silvice”, își începe dezvăluirile Vasile Frunză, relatându-ne despre cea mai simplă și mai des aplicată schemă prin care se fură pădurile: surplusul creat artificial în timpul tăierilor legale. 

„Când se execută evaluarea, în limba rusă „pereuciotu” (inventariere, n.r), copacul se măsoară. La parchet vine pădurarul vecin, maistrul notează pe foaie diametrele la fiecare arbore. Pădurarul înseamnă copacul pe care l-a văzut bolnav, uscat, depinde de lucrări, îl măsoară și spune ce vede acolo: 30, 26 sau 24 de cm. Și maistrul știe cât să-l pună. Totul se face de la maistru. Ulterior, se duce cu fișa respectivă la șeful de ocol. Șeful mai modifică acolo și scoate 10% – surplusul. În afară de asta, când maistrul mai notează acolo, el tot mai scade ceva din el. Și iată cum devine surplusul. Dar nu se taie nelegal. Se taie numai copacii marcați. Iată de unde se ia surplusul – din copacii marcați. Nu se taie ilicit. Și așa e greu de depistat. Acum, să vă duceți acolo, nu puteți să-i depistați. Se fură… hoți în lege”, spune, zâmbind, pădurarul, lăsând impresia că vorbește despre o schemă pe care o știe oricine dintre cei care lucrează în pădure.

„Pentru a nu fi luat la evidență, surplusul masei lemnoase, suntem impuși de către șefi, ca noi să vindem surplusul, să colectăm banii și să-i transferăm la dânsul”, spune Frunză, care arată, cu nume și prenume, spre Anatolie Untu, șeful Ocolului Silvic Bobeica.  

Surplusul de lemn este scos din pădure, de obicei, ziua, în baza aceleiași facturi. „Surplusul poate să fie luat ziua în amiaza mare, că noaptea dă de bănuit. Este lumină (de la mașini, n.r.) și toți cred că se fură. Se efectuează o factură, se scrie masa lemnoasă pe o factură și cu acea factura se cară toată ziua lemne. Cât reușești. Dacă poliția sau organele competente verifică factura, au dreptul în spatele facturii să menționeze data, ora și locul unde a fost staționat, ca ulterior să nu mai poată cu aceeași factură să sustragă masă lemnoasă”, explică pădurarul. Iar dacă sunt programate controale, până să vină controlorii, se șterg urmele. „Dat fiind faptul că dl Untu se laudă peste tot că are legături, el știe din timp când vin la noi controale și el se asigură că până a apărea controlul, el să scoată surplusul sau careva tăieri ilicite, ca să fie ordine”. 

„Șeful e oleacă mai delicat la noi, mai bine se păzește”

În ultimii ani, Vasile Frunză a înregistrat și a păstrat mii de convorbiri telefonice în care se discută despre furtul de pădure. În multe dintre aceste discuții sunt înregistrate și indicațiile primite de la șefii săi, de la maistrul Nicolae Comîndaru sau de la șeful Ocolului Silvic Bobeica, Anatolie Untu. Ne și arată una dintre ele, purtată înainte de recepția unui parchet. Untu îl întreabă pe Frunză dacă „e gata de recepție pe mâine”, iar după ce pădurarul îi spune, indirect, că nu a reușit să scoată surplusul, acesta se supără.

Vasile Frunză: Da, Anatolie Ivanovici.
Anatolie Untu: Buna ziua. 
Vasile Frunză: Buna…
Anatolie Untu: Ce-i la tine? Îi gata de recepție pe mâine?
Vasile Frunză: Îi cum o fost. N-am făcut nică. Numai cât ieri. 
Anatolie Untu: Îi clar. 
Vasile Frunză: N-am putut, că astă noapte s-au dus două mașini în pădure și noi ne-am dus din urmă. Una am pierdut-o, că a trecut pe deasupra, una a stat. Și azi dimineață băieții de la stână mi-au zis că pe la 5:45, așa ceva, au ieșit din pădure. Dar nu știu unde au intrat ei. 
Anatolie Untu: Ap’ ce să le spun eu la aiștea? Că mai departe de mâine eu nu pot să o întind. 
Vasile Frunză: Mâine o să ducem, poate n-or veni ăștia de la Chișinău, vedem cumva cum facem. 
Anatolie Untu: Poate n-a veni, cum n-a veni?… Deamu câte zile fre**** (cuvânt necenzurat, n.r.) în dodii, cum n-a veni deamu?
Vasile Frunză: Da, da. 
Anatolie Untu: Bun, am înțeles… Nădejde în tine ca și în Bîrsă (alt pădurar n.r.). Vsio, la revedere. 
Vasile Frunză: La revedere.

„Când m-a telefonat, era data de cinci aprilie 2020. Pe data de 7 aprilie trebuia să vină în teren dl Liviu Vovc (deputat, n.r.), ca să luăm, ca să dăm parchetul în exploatare. Noi a trebuit în aceste două zile să scoatem un surplus de aproape o sută și ceva de metri steri. Eu am găsit motiv că cineva pe mine mă pândește, eu nu pot scoate. Nu puteam că, într-adevăr, este o încălcare foarte gravă și am avut probleme, tot impuse de dânsul și făcute de mine. Și n-am mai vrut să merg pe greșelile anterioare”, recunoaște Vasile Frunză. „Avem convorbire cu maistrul, cum el direct ne spune să scoatem surplusul. Șeful e oleacă mai delicat la noi, mai bine se păzește. El mai mult ne dădea întâlnire și noi discutam față în față. La telefon nu prea vorbea”, zice pădurarul. 

„Păi, mai dă și de la tine, că nu te-am pus acolo ca marionetcă”

Într-o altă discuție, Anatolie Untu este supărat că este sunat de cumpărătorii de lemne și-i cere lui Vasile Frunză să rezolve singur problemele care apar pentru că „nu te-am pus marionetcă, să stai paznic la canton”, asta deși chiar acesta este rolul unui pădurar, de a păzi pădurea. 

Vasile Frunză: Da, Anatolie Ivanovici.
Anatolie Untu: Văi, Frunză, ce mă sună cumpărătorul ista?
Vasile Frunză: Nu le iese, că iese cu 400 de lei în plus. Ei vând lemnele cu 800 de lei în sat și a zis că dacă să-i dați voie să ia o mașină așa și una de metri de foc, ca să astupe cheltuielile la mașină. 
Anatolie Untu: Las să-și ieie o mașină așa și o mașină așa. 
Vasile Frunză: Da, da, da.
Anatolie Untu: Care-i problema? N-ați dat gaterul la timp atunci, n-ați făcut asta, eu stau și mă fr** (necenzurat, n.r.) și la urmă ăștia 300 de lei e mult. 
Vasile Frunză: Îs 394 de lei. Da-s în minus, nu-s în plus. 
Anatolie Untu: Păi, mai dă și de la tine, că nu te-am pus acolo ca marionetcă, să nu faci ceea, să nu faci cealaltă. To tu umbli din urma lui Bîrsă, to Bîrsă umblă din urma ta. Eu nu te-am pus acolo chiar să nu hotărăști nicio întrebare, nimic. 
Vasile Frunză: Bun, am înțeles.
Anatolie Untu: Mai gândește-te și tu la asta, că nu te-am pus acolo să fii pădurar numai ca să fii pe hârtie, cantonul nr.8. Dacă te-ai dus acolo să stai numai la cardon, să te duci în sat și să vii înapoi, să vină un cumpărător să mă sune…, gândește-te și singur. 
Vasile Frunză: Noi facem să fie bine, dar nu știu, să nu am…
Anatolie Untu: (…) Când încărcați mașina cu nouă steri și duceți 10, atunci nu spuneți la nimeni. Sau voi sunteți ca agricultorii. Dacă ia cinci tone de grâu la hectar, nu spune la nimeni, dar când ia 300 kg, repede îs toți la guvern, să le dea subvenții. Sau nu-i așa?
Vasile Frunză: E așa, dar eu nu car. Ei cară, băieții.
Anatolie Untu: Păi, te descurci, că ești pădurar acolo, nu te-am pus marionetcă, să stai paznic la canton. Încarcă-i o mașină așa, o mașina așa, găsește o ieșire din situație. Să nu mă sune fiecare să mă dârdâie la cap, că iată lu’ acela nu-i iese, lu’ celălalt îi iese. 
Vasile Frunză: Bun, am înțeles. 
Anatolie Untu: Iaca cum. 

