Versiunea procurorului Garaba
Iurie Garaba, preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor (CSP), a fost internat la Spitalul de Urgenţă mai multe zile. Procurorul nu a dorit să se întâlnească cu ZdG pentru a discuta despre circumstanţele incidentului la care a fost părtaş marţi, 30 iulie, pe motiv că a discutat deja cu mai multe instituţii media, care, în opinia lui Iurie Garaba, au tratat neprofesionist subiectul, dar şi pentru că nu mai doreşte să fie fotografiat în starea în care se află. Şeful CSP a acceptat, totuşi, o discuţie telefonică, în care ne-a relatat punctul său de vedere asupra celor întâmplate săptămâna trecută în trafic, la intersecţia străzii Calea Ieşilor cu şos. Balcani.
Despre motivele accidentului
„Mergeam cu familia, la drum lung. Am văzut un “busic” mergând încolo-încoace: se duce, vrea să se ducă, semnalează. Mai pe scurt, era agitat. El se grăbea. Tot drumul s-a grăbit. Acolo, drumul se repară, şi tot drumul e pietriş. Toţi mergeau încet, dar ăsta mergea cu viteză mare şi arunca pietre într-o parte şi în alta. Şoferii încercau să nu-i dea drumul. Nu-i vorba doar de mine. Eu eram întâmplător lângă bordura aia în care el a vrut să vireze mai repede.”
Despre bătaie
„În acea maşină erau trei. Eu, unul, pot să mă pun cu ei? Nu-mi permit să vorbesc vulgar, în prezenţa copiilor. Vă spun sincer, dacă eram cu altcineva, cu d-stră sau cu doi de-alde d-stră, poate-i spuneam ceva bărbăteşte, dar eram cu familia şi mă duceam la drum lung. Mergeam în drumul meu. El m-a lovit cu roata din dreapta automobilului său. Poate încerca să se ferească de ceva, nu ştiu. A făcut brusc în dreapta, iar roata sa stă şi acum pe uşa din faţă a maşinii mele – uşa şoferului. Atunci când m-a lovit, mi-a aruncat maşina în dreapta. Bine că în dreapta mea nu mai era nimeni şi nu am mai lovit pe cineva. Am mai mers câţiva metri şi m-am oprit. S-a oprit şi el şi a sărit din maşină. Eu am dat să deschid uşa. El venea spre mine, nu ştiu de ce. A trântit cu piciorul stâng, probabil, în uşă şi mi-a închis-o înapoi. Am strigat, nu mai ţin minte ce anume… Când am deschis iarăşi uşa şi am scos capul afară, m-a lovit repetat. Atunci am căzut înapoi lat, că mă doare şi acum spatele. Acum nici nu mai ţin minte, dar mi s-a spus că am căzut jos. M-a ridicat feciorul.”
Despre faptul că Gheorghe Munteanu s-a apărat
„El spune în felul lui. Închipuiţi-vă că eu am ieşit afară, cu copiii, şi am sărit la bătaie la trei bărbaţi în vârstă. Ce, eu îs ţicnit de cap sau cum sunt, ca să fac asta?”
Despre martori care susţin ipoteza sa
„Sunt convins… Ştiu că erau cu el, în maşină, doi bărbaţi. Nu ştiu dacă sunt prieteni sau nu. Ei nu s-au implicat. Au stat la o parte. Sunt convins 100% că erau o sumedenie de maşini acolo care au văzut cum mergea el. În locul meu putea fi altcineva.”
Despre reţinerea lui Munteanu
„Faptul că în maşină era copilul meu minor, care plângea, asta nu-i nimic. Dar el, chipurile, are doi copii minori şi stă închis, iată asta-i traumă pentru dânsul. Pe el însă nu l-au reţinut pentru accident, ci pentru atacul ăsta în stradă, în plină zi.”
Despre intervenţia de la faţa locului a lui Vladimir Lupu, adjunctul procurorului municipal, aflat în concediu
„Dl Vladimir Lupu nu mi-e fin, nu îmi este cumătru. D-lui era în concediu. De azi (luni – n.r.) cred că este la lucru. Anume cu dânsul eu m-am sfătuit unde să merg în vacanţă, pentru că d-lui tot a fost în vacanţă în Europa, cu maşina lui. Cu el am discutat. El mi-a dat hartă, drumul pe unde să merg… Mi-a spus: porniţi-vă mai de dimineaţă. Eu pe la ora 9 i-am sunat şi i-am spus: “Închipuie-ţi, Vova (Vladimir Lupu – n.r.)…” El mi-a zis că a crezut că noi suntem deja la România. Cum la România, dacă noi nu am reuşit să ieşim din oraş şi iată ce s-a primit, i-am spus. El a întrebat unde suntem, că a zis că vine acum. I-am spus, nu veni, mai bine spune la poliţie să vină. Tot în momentul ăla i-am spus să nu mai zică la nimeni, pentru că poliţia deja se apropiase. Nu ştiu de unde au apărut poliţiştii aşa repede. Probabil erau prin preajmă. Asta-i toată vorba.”
