Un condamnat şi un ciuruit
Instanţa de judecată l-a condamnat la şase ani de închisoare, deoarece a considerat că este periculos pentru societate. După şase luni de detenţie, este eliberat condiţionat, pe un termen de probă de trei ani de zile. Fără un loc de muncă şi cu un dosar penal în spate, inculpatul susţine că nu doreşte nimănui să treacă prin astfel de momente, în timp ce pătimitul, care a rămas invalid pe viaţă, se chinuie pe drumuri, umblând prin spitale.
În seara zilei de 27 octombrie 2009, Ion Luchian a intrat în clubul din sat, în drum spre casă. El se întorcea de la serviciu, fiind angajat în paza pădurii din localitate. S-a întâlnit cu câţiva săteni, au servit vin împreună. Unul dintre băieţi era cu un câine de rasă, care, cândva, l-ar fi încolţit pe pădurar. Acestea sunt declaraţiile inculpatului, depuse în cadrul şedinţei de judecată de la Judecătoria Teleneşti. A vrut să împuşte câinele, dar a rănit doi oameni. În consecinţă, Grigore Harea a rămas invalid pe viaţă. Şi până în prezent 40 de alice mai sunt ascunse în corpul băiatului şi acolo vor rămâne pe viaţă.
„O bortă în pântece”
La 22 de ani, Grigore Harea nu mai poate munci, nu poate merge prea mult timp, nu poate să se întreţină. Alicele care i-au rămas în corp, la orice efort, încep a se mişca şi îi produc mari suferinţe. Medicii i-au scos câteva, însă este imposibil să fie extrase toate, or, o astfel de încercare ar însemna tăierea corpului lui Grigore pe bucăţi, din cauza că alicele sunt împrăştiate peste tot.
După mai multe intervenţii chirurgicale, Grigore a venit la Chişinău, pentru o nouă operaţie la intestine. El spune că, din acea noapte, se descurcă foarte greu. Câteodată nici bani de drum nu găseşte, pentru a ajunge la spital. Grigore Harea a devenit invalid de gradul întâi şi se întreţine dintr-o pensie de 450 de lei. Vinovatul de această întâmplare susţine că, chiar de la început, s-ar fi înţeles cu Grigore că-i va achita toate cheltuielile de spitalizare. Această afirmaţie este confirmată şi de tatăl inculpatului, Serghei Luchian, care spune că, la prima şedinţă de judecată, de faţă cu avocaţii părţilor, i-au dat băiatului câteva mii de euro, pentru tratament.
De cealaltă parte, Grigore zice că familia inculpatului i-ar fi reproşat că nu se mai satură de bani, iar ceea ce i s-a întâmplat nu este atât de grav. “O bortă în pântece – nimic straşnic. Cred că aşa ţi-a fost dat”, ar fi auzit băiatul din partea familiei inculpatului. Totodată, el recunoaşte că a primit o sumă de bani, înainte de judecată, din partea familiei lui Ion.
Periculos pentru societate sau ba?
Instanţa de la Teleneşti l-a condamnat pe Ion Luchian la şase ani de puşcărie, în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea deciziei se spune despre pericolul social al faptei săvârşite, personalitatea celui vinovat, precum şi faptul că a efectuat o împuşcătură în incinta casei de cultură, ştiind cu certitudine că acolo sunt mai multe persoane. Corectarea şi reeducarea inculpatului se va efectua prin pedeapsă privativă de liberate, deoarece el (n.r., Ion Luchian) este periculos pentru societate.
În procesul de judecată, o mare importanţă au avut caracteristicile date inculpatului de la locul de trai şi de la locul de muncă. În noiembrie 2009, Primăria Hirişeni eliberează un act, în care scrie că “în societate şi în familie a avut un comportament neadecvat”. Mai mult, au fost înregistrate plângeri de la cetăţeni, el având şi un dosar penal intentat pe cauzarea leziunilor corporale.
Peste un an, la Curtea de Apel Bălţi, unde inculpatul a depus recurs, fiind nemulţumit de decizia Judecătoriei Teleneşti, aceeaşi primărie eliberează o altă caracteristică, din care reiese că, din partea sătenilor, nu ar fi parvenit reclamaţii, iar Luchian ar fi avut un comportament bun. Solicitat de ZdG să explice cum a fost posibil ca una şi aceeaşi persoană să fie caracterizată de aceeaşi instituţie total diferit, Ion Petică, primarul satului Hirişeni, a declarat că cea de-a doua caracteristică i-a fost dată inculpatului, având în vedere perioada dintre şedinţele din cele două instanţe.
Condamnat în libertate
Reprezentantul legal al lui Ion Luchian a depus recurs la Curtea de Apel Bălţi. În ultima şedinţă, din decembrie 2010, instanţa i-a suspendat pedeapsa cu închisoarea, deoarece a considerat că sancţiunea Judecătoriei Teleneşti a fost prea aspră. De asemenea, s-a luat în calcul faptul că inculpatul este la prima sa abatere, este tânăr şi regretă sincer cele întâmplate. Caracteristicile eliberate de primărie şi de ocolul silvic, acolo unde a fost angajat băiatul, au influenţat într-un mod decisiv sentinţa.
Vasile Iliescu, preşedintele Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Teleneşti, a declarat, referitor la caracteristica pozitivă, că a vrut să-l ajute pe Ion. “Dacă o familie este distrusă, trebuie s-o distrugem şi pe a doua?”, a motivat Vasile Iliescu poziţia sa. El crede că inculpatul “va prinde la minte” şi nu va mai repeta astfel de fapte.
Instanţa l-a eliberat pe Ion Luchian, dându-i posibilitatea să-şi dovedească corectarea prin comportament exemplar şi muncă cinstită. După incidentul cu arma, inculpatul a fost demis de la locul de muncă, iar acum spune cu regret că nu lucrează nicăieri. Tatăl său, Serghei Luchian, este indignat de faptul că şi arma lui personală i-a fost confiscată de poliţişti, susţinând că nu are nicio legătură cu cazul fiului său.
Doi prieteni, despărţiţi de o armă
Contactat de reporterul ZdG, băiatul condamnat şi-a exprimat nemulţumirea în legătură cu primul articol publicat, deoarece, spune el, multe ar fi neadevărate. “Noi am fost prieteni, nu am avut probleme niciodată, înainte de incident, eu nu aveam motive să-l împuşc intenţionat”, povesteşte Ion. Spune că toate neînţelegerile au apărut pe parcurs, din cauza banilor. “Cum pot să stau închis şi să-l întreţin pe Grigore? Ei (n.r., partea vătămată) vor şi una, şi alta”, explică Ion situaţia creată.
Grigore a decis să atace decizia instanţei de la Bălţi la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ). Până va afla un răspuns de la CSJ, băiatul s-a internat la Spitalul Republican din Chişinău. Urmează o nouă intervenţie chirurgicală la intestine, deoarece câteva din cele 143 de cusături s-au desprins.