„Dați-i foială cu… nu știu… cu Feghea. Dincoace la Logănești…”

Frunză a înregistrat și mai multe convorbiri pe care le-a purtat telefonic cu maistrul Nicolae Comîndaru. În unele dintre ele, consultate de ZdG, Comîndaru îl întreabă pe Frunză dacă a reușit să scoată lemnul, iar pădurarul îi spune că nu reușește să găsească transport.

Vasile Frunză: Da, Nicolai Gheorghevici.
Nicolae Comîndaru: Ai grăit cu Zvucea, ce faceți? 
Vasile Frunză: Am grăit cu Duța, se teme. Iaca-s în sat, vreau să grăiesc cu alți băieți, străini. Ceva o să hotărâm noi, o să vedem.
Nicolae Comîndaru: Haide b*lea că… Azi-mâine să… că poimâine-i gata. Hana. 
Vasile Frunză: Vezi că… da, hai.
Nicolae Comîndaru: Ce vezi că?
Vasile Frunză: Mă tem și eu, se tem toți, care ai noștri. Toată nădejdea o fost la Horodca, dar dacă nu s-o primit…
Nicolae Comîndaru: Dar să vină vreunul de dincoace, de la Horodca, care să-i dea cu busu’ prin pădure să (fu*em) niște… 
Vasile Frunză: Da, las’… Eu, din partea mea, nicio problemă, care este, lasă-l să vină să-i dea foială. Din partea mea, nu-i… 
Nicolae Comîndaru: Eiii, cine este? Cine?
Vasile Frunză: Nu știu. Zic că poate aveți și nevoastre pe cineva.
Nicolae Comîndaru: Dă-i cu Zvucea, nna.
Vasile Frunză: Da, da. Eiii, dap’ el în Oazic pune câte 70 de sote.
Nicolae Comîndaru: Eiii, da? Ce, nu pune 2 steri, doi steri jumate?
Vasile Frunză: Nuuu, în de ista cu „berezint”?
Nicolae Comîndaru: Dap ce, el n-are de celălalt?
Vasile Frunză: N-are. Nu, nu, nu.
Nicolae Comîndaru: Să-l ia pe a lui Feghea, nna. 
Vasile Frunză: Am să grăiesc… 
Nicolae Comîndaru: Hai. 
Vasile Frunză: Da, hai. Grăim prea mult.
Nicolae Comîndaru: Lasă să-i dea lui, el să nu…
Vasile Frunză: Da, da. 

*********

Vasile Frunză: Da, Nicolai Gheorhevici.
Nicolae Comîndaru: Văd că pe Viber mi-a venit un…
Vasile Frunză: Da, m-a sunat badea Valeri și o zis că n-are „sțeplenie” (ambreiaj) și cealaltă mașină nu se zăvodește (pornește) și pi**eț, o dat otkaz (refuz).
Nicolae Comîndaru: Ha, vezi? Vezi? Dă-i cu ăstlalt… numai să nu iasă… când a ieși să nu se vâre acasă, pune-o undeva și… Dați-i foială cu… nu știu… cu Feghea. Dincoace la Logănești… 
Vasile Frunză: Am fost, eu personal am fost la Horodca, am grăit față-n față.
Nicolae Comîndaru: Hai tu amu vezi, nu știu cine o grăit și cum o grăit, dar… Aici îi toată… Grăiește și fă, ceva fă. 
Vasile Frunză: Bun.
Nicolae Comîndaru: Trebuie să scoți Gazonul cela, scoate-l dincoace și dă-i… la Logănești n-ai grăit.
Vasile Frunză: Am grăit cu Victor de la Logănești. 
Nicolae Comîndaru: Păi dă-i pi**eală acolo tăt n*a.
Vasile Frunză: Bun, hai.
Nicolae Comîndaru: Numai nu… cum toată noaptea? Ziua b*ea, nu noaptea nna.
Vasile Frunză: Da’ amu noaptea nici nu vor băieții să meargă.
Nicolae Comîndaru: Dimineață tare… Bun, hai… grăim… n-am de ista… internet

***************

Vasile Frunză: Da, Nicolai Gheorghevici.
Nicolae Comîndaru: Ce faci, Vasile?
Vasile Frunză: Pe acasă, iaca vreau să mă pornesc la deal. 
Nicolae Comîndaru: Nu se primește nică?
Vasile Frunză: Nu se primește. Badea Valeri o zis că mașinile-s stricate, dar o mașină de-a lui era aseară la Rusești, încărcată cu lemne, înțelegi cum?
Nicolae Comîndaru:  Dar cu Andrian, dincoace, în partea asta la stână? Sau să te sun pe Viber?
Vasile Frunză: Pe Viber sună-mă.

„Eu am un caiet și în fiecare zi ce făceam, eu scriam în caiet. A cerut atâta, acolo…”

„Am mai multe dovezi. Pe toată activitatea eu am un caiet și în fiecare zi ce făceam, eu scriam în caiet. A cerut atâta, acolo… Eu am vrut cu aceste două caiete să mă duc, îs foarte groase, socotiți vreo trei ani de zile, am vrut să mă duc la CNA, și cu video. Dnii de la CNA mi-au zis că dacă e legat de Untu, el are prieteni peste tot, iar acum cât îs comuniștii la guvernare, Vasea, nu poți să rezolvi nimic. Chiar și dlui mi-a zis, oriunde te-ai duce, nimeni n-o să-mi facă nimic, că eu am prieteni peste tot”, susține Vasile Frunză. 

„Toate indicațiile și toate ilegalitățile le am înregistrate. A fost o perioadă, în 2019, când noi ne-am certat. A cerut 20 de mii de lei și a fost foarte mult pentru mine. Ca să furi 20 de mii de lei din pădure, mai sunt lucrătorii, încărcare-descărcare, transport. Aici încă se mai anexează vreo 10-15 mii de lei, cheltuieli. Și astea-s foarte multe. Eu nu am mers la asta și dlui a început să mă preseze. Eu m-am dus și m-am jeluit direct la Moldsilva. Am fost chemați la director, de dl care a fost anterior, Rotaru Gheorghe, și mi-a zis să uităm de ceea ce a fost, că o să conlucrăm cu dlui oleacă mai bine. Dlui a ieșit cu mine după poartă și a zis: până nu te dau pe tine afară, eu nu mă las. Și din momentul acela, am început să înregistrez orice indicație a sa, ca să mă protejez. Pentru că suntem într-un sistem. Și eu am știut că o să ajungem unde o să ajungem. Și cineva arată cu degetul la pădurari, dar pădurarii nu-s de vină, pădurarii sunt niște oameni care execută indicațiile șefilor de ocol și le spune direct, am și convorbiri – «dacă nu îți place, nu lucra, în locul tău vine altul care o să lucreze mai bine ca tine»”, povestește pădurarul.