Despre înştiinţarea Procurorului General
„Ulterior, am sunat Procurorul General, i-am spus că am nimerit într-un accident, parcă nu-s eu vinovat, dar v-am sunat să cunoaşteţi şi d-stră despre faptul ăsta. Mi-a zis că e la Consiliul Superior al Magistraturii şi că va reveni.”
Despre spitalizare, poliţă şi apariţia la TV
„Apoi, pe mine m-a luat Salvarea. Eu nu voiam să merg. Doamna care a venit şi un poliţist, un domn căpitan, mi-au zis să merg, că îmi curge sânge foarte tare, pentru că m-a nimerit într-un loc foarte slab. Am fost la spital, în maşină tot mi-au făcut investigaţii. Am stat aşa cum stă toată lumea, ca bomjii. Am stat în sălile celea cu dânşii, vreo 3 ore, până m-au dus la o investigaţie, până mi-au luat sânge. Eu nu m-am prezentat la nimeni absolut că sunt procuror, nimic. Pe urmă, mi-au dat o fişă şi mi-au zis: trebuie să mergeţi să plătiţi. Am zis: doamnă, dar eu am poliţă de asigurare. Când am spus asta, ei au cerut numărul. Au verificat şi au văzut că sunt de la Procuratură. M-au întrebat ce-s, procuror? Am zis da, procuror. “Procuror simplu sau de care?”, m-au întrebat ei. Am zis: “Scrieţi procuror, doamnă”. Nu a fost nicio vorbă mai mult. Nici legitimaţia nu o aveam la mine, nici pistol… A doua zi mi-au făcut investigaţia, iar pe la ora 15.00 eram cu fratele aici, în salon. Nu ştiam cât timp au făcut investigaţia, când am auzit un dobitoc la televizor care spunea că lui Garaba i-au făcut investigaţia (are în vedere operaţia – n.r.) patru ore şi că în acest timp puteau să-i schimbe creierul. M-am dus la doctor. Am întrebat: ce, patru ore mi-aţi făcut investigaţia? El a început a râde. “Cum patru ore? 40 de minute. O operaţie simplă, v-a fost pus la loc nasul”, mi-a zis el. Eu nici nu am vrut să mă arate pe televizor, să şochez neamurile mele, din sat, de peste tot. Am declarat multe, dar ei au transformat totul în politică. Dar dacă era moş Vasile în locul meu? Aveau să-l calce în picioare? E vorba că eu cu arma şi legitimaţia am ieşit să ameninţ. Imaginaţi-vă, eu mă duc cu familia la hotar, la vamă, cu arma? Ce debil poate să se ducă în ţară străină, în vacanţă, cu armă? Trebuie să fii nenormal ca să faci aşa ceva sau să te gândeşti la aşa ceva. Eu şi azi (luni, n.r.) mă aflu în spital şi nu stau de dragul de a sta, pentru că sunt în vacanţă. M-aş duce în altă parte. N-am vrut în felul ăsta să-mi tratez familia.”
Despre faptul că ar urma să devină adjunct al Procurorului General
„Aud doar din presă că eu, chipurile, nu ştiu unde şi nu ştiu ce. Eu niciodată nu m-am gândit şi nici nu am vorbit nici cu adjunctul Procurorului General, Rusu, nici cu Procurorul General, Gurin. Nu ştiu cine numeşte adjuncţii Procurorului General. Mai mult ca atât, ei au fost numiţi de CSP, la iniţiativa mea, şi dl Rusu, şi dl Pântea. Dl Serbinov aşa şi a rămas adjunct. Eu nu am nicio pretenţie faţă de ei. Îşi onorează obligaţiunile aşa cum pot. Cineva, ţinând cont de faptul că în privinţa dlui Rusu a fost gălăgie prin presă, cu nu ştiu ce imobile, şi văzând potenţialul elementar, că eu sunt şef de subdiviziune în segmentul de activitate al dlui Rusu, s-a gândit că doar eu aş fi putut fi adjunct în locul lui. M-au băgat acolo ca pe nu ştiu ce. Nu cred că cineva a încercat să mă discrediteze. Nu am nimic cu nimeni din conducere.”