„Practic nu ieșeam din cuvânt. Mi-o fost bine. I-a fost și lui bine”

Vasile Frunză admite că, anterior, a fost în relații bune cu șeful său și că îndeplinea toate indicațiile care i se dădeau. „Eu cu dl Untu am avut o strânsă conlucrare. Când dlui a venit la noi la Ocolul Silvic, practic eu nu ieșeam din cuvânt. Mi-o fost bine. I-a fost și lui bine. Pe de o parte, mai puțin sau mai mult, mi-o fost și mie bine”, se destăinuie pădurarul. 

În ultimii ani, însă, relațiile dintre ei s-au răcit, în special după ce susține că a refuzat de mai multe ori să ofere banii solicitați. „În toamna anului 2020, ne-o dat plan, colectarea de măceș. Era după secetă, măceșul era mult negru și nu aveam de unde colecta. A venit cu inițiativa ca noi să strângem 3 mii de lei, ca să nu strângem măceșul. Eu am fost unul împotrivă. Este și convorbire, între pădurari, cum au fost impuși să dea câte 3 mii de lei. Ei nu aveau de unde și au împrumutat, care din salariu au dat. Eu m-am opus și nu am dat acești bani și mi s-au adus argumente, în luna octombrie, dacă nu greșesc, pe data de 7 octombrie, că trebuie să dau bani, dacă nu, în locul meu o să vină alt pădurar. Mi s-a zis că este un sistem și tu trebuie să dai, cine tu te socoți aici? În ianuarie, ferm mi s-a spus, în față, după ce m-au impus din parchetul dat să fac niște ilegalități, și eu n-am vrut să merg, «ia și-ți strânge catrafusele că tu ai să pierzi la Curtea de Apel și fii pregătit că tu ai să te duci din pădure». Așa s-a și întâmplat”, constată pădurarul. 

Asemenea indicații, de a colecta bani, sunt făcute periodic în pădure, spune Vasile Frunză. „Foarte des avem. Mai ales în anii 2017-2018-2019, chiar și sume de 12 mii de lei, de 20 de mii de lei. Erau așa perioade. Pe 12 noiembrie 2018, am fost obligați să facem reparație la sediul Ocolului Silvic. Mie mi-a revenit să fac lucrările de electricitate și tencuiala pereților de interior. Materialele au fost cumpărate tot din banii mei. Lucrătorii nici în ziua de azi nu au fost achitați. Fiecare pădurar a avut compartimentul lui de reparație: care podeaua, care podul… fiecare a avut. Suntem 10 pădurari”, afirmă Frunză. 

Recent, a aflat că, de fapt, banii pentru reparația Ocolului Silvic Bobeica fuseseră decontați și de la întreprindere. „Eu am aflat ieri că dl Untu a scris o lămurire că noi benevol am făcut lucrările la sediul Ocolului Silvic, ceea ce nu a fost. Pe noi ne-au obligat să facem lucrările la Ocolul Silvic Bobeica. Ieri am aflat din lămurire că materialele pe care eu le-am procurat, cablu și tot ce a fost necesar, au fost facturate de la întreprindere, adică reiese că întreprinderea a dat aceste materiale pe care noi, de fapt, le-am cumpărat. Reiese că cineva, printr-o firmă, o vândut materialele celea și banii i-a pus direct în buzunar, că lucrările toate au fost făcute din banii noștri”, acuză pădurarul. 

„N-ai furat, n-ai dus, ești dat afară. Vine altul care poate fura”

Vasile Frunză recunoaște deschis că a participat la furtul de pădure. Dar spune că, la fel ca și colegii săi pădurari, sunt nevoiți să comită ilegalități. „Eu la direct vă zic. Ei (pădurarii, n.r.) sunt impuși să fure. N-ai furat, n-ai dus, ești dat afară. Vine altul care poate fura. Pot să dau exemplu. N-am nimic cu pădurarul care a fost angajat după ce am fost demis. N-are nici studii, n-are nimic. Pur și simplu, un băiat care știe meseria de taxi a ajuns pădurar. Au zis că este bravo. Pot să aduc și un video cum la canton au discutat anume în privința cum se angajează pădurarul, cum pune cuvânt, cum să dea bani. Contează doar să îndeplinești…, să nu ieși din cuvântul șefului, să îndeplinești cerințele pe care ți le spune șeful”, afirmă Vasile Frunză. 

Iar dacă te opui, nu ai viață lungă în pădure, pentru că „la un pădurar se găsește motiv foarte ușor de a fi demis: fie că se află în alt sector, la pază, s-a întâmplat ceva. A venit, nu l-a găsit în teritoriu… sau poate să-i organizeze o cioată, două, trei, patru…”, explică pădurarul. 

„Din parchete, ceea ce se vinde, ce se ia la evidență, banii sunt ai întreprinderii. Este bon, factură se eliberează. Din surplus, bănuț în bănuț, noi ducem la șef. Șeful deamu’ repartizează, câte procente se duc mai sus, câte să rămână la ocolul silvic. Plus, din aceste procente ne revine și nouă. Undeva până la 10% ne rămâne și nouă din sumă. Să nu creadă cineva că noi ne îmbogățim, dar noi avem și noi cheltuieli pentru lucrările pe care le executăm în pădure. Oameni acum nu prea avem. Noi îi luăm de acasă, îi ducem, îi aducem, mâncare, și toate astea, sunt cheltuieli. Adică noi practic, sau, ce ține de mine, eu m-aș bucura să-mi dea ceva mai mulți lei ca eu să achit, să nu mă duc în minus. Practic eu nu am câștig din parchete. Dlor au câștig că la ei se duc bani curați, dar noi executăm toate lucrările în parchet…”, afirmă Vasile Frunză, care susține că pădurarii trebuie să plătească oamenii care lucrează în pădure din surse proprii, iar pentru a face rost de bani trebuie să taie pădurea.

„Uăi, da’ le alegeți, îți spun din start pentru ce: îs pentru scrânciobe, știi?”

„În campania electorală dlui m-a obligat ca eu să eliberez din parchet două cuburi jumătate de lemn, adică 20 de bârne de trei metri, sub diametrul 20 la 22. Tot este o convorbire când îmi spune că vine pădurarul vecin, Malai Ivan, o să vină cu transportul, că se confecționează niște scrânciobe, care nici până în ziua de azi nu mi-o achitat aceste două cuburi jumătate. Înainte de inventariere, că asta a fost vara, prin august 2020, eu am fost și am achitat aceste 2 cuburi jumătate din salariu, ca atunci când ei vin la inventariere, să nu am probleme, că sunt în litigiu de judecată și vreau să fiu corect”, continuă Vasile Frunză. 

Redăm mai jos un fragment din înregistrarea dialogului telefonic dintre Vasile Frunză și Anatolie Untu, la care acesta făcea referire:

Vasile Frunză: Da, Anatolie Ivanovici.
Anatolie Untu: Tu ai vreun băiat în parchet pe acolo prin pădure?
Vasile Frunză: Da. 
Anatolie Untu: Da’ ce fac?
Vasile Frunză: Facem de-asta… care la menajare… semnele le reînnoim.
Anatolie Untu: Câți băieți ai?
Vasile Frunză: Doi.
Anatolie Untu: Ia ascultă: amuș o să vină… mașina lu’ aista de la zece.
Vasile Frunză: Aha, aha.
Anatolie Untu: Și trebu’ 20 de bețe 14/24, de estea de 2 și 9.
Vasile Frunză: Aha, aha.
Anatolie Untu: Uăi, da’ le alegeți, îți spun din start pentru ce: îs pentru scrânciobe, știi? Adică, vezi să nu fie nici groase-groase, nici… Ai închipuire deamu…
Vasile Frunză: Da, da, da.
Anatolie Untu: Și să… 20 de bețe. Încarcă-l te rog cu 20 de bețe.
Vasile Frunză: Bun, bun.
Anatolie Untu: Și vezi cu… Nici nu știu cum cu factura de făcut.
Vasile Frunză: Da’ asta după ce ne încărcăm, ne lămurim.
Anatolie Untu: Hai, vezi. Bun, hai.

„Vine Paștele – bani, vine Anul Nou – bani, ceva campanie electorală – bani. Șeful ne cheamă și ne zice: «adă cinci cucoși, adă doi iepuri sau dați bani și eu mă duc să cumpăr». Dacă a căzut un copac că l-a bătut vântul și o fost dat de la Domnul, noi ne ducem și-l colectăm și-l vindem ca lemne de foc… suntem obligați ca noi să furăm”, spune Frunză. 

„Când mai sunt comenzi de către șefi și director pe parcursul anului, nu avem de unde lua bani și pădurarul este obligat să facă tăieri ilicite pentru a le… În fiecare an, de Anul Nou sau la orice eveniment, dl Untu Anatolie ne organiza adunare la Ocolul Silvic Bobeica. Ne chema pe fiecare pădurar în birou și ne spunea suma de bani pe care s-o dăm dumnealui. În perioada 2019, chiar nu aveam în casă bani și am fost nevoit să iau credit pentru a-i acorda suma necesară”, povestește pădurarul. 

„Sunt care au. Eu am dat numa’ trei, eu mai mult n-am”

Discuțiile telefonice dintre Vasile Frunză și alți pădurari confirmă faptul că pădurarilor li se cereau, cu diferite ocazii, anumite sume de bani. Uneori pădurarii dădeau banii ceruți, fără a ști exact pentru ce. Ulterior, pentru a-și recupera banii dați șefilor, pădurarii erau nevoiți să taie ilegal copaci din pădure și să vândă lemnul la negru.

Redăm conținutul unei discuții dintre Vasile Frunză și Gheorghe Cornici, pădurar în Ocolul Silvic Bobeica:

Vasile Frunză: El îi supărat pe mine tare, că ieri o cerut bani și eu nu am vrut să le dau.
Gheorghe Cornici: Aaa, pe „șipovnicu” (măceșul) ista?
Vasile Frunză: Nu știu pentru ce, dar au cerut trei mii de lei și eu am spus: nu vă dau. O zis că să nu mai strângi șipovnic, dar eu și așa nu avem de gând să strâng.
Gheorghe Cornici: Aha.
Vasile Frunză: Și o făcut „chipiș” mare oleacă, da’ n-am de unde, ce… Zic b*ea…
Gheorghe Cornici: Și normal. Dă-mi voie să mă duc în pădure și-ți dau, ce p**a?
Vasile Frunză: Da, da…
Gheorghe Cornici: Da’ ce, nu-i normal?
Vasile Frunză: Da, dap’ i-am zis: am „valioj” (copaci doborâți), duceți-vă și vi-i luați, luați-vă lei, luați tot, strângeți. Eii, b*ea, ce…?
Gheorghe Cornici: B*ea, numa’ împotrivă, b*eadi. Da’ nu așa, oleacă, da’ văd că și-o revenit înapoi.
Vasile Frunză: Matale ai dat lei?
Gheorghe Cornici: Daaa, dapu’ toți au dat, o zis că…
Vasile Frunză: Eu n-am dat.
Gheorghe Cornici: De tine nu știu, n-o spus nimeni nimic.
Vasile Frunză: Eu n-am dat. Eu le-am spus că n-am de unde, eu-s la judecată… eu am probleme, de unde să vă iau?
Gheorghe Cornici: Apu’ eu prima dată pe tine te aud că asta, că nu, da’ așa, în general, din altă parte n-am auzit la nimeni.
Vasile Frunză: Toți o dat, eu știu de asta, da’ eu nu le-am dat. Duța o dat, Mălai o dat de față cu mine… Duța o zis că nu dă, da’ pân’ la urmă o dat.
Gheorghe Cornici: Aha.
Vasile Frunză: Da’ eu le-am spus: uăi, nu vă dau un leu, niș’ n-am de unde, n-au ce să mă pună pe mine. Da’ matale ai o grămadă de datorii, bade Joră. Matale nici nu le-ai strâns încă. Te duci în minus și-n minus, și-n minus, ce-ai să faci matale?
Gheorghe Cornici: Nu știu ce-am să fac, caietul l-am arătat…
Vasile Frunză: Dap’ matale amu la caietu’ cela tre’ să mai adaugi încă 3 mii de lei. Dar aici nu-s trei mii de lei. Eu le-am zis: uăi, ca să vă dau vouă 3 mii de lei, eu tre’ să fur pădure de 6 mii de lei. Trei mii de lei tre’ să vă dau vouă și trei mii de lei eu tre’ să achit mașină, băieți, toate astea…
Gheorghe Cornici: Dap’ cum?
Vasile Frunză: Și iaca tre’ să pui la caiet încă 6 mii de lei. Lor li se pare că așa… că eu am vândut busu’ alaltăieri și eu tre’ să iau bani din bus și să le dau lor sau ce trebuie să fac?
Gheorghe Cornici: Eiii, da’ iaca nu vrea s*la? 
Vasile Frunză: Nu, am zis că n-am de unde și nu le-am dat și s-o supărat, nici nu vrea să grăiască.
Gheorghe Cornici: Eiii și mare lucru. Las’că au ei din altă parte de unde să ia mai mult. Sunt care au. Eu am dat numa’ trei, eu mai mult n-am.
Vasile Frunză: Dap’ ce? O cerut mai mult?
Gheorghe Cornici: Nu, de trei o zis, da’ chiar dacă și era mai mult, eu n-am un gram.
Vasile Frunză: Ap’ asta în loc la măceș?
Gheorghe Cornici: Ceva așa am înțeles, în loc de măceș, să nu mai strângem.
Vasile Frunză: Da’ și așa nu-l strângeam, bade Joră. N-am de unde. Ce, eu tre’ să iau oameni? Iaca o luat nu știu cine cinci oameni și s-o dus și o strâns doi saci de măceș.
Gheorghe Cornici: Ohoho.
Vasile Frunză: Dap’ cinci oameni îs o mie de lei, da’ doi saci de măceș îs 400 de lei. Da’ diferența asta cine s-o achite? Ș-apu’ plus mâncare, ș-apu’ du-i cu mașina. Sunt cheltuieli multe. Nu știu, badea. Dacă ei mai sar așa într-o roată, ap’ eu mă duc la televiziune și încep a face „chipiș”. Ei pe mine m-au z**bit deamu cu variantele estea a lor. 
Gheorghe Cornici: Îi clar, Vasilică…
Frunză: Ei de ici stau și umblă ca… o venit Ivan Mihailovici ieri… «Tu ai venit și mi-ai zis să nu fac o urmă în pădure. Tu ai venit și ai zis că urme încolo nică, „valeoj” (copaci doborâți de vânt) nică, nu mai tai nică, nu mai lucrezi ca înainte. Și amu nu ți-i rușine să ceri 3 mii de lei de la mine?» Da’ о venit Ivan Mihailovici. Și am vrut să-i zic, am vrut multe. Da’ eu îi zic la adunare, am vrut azi să mă duc, da’ nu m-am mai dus. Da’ eu când mă duc, ia să vezi ce-i zic eu lui. N-are soviste, niciо rușine. Sunteți rackeți, veniți să „agrabliți” (jefuiţi, n.r.) lumea sau ce faceți voi? 

Contactat de ZdG, Gheorghe Cornici a negat însă că i s-ar fi cerut vreodată bani. „Nenea are 62 de ani acum și 30 și ceva de ani lucrați în silvicultură. Eu încă nu știu cum se dă banul pentru colectare… De ce eu trebuie să mint sau să vorbesc vorbe alăturea, că nu a apelat nimeni la mine cu așa ceva. Când erau planurile celea, cu Voronin, zeci de ani înapoi, planul îl făceam și gata. Nu dăm noi bani. Eu nu am dat niciun ban. La mine n-o apelat”.

„Astă toamnă am pus cinci (mii), bl**di. Erai când am pus cinci?”

Și ȋntr-o discuție dintre Vasile Frunză și Gheorghe Vodincear, un alt pădurar din Ocolul Silvic Bobeica, este atins subiectul colectărilor de bani.

Gheorghe Vodincear: Vasea, noroc!
Vasile Frunză: Noroc.
Gheorghe Vodincear: Ești la „cantoră”?
Vasile Frunză: Nu, nu, îs la cardon.
Gheorghe Vodincear: Ce se mai aude? N-ai mai auzit nică de măceș?
Vasile Frunză: Dap’ voi ce, n-ați dat 3 mii de lei?
Gheorghe Vodincear: Am dat.
Vasile Frunză: Atunci nu, o zis că la măceș.
Gheorghe Vodincear: Aaa, pentru asta, da?
Vasile Frunză: Da, mătincă. Eu nu știu, eu n-am dat, că n-am avut de unde.
Gheorghe Vodincear: Dacă pentru asta, apoi îi bine-n p***a ma*ei lui dar.
Vasile Frunză: Am spus că nici măceș nu strâng și nici lei n-am de unde da.
Gheorghe Vodincear: Eu lei am dat în pi*da m*sii, da’ nu știu pentru ce b*ea.
Vasile Frunză: Da, o zis că, tipa, în loc de măceș, măceș să nu strângem.
Gheorghe Vodincear: Așa o zis, da?
Vasile Frunză: Da, da.
Gheorghe Vodincear: Eiii, ladna dar.
Vasile Frunză: O zis că să nu mai strângem. Ivan Mihailovici o zis să nu mai strângem măceș.
Gheorghe Vodincear: Ei, lasă că-i bun dacă nu mai strângem. Stăteam cu grijă: oare ce pi**a ma*ei lor or mai zice dacă n-oi strânge? 
Vasile Frunză: D’apoi Duța și-a luat oameni, Vitalie și-a luat oameni la strâns. Da’ eu am spus deodată că nu strâng și nu retrăiesc.
Gheorghe Vodincear: Nu și dă-i în pu*ă, nu strâng. Da’ ei și-au luat oameni și s-au dus să strângă, da?
Vasile Frunză: Da, ieri.
Gheorghe Vodincear: Aaa, și o spus că nu mai trebu’, da?
Vasile Frunză: Da, da. Da’ oricum o strâns. Vitalie Vlas o strâns doi saci. Și aista, Duța, tot o strâns.
Gheorghe Vodincear: Asta-s acei care ziceau că n-o să strângă, b*ea. Vanea alaltăieri o zis că «eu să fiu pi***a* dacă am să strâng». Și-mi spune mie: «tu dacă ai să strângi, tot ai să fii pi**ra*». Zic: «bun, eu-s pi**ra*, tu ești pi**ra* dacă strângem». 

…………

Gheorghe Vodincear: Da’ mie nu mi-o spus nimeni că pentru asta, mi-o spus că trebu’, trebu’ toți pădurarii.
Vasile Frunză: Eu n-am de unde, Gheorghe. Eu stau pe la Curtea de Apel, de unde să-i dau? Eu nu pot. Erau timpuri când le dădeam și câte 20 și câte 30 de mii de lei. Da’ amu nu-i de unde.
Gheorghe Vodincear: Îi drept că nu-i în p***a mă**i. Uscătură cam hu**va. 
Vasile Frunză: Da, la tine măcar este „valeoj” (copaci doborâți de vânt), dar la mine toți „pasesc” (pândesc, n.r.) de jur împrejur și nici nu poți să te duci. 

………..

Gheorghe Vodincear: Astă toamnă am pus cinci (mii), bl**di. Erai când am pus cinci?
Vasile Frunză: Da, cum nu eram? Ast’ toamnă, în noiembrie, au zis câte 12 mii, pe urmă, în decembrie – câte 10 mii, pe urmă, înainte de Anul Nou – câte cinci mii.
Gheorghe Vodincear: Ast’ toamnă?
Vasile Frunză: Da.
Gheorghe Vodincear: Cum? Eu n-am dat.
Vasile Frunză: Nuuu, nu ast’ toamnă, cealaltă toamnă, 2018. 
Gheorghe Vodincear: Ap’ eu nu eram.
Vasile Frunză: Nu erai, da, da. Tu nu erai. 
Gheorghe Vodincear: Ei cer și câte 10 mii încă?
Vasile Frunză: Pfff, încă mai mult. Îți spun că eu le dădeam ruble cu sacu’. *****
Gheorghe Vodincear: Eiii, dă-i, măi, în pi**da măsii, de unde să le dai, în p**a mea?
Vasile Frunză: Ap’ iaca, dar când o fost înainte de Anu’ Nou, am fost și am luat un credit, că era omăt și nu avem de unde să le dau ruble.
Gheorghe Vodincear: Uăi, dap’ era omăt, nu era omăt, dă-l în ***da măsii? Ce p**a, să le tai din picioare și să le dau banii lor și pe urmă să plătesc tot eu (copacii)?
Vasile Frunză: Da’ amu de unde crezi că ai să-ți scoți banii? Amu tu trebuie să scoți 6 mii de lei: trei mii să achiți pațanii (băieţii, n.r.) și mașina și trei mii de lei să-ți scoți banii.

„Noi am fost și au luat o foaie A4 și o pun pe masă la fiecare pădurar: scrie cerere de aderare la partid”

Vasile Frunză, ca și alți colegi de-ai săi, a combinat de-a lungul anilor funcția de pădurar cu activitatea de politician. În 2019, a candidat la funcția de primar al satului Văsieni pe listele Partidului Unității Naționale. Anterior, a făcut parte din echipa Partidului Democrat, în perioada în care formațiunea condusă de oligarhul Vladimir Plahotniuc gestiona guvernarea, participând inclusiv la mitingurile politice ale partidului din capitală. Spune însă că ar fi fost forțat de împrejurări să fie și politician. „Noi am fost și au luat o foaie A4 și o pun pe masă la fiecare pădurar: scrie cerere de aderare la partid. Și dacă nu, mai pune una (o foaie, n.r.). Eu n-am vrut, chiar vă spun sincer, n-am vrut și mi-au mai scos altă foaie și mi-au pus-o: «scrie cerere de eliberare. Alege». Și dat fiind faptul că n-ai ce alege…”. 

El recunoaște deschis că pădurarii sunt nevoiți să adune nu doar bani, dar și voturi, în campaniile electorale: „Anterior, am fost obligați să aducem un număr de voturi, ca să aducem oamenii. Noi avem foarte mulți lucrători la pădure, care lucrează la negru. Mai strângem un vreasc, mai mulțumim cu ceva și lumea oleacă ne stimează. Și noi trebuie cumva să motivăm persoanele date să voteze pentru cine ne zic ei. Care-s la conducere, pentru aceia noi și votăm. Recent, a fost pentru socialiști”. 

Pădurarul susține că practica de a implica pădurarii în campania electorală vine încă din perioada guvernării comuniste. „Este o practică din anul 2009. A nu, ce să spunem că e din 2009. E din 2005 – 2006, ceva de genul ăsta, când a început să vină dl Filat pe arena politică. (…) Pe noi, care lucram la stat, ne grămădea dl Popșoi, ex-director al Agenției Moldsilva. Ne grămădea și ne spunea ca fiecare pădurar să aducem câte 5 oameni, familia, mama, tata. În 2010-2011, când s-a început cu alte partide la guvernare, masiv, 200 de oameni, 100 de oameni de fiecare pădurar. S-a început, au preluat schema și din ce merge, e din ce în ce mai greu, noi suntem mai tare supuși. Eu am pățit așa, că parcă-i de râs, parcă nu, dar ne ducem practic la aceiași oameni – și azi haidem cu unul, a doua zi haidem cu altul și oamenii ne mai trimit și ei … pe acasă, dar noi nu avem încotro”, recunoaște acesta. 

Cum explică pădurarul construcția casei cu două niveluri, în care locuiește

ZdG a ajuns să discute cu pădurarul Vasile Frunză în timp ce îi verifica activitatea, după ce mai multe persoane din domeniu ne-au vorbit despre implicarea acestuia în scheme de tăieri ilegale de pădure, fapte pentru care a și fost demis. Pădurarul locuiește într-un imobil cu două niveluri din satul Văsieni, raionul Ialoveni, la poalele pădurii pe care a gestionat-o. Imobilul acestuia a fost dat în exploatare în septembrie 2017. Pe rețelele de socializare, soția pădurarului nu a ezitat să le arate prietenilor virtuali cum trăiește familia sa, publicând adesea imagini din curtea casei. 

Frunză susține însă că imobilul nu a fost construit cu bani agonisiți din munca de pădurar. „Locul (terenul n.r.) a fost cadonat (dăruit, n.r.) la nuntă de către socrii mei. Toată construcția a fost făcută din banii care au fost trimiși de mama mea, care se afla de 10 ani în Israel. Sunt toate cecurile, facturile. În 2015, am mai dat declarații la Procuratura Generală pentru construcția acestei case”, afirmă Vasile Frunză.

La întâlnirea cu noi, Vasile Frunză a venit la volanul unui BMW seria 7, automobil pe care, ulterior, l-am găsit pe un site de anunțuri, fiind de vânzare la prețul de 8,6 mii de euro. Pe același site de anunțuri, Vasile Frunză vindea și o armă Saiga 410-3, o mașină veche din 1989 și un cărucior pentru copii.

„Dacă s-ar opri furturile, cred că toți pădurarii își dau demisia”

Încă înainte de a discuta cu Vasile Frunză, am mers în cantonul în care acesta a fost pădurar. Am fost însoțiți de Vitalie Solonari, un localnic care a făcut parte din comisia care a constatat furtul în urma căruia Frunză a fost demis. În acest canton, mulți copaci au fost furați după ce au fost smulși sau tăiați din rădăcină, iar gropile rămase au fost acoperite cu pământ și frunze, pentru a șterge urmele hoțiilor. Vitalie a depistat și acum mai multe locuri unde copacii au fost tăiați ilegal și crede că „așa se lucrează și mai departe”.

„Copacul legal se taie cu ștampilă, este numărul de copac, specia, grosimea. Se bate ștampila jos, se taie de deasupra pământului la 10-15 centimetri, să se vadă ștampila, că-i calculat, că-i pus la evidență. Dar copacii tăiați din pământ, asta-i furt”, zice Vitalie. „Dacă s-ar opri furturile, cred că toți pădurarii își dau demisia. Practic, cu 2700 sau 4 mii de lei, cât au ei, la câte cheltuieli au, nu-i posibil de existat”, consideră acesta.

De ce pădurarii nu se revoltă și acceptă să fie executanții schemelor șefilor? „Mai puțin curaj au și știu că nu o să rezolve nimic. Numai o să iasă oleacă la televiziune, o să scrie… Da, mai sunt persoane care scriu, cum a scris și dl de la Bujor, dar nu se iau măsuri, pentru că suntem… E un sistem și nimeni nu poate să facă nimic. Dacă s-ar lua careva măsuri, în urma mea ar apărea mult mai mulți pădurari care să aibă oleacă de curaj, să prindă la curaj și să spună”, consideră pădurarul Vasile Frunză, care spune că a decis să vorbească, pentru că nu mai are nimic de pierdut, după ce a fost scos din sistem.

„Toată ograda la dl Macar acasă este confecționată din buștenii colectați de mine la indicațiile dlui Untu Anatolie”

Anatolie Untu, șeful Ocolului Silvic Bobeica, are 46 de ani. A ajuns să activeze în silvicultură începând cu anul 2012, când a fost numit direct în funcția de șef al Ocolului Silvic Mereșeni din cadrul Întreprinderii Silvice Hâncești-Silva. Numirea a avut loc la scurt timp după ce în fruntea Întreprinderii Silvice a venit Ion Haralampov, despre care colegii săi din Ocolul Silvic Bobeica afirmă că ar fi nașul său. Ulterior, între 2017 și 2019, Haralampov a fost director al Agenției Moldsilva. 

În 2016, Untu a fost concediat pentru că în urma unui control inopinat, la care a participat și Valeriu Munteanu, ministrul Mediului de atunci, în ocolul silvic pe care-l gestiona au fost depistate mai multe nereguli.

Asistat de avocatul Alexandru Macar, fiul lui Mihail Macar, președintele Judecătoriei Hâncești, Untu a fost însă repus în funcție prin hotărârea Judecătoriei Hâncești din același an, menținută de CA Chișinău în 2017. Apoi a fost transferat la Ocolul Silvic Bobeica, unde activează și astăzi. 

Vasile Frunză susține că, la scurt timp după ce Untu i-a devenit șef, una dintre primele indicații ilegale a fost de a duce lemn la casa familiei președintelui Judecătoriei Hâncești, Mihail Macar. „Dl Macar (Alexandru, n.r.) este fiul președintelui Judecătoriei Hâncești. Dlui l-a ajutat pe dl Untu să se restabilească la serviciu când a fost demis din funcție și, ulterior, dl Untu mi-o indicat, mi-o solicitat ca să gătesc niște bușteni de 10 centimetri din gater de stejar, ca să fac în ogradă un trotuar natural din bușteni de stejar. Toată ograda la dl Macar acasă, este confecționată din buștenii colectați de mine la indicațiile dlui Untu Anatolie. Asta a fost după ce a fost restabilit în funcție, undeva a durat vreo jumătate de an. Untu a fost restabilit la Mereșeni în funcție, dar pe urmă a fost transferat la Ocolul Silvic Bobeica. Și când s-a transferat la Bobeica, mi-o solicitat să iau trei cuburi de gater, de 1,5, pe care tot eu l-am achitat și să-l tai „hrinci” de 10 centimetri, ca să fac un trotuar la dl Macar acasă. Da, asta am și făcut. Am luat „busul”. Eu vă arăt unde am tăiat. Și încă una, putem să depistăm cum s-o aranjat buștenii. Pe unul din ele trebuie să fie marca maistrului silvic, și o să găsim 0,33 marca. Este cu vopsea, cum a fost aplicată. Și eu pot să vă demonstrez prin marca aplicată că anume lemnul l-am dus eu la el”, zice Vasile Frunză. 

Casa, mașina și terenul șefului Ocolului Silvic – gata pentru construcția unei stații de prelucrare a lemnului 

Anatolie Untu, șeful Ocolului Silvic, conduce un Volvo XC60, procurat din salon. El locuiește într-o casă privată amplasată în orășelul Codru din municipiul Chișinău. Imobilul, cu o suprafață oficială de 170 de metri pătrați, a fost dat în exploatare în 2012, familia Untu procurând terenul în 2006. Deși casa a fost dată în exploatare în 2012, înainte ca Anatolie Untu să devină șef de Ocol Silvic, Vasile Frunză afirmă că, de multe ori, pădurarii ar fi muncit pentru Anatolie Untu, inclusiv la amenajarea casei acestuia din Chișinău. 

„Ne telefona: «Unde ești?» Spuneam că în pădure. Zicea: “du-te la pepiniera de la Hâncești, Cărpineni, ia trei mesteacăni mari, cum sunt la mine în ogradă și du-te și-i plantează. Eu luam lucrători și, practic, mai mult cu lucrătorii mută ceea, fă ceea… Noi lucram și la dânsul acasă”, acuză Frunză. „El l-a rugat pe fratele meu să se ducă să-i toarne „ploșceadca” (platforma, n.r.) în ogradă, să-i facă careva lucrări în jurul casei. Fratele s-a dus și a cumpărat tot de banii lui, dar i-a promis că «eu seara vin și mă achit cu tine», ceea  ce nu a fost nici în ziua de azi. Fratele meu a depus plângere și la Inspecția Muncii, și la Procuratura Generală. Așteptăm ca organele competente să ia măsuri”. 

În 2018, Anatolie Untu a procurat un teren de peste un hectar în extravilanul satului Bobeica din raionul Hâncești, iar colegii săi din cadrul Ocolului Silvic Bobeica afirmă că a inițiat acolo construcția unei stații de prelucrare a lemnului. Pe acel teren este turnat un fundament din beton, doar că acum lucrările sunt suspendate. 

„Discuțiile astea sunt cu orice pădurar, maistru sau contabil toată ziua”. 

Cu Anatolie Untu ne-am întâlnit la sediul Ocolului Silvic Bobeica. Când am intrat în biroul acestuia, Untu discuta cu Nicolae Comîndaru, maistrul silvic care apare și el în convorbirile telefonice purtate cu Vasile Frunză. Șeful Ocolului Silvic a evitat, inițial, să discute oficial, precizând că se va pronunța doar după ce va fi finalizată ancheta de serviciu, inițiată după plângerile depuse de Vasile Frunză. I-am arătat acestuia câteva dintre discuțiile pe care le-a purtat cu pădurarul Vasile Frunză.

Anatolie Untu susține însă că „niciodată nu i-am zis pe telefon să scoată surplusul” și a pus informațiile din discuție pe seama faptului că „noi ne bazăm pe vânzări. La orice pădurar, zi la zi, eu zic caută sau vinde sau adă ruble. Ca să înțelegeți la noi sistema cum e. Noi ne bazăm și pe pază, dar și pe realizare. Discuțiile astea sunt cu orice pădurar, maistru sau contabil toată ziua”. 

Inițial, Untu a spus că „are un sat întreg înregistrările astea. O Moldovă întreagă are înregistrările astea” și nu vede nimic compromițător în ele. „Ce să fac cu înregistrările astea. Doar știu de la bun început cine-i persoana dată. Cum vă gândiți? Știam de la bun început că orice vorbă-i înregistrată”, afirmă șeful Ocolului Silvic Bobeica. Deși susține că Vasile Frunză a fost un pădurar care a creat multe probleme, pe numele său fiind înregistrate mai multe plângeri, afirmă că nu l-a demis până în 2019, când a fost efectuat un control cu implicarea unui deputat din Parlament, pentru că „nu erau încălcări grave, văleu Doamne, să-l dăm afară. Acum, în 2019, s-o făcut, că avea mai multe tăieri ilicite”. Untu a lăsat însă de înțeles că Vasile Frunză ar fi rezistat mai mulți ani în funcția de pădurar, pentru că ar fi avut acoperire politică din partea Partidului Democrat, în perioada în care formațiunea era condusă de oligarhul Vladimir Plahotniuc. 

„Astea-s niște aberații”

Șeful Ocolului Silvic Bobeica a negat că ar cere bani de la pădurari sau maiștri. În general, Anatolie Untu a fost laconic în declarații și a răspuns de multe ori evaziv la întrebări. El a catalogat acuzațiile aduse ca fiind „nefondate” și le-a pus pe seama faptului că acestea au venit după ce pădurarul Frunză a fost demis. 

ZdG: Dar indicații ca pădurarii să strângă bani, dvs. ați dat vreodată? Să strângă bani, să vi-i dea dvs. și dvs. să-i dați mai departe…
Anatolie Untu: Unde se duc bani și ce bani se strâng? 
ZdG: Pădurarii să strângă bani și dvs….
Anatolie Untu: De unde pădurarii să ia banii?
ZdG: Nu știu. Care și cum poate. (…) Sunt înregistrări audio în care pădurarii vorbesc că iată iarăși se cer bani de la noi, dar eu n-o să dau bani… Pentru că, de exemplu, în loc să strângă măceș, dacă nu vrei să strângi măceș, trebuie câte 3 mii de lei să dai. Sunt așa discuții între pădurari, înregistrate. 
Anatolie Untu: Când se pune plan la floare de tei, la măceș, trebuie să duci floare de tei sau măceș, nu trebuie să duci bani.
ZdG: Dar dacă oamenii vorbesc de bani, înseamnă că cineva le-a cerut bani. Dvs. sunteți șef aici, ar trebui să cunoașteți. 
Anatolie Untu: Ce să cunosc, că le cer bani eu? 
ZdG: Le cereți bani sau nu?
Anatolie Untu: Astea-s niște aberații. 
ZdG: Nu cereți bani?
Anatolie Untu: Nu, absolut. 
ZdG: Și n-ați zis unor pădurari să se ducă să scoată surplusul din pădure, după tăierile legale
Anatolie Untu: Nu, nu, nu. 

„Casa mea e personală și tot ce e al meu e personal”

Anatolie Untu a evitat să vorbească despre banii pentru construcția și amenajarea casei sau pentru cumpărarea mașinii. „Casa mea e personală și tot ce e al meu e personal. Dacă v-ați informat, ridicați toate actele și vedeți când au fost procurate toate bunurile imobile. Casa, dacă a fost dată în exploatare în 2012, eu la pădure am venit în 2012. Eu nu am venit la Ocolul Silvic Bobeica, nu? Păi, cum dar dl Frunză poate să lucreze la mine, să-mi construiască casa, să-mi facă nu știu ce, dacă ea era deja dată în exploatare și eu încă nu eram venit la pădure?”, întreabă Anatolie Untu. 

Inițial, a negat că ar deține un teren în extravilanul comunei Bobeica, la câțiva kilometri de sediul Ocolului Silvic pe care-l conduce. Ulterior însă, a recunoscut, dar a evitat să spună ce intenționează să construiască pe acel lot de teren. Totodată, a negat că Ion Haralampov, fostul director al „Hâncești-Silva” și al Agenției Moldsilva, actual șef al Întreprinderii Silvice Călărași, cel care l-a angajat în calitate de șef de ocol, i-ar fi naș de cununie. 

Șeful Ocolului Silvic Bobeica a negat și faptul că i-ar fi dat indicații lui Vasile Frunză să ducă lemn la casa familiei președintelui Judecătoriei Hâncești, Mihail Macar, fiul căruia i-a fost anterior avocat în procesul în care a fost restabilit în funcție, în 2016. 

Anatolie Untu: Nu-i așa ceva. Nu-i așa ceva.
ZdG: Noi am fost și am văzut că, într-adevăr, la casa dlui sunt niște lemne. 
Anatolie Untu: Dar lemne, înțelegeți, sunt în toată Moldova. 
ZdG: Deci, nu au fost așa indicații din partea dvs. să ducă el lemnul la casa dlui Macar, după ce dvs. ați fost repus în funcție. 
Anatolie Untu: N-am nicio legătură, nici cu domnul, nici cu domnul. Chiar nicio legătură. 

Casa înconjurată de lemne a președintelui Judecătoriei Hâncești

Pentru a verifica declarațiile lui Vasile Frunză despre lemnul dus la casa familiei Macar, i-am cerut acestuia să ne arate, pe hartă, adresa exactă a imobilului. Amplasat în orașul Hâncești, acesta a fost, până în 2017, înregistrat pe numele soacrei președintelui Judecătoriei Hâncești. Ulterior, a fost donat judecătorului și soției sale, iar în aprilie 2021 a ajuns, tot în urma unui contract de donație, la fiul judecătorului, avocatul Alexandru Macar. Imediat a fost semnat un contract prin care judecătorul și soția sa, notara Veronica Macar, au primit drept de abitație în acest imobil.

Gospodăria e înconjurată de un gard din lemn. Poarta, la fel, este din lemn. Întreaga curte a casei este acoperită cu o carcasă din lemn, iar în interiorul ogrăzii poate fi văzut un foișor, la fel din lemn. „Au lucrat mai mulți pădurari, nu doar eu”, susține Vasile Frunză.

Judecătoria Hâncești este instanța care examinează, în fond, toate litigiile care vizează angajații Întreprinderii Silvice „Hâncești-Silva”, inclusiv repunerea în funcție a celor demiși. 

Vineri, 21 mai, în jurul orei 12.30, judecătorul Mihail Macar a intrat în imobil, coborând dintr-un automobil Toyota Land Cruiser, cumpărat de el în 2018. A refuzat să discute cu ZdG. Ne-a spus că imobilul „e făcut de soacra mea, eu nu cunosc” și a negat că mai mulți pădurari ar fi lucrat la construcția sau amenajarea lui. A spus chiar că nici nu l-ar cunoaște pe Anatolie Untu. 

„La mine pădurar nu a fost, eu vă lămuresc încă o dată. Voi mă întrebați pe mine, corect?”

La scurt timp, în același imobil, a intrat și avocatul Alexandru Macar, actualul proprietar din acte al acestuia. 

Alexandru Macar: Nu-l cunosc (pe Anatolie Untu, n.r.). Așa ceva n-a existat. 
ZdG: Dar lemnul ăsta de unde a fost procurat?
Alexandru Macar: Am facturi procurate. Ok?
ZdG: Puteți să ni le arătați?
Alexandru Macar: Evident că nu, tu m-ai luat prin surprindere.
ZdG: Pot să vă aștept, nu-i nicio problemă. 
Alexandru Macar: Asta o să dureze, ani de zile…
ZdG: Ani de zile o să dureze?
Alexandru Macar: Nu ani de zile o să dureze. O să dureze timpul să le caut.
ZdG: Eu vă aștept până diseară, dacă vreți.
Alexandru Macar: La ora 1 am dosar, eu nu pot să stau… Dă-mi un email și îți trimit. 

Deși i-am lăsat o adresă de e-mail, Alexandru Macar așa și nu ne-a trimis facturile care ar confirma procurarea lemnului utilizat la amenajarea teritoriului casei sale. A insistat însă că „la mine niciun pădurar nu a fost”. 

Alexandru Macar: La mine niciun pădurar nu a fost. 
ZdG: Aici, în casa asta. 
Alexandru Macar: La mine pădurar nu a fost, eu vă lămuresc încă o dată. Voi mă întrebați pe mine, corect? Înseamnă că eu vă răspund. La mine pădurar nu a fost. 

„Mulțumesc pentru tot”

A negat acuzațiile privind implicarea în schemele furtului de pădure și maistrul Nicolae Comîndaru, vizat și el în convorbirile purtate cu pădurarul Vasile Frunză. El a pus declarațiile lui Frunză pe seama faptului că „el e supărat acum pe toată viața lui și pe noi e supărat. El vrea iar la lucru. E supărat pe sistem, pe tot. Scrie amu prostii, fel de fel. Nu i-am spus eu să scoată niciun surplus. De unde surplus, dacă ce, e la mine acasă sau ce? Nu i-am dat (indicații ilegale, n.r.). Nu, nu”, s-a apărat maistrul silvic. 

„Nu mă mai vârî în mizeria asta a lui. El poate să se restabilească, e al treilea „sud” (judecată, n.r.). Și amu când a veni înapoi, eu nu știu cum o să lucrăm noi cu dânsul, dacă el face așa… . Este omenia oleacă, dar… N-am furat cu dânsul, n-am fost complice cu dânsul niciodată”, afirmă Nicolae Comîndaru.

La scurt timp după discuția cu ZdG, Comîndaru i-a trimis lui Vasile Frunză un mesaj în care i-a zis scurt: „Mulțumesc de toate”. 

Citiți luni, 7 iunie, pe www.zdg.md al doilea articol din seria „Hoții de pădure”