Pădurea Ţiganca, vechea-noua reşedinţă a clanului Voronin
Deşi guvernarea comunistă a căzut, situaţia celor 696 ha de pădure de la Orhei, împrejmuită cu sârmă ghimpată, e la fel de enigmatică ca şi în 2007, când constatasem că Agenţia Moldsilva semnase un contract de arendă, valabil până în 2025, care presupunea exploatarea fondului forestier contra unei taxe anuale de 23 de lei pentru un hectar. Beneficiari erau Asociaţia obştească „Far” şi cetăţeanul Ion Popescu.
Când văzusem pentru prima dată conacul din pădurea Ţiganca, mă întrebam: „Din ce bani s-a construit, au fost instalaţi piloni electrici, fiind iluminat traseul? Din ce bani a fost construit lacul, fântâna arteziană, drumurile?”.
Mai multe voci declarau atunci că, în afacere, este implicat Oleg Voronin. Ulterior a fost mediatizată o informaţie oficială, din care aflam că stăpâniii celor 696 de hectare de codri erau cei mai mari vânători, în frunte cu Vladimir Voronin.
Astfel, în spatele Asociaţiei „Far” şi a cetăţeanului Ion Popescu stăteau mai mulţi „acţionari”: Miculeţ, de la BMW, Chirtoacă, de la DAAC-Hermes, Vasile Tarlev, Anatol Popuşoi ş.a. Deloc întâmplător, aşa-zisa „ohraneaemaia zona” de la Ţiganca fusese declarată teritoriu secret, accesul locuitorilor din satele învecinate, Trebujeni, Susleni, Molovata, Holercani, Oxintea, fiind limitat.
La şedinţa Consiliului raional Orhei din 2 august 2007, fiind sesizaţi de mai mulţi cotaşi că „porcii din pădure le distrug ogoarele”, am format o comisie, pentru a examina litigiile. Comisia era condusă de vicepreşedintele raionului, Sergiu Muravschi, din ea făcând parte consilierii raionali Valeriu Covaş, Mihai Tihon, Vladimir Bobeică şi subsemnatul. Directorul întreprinderii silvice din Orhei, V. Scutelnic, ne-a avertizat „că nu-i de nasul nostru examinarea atarei probleme”. De fapt, a avut dreptate Scutelnic, care este şi consilier raional din partea PCRM. După vizita noastră la conacul de la Ţiganca, şeful ocolului silvic, Anatol Urbanovici, a fost forţat să părăsească cantonul, iar Valeriu Covaş m-a prevenit că a aflat despre o „afacere murdară”, urzită contra noastră. Era vorba de plasarea unor droguri, armament ori de organizarea unei mituiri. Covaş a presupus că ţinta voi fi eu, ca iniţiator al comisiei. În scurt timp, am fost reţinut de poliţişti, fiindu-mi „depistate” în garaj o mină sub roata maşinii şi trei grenade într-un congelator.
Pe parcurs, am organizat câteva întâlniri cu oamenii din Trebujeni, constatând că porcinele din pădure le distrug ogoarele. O comisie de la primăria locală a documentat pagubele cotaşilor, estimând că acestea depăşesc un milion de lei. Deoarece majoritatea deţinătorilor de terenuri agricole erau pensionari, s-a înaintat un demers la procuratură. Aceasta, conform legii, ar fi trebuit să acţioneze în judecată stăpânii pădurii, dar nu a fost să fie. Procurorii au depistat doar 15 porcine închise într-o volieră, iar despre numeroasele porcine din pădure şi despre ogoarele distruse nu au adus vorba într-un răspuns adresat preşedintelui raionului, Andrei Globa.
În 2008, odată cu numirea în post a comisarului de poliţie V. Grădinaru, la Orhei s-a instaurat o adevărată dictatură poliţienească. Nicio autoritate locală nu a îndrăznit să calce pe la Ţiganca, iar oamenii din Trebujeni îşi apărau singuri ogoarele de invazia porcinelor. Şi atunci nu au fost apăraţi de oamenii legii. Mai mult, Ilie Beţco şi Alexandru Balan au fost reţinuţi de poliţişti în timp ce atacaseră un mistreţ pe ogoarele lor. Ambii s-au ales cu dosare penale.
În 2009, primăvara, actualul procuror de Orhei, Valeriu Smochină, a decis să se deplaseze la Ţiganca, dar paza nu i-a permis accesul. Erau ultimele zile ale guvernării comuniste.
După plecarea lui Voronin de la reşedinţa de la Condriţa, trebujenenii spun că toate bunurile de acolo au fost cărate la Ţiganca, iar mass-media a scris că familia Voronin doreşte ca, în acest colţişor de rai, să-şi petreacă restul vieţii, devenind pe bune proprietarul pădurii.
În decembrie 2009, am adresat un demers preşedintelui interimar al R. Moldova, M. Ghimpu, cerând să fie trase la răspundere persoanele vinovate de comiterea fărădelegilor din codrii Orheiului: împrejmuirea cu sârmă ghimpată, distrugerea porţiunilor de pădure, înălţarea diferitelor construcţii neautorizate ş.a. Răspunsul l-am primit de la Procuratura Generală. Mihai Uglea, procuror în Secţia investigaţii financiar-economice şi protecţia drepturilor omului, ne-a scris: „în urma controlului, s-a constatat că Agenţia pentru Silvicultură Moldsilva, la 10 martie 2008, a semnat cu Biotex-com SRL un contract de arendă a terenurilor din fondul forestier în scopul gospodăririi cinegetice (vânătorii), terenuri ce fac parte din pădurea Ţiganca şi Rotunda, cu suprafaţa de 696,7 ha. Plata de arendă a fost stabilită de 315 lei/ha.
Transmiterea în arendă a fost efectuată de factori de decizie ai Moldsilva cu încălcarea mai multor acte normative ce reglementează domeniul dat, în consecinţă, statului fiindu-i cauzate daune în proporţii considerabile. Pe acest fapt, Procuratura Generală a iniţiat o cauză penală, în baza art. 328, alin. 1, Cod Penal – excesul de putere. Concomitent, a fost înaintată la Curtea de Apel Economică o cerere de chemare în judecată privind rezilierea contractului respectiv de arendă, precum şi obligarea OCT Orhei de a anula înscrierea din registrul bunurilor imobiliare a dreptului de arendă al „Biotex-com” SRL asupra loturilor de teren în litigiu”.
Până în prezent, nu cunoaştem cum au fost reziliate contractele cu foştii stăpâni, Asociaţia „Far” şi Ion Popescu, dar apariţia Biotex-com SRL corespunde zvonurilor că „mai marii” vânători ai Moldovei au decis să-i doneze lui Voronin pădurea. La Camera Înregistrării de Stat am fost informaţi că Biotex-com are doi fondatori, Margareta Malcoci şi Angela Scripcaru. Prima deţine 85% din fondul statutar şi este administratoarea firmei, înregistrată pe str. Mesager, 5/2 din Chişinău. Serviciul de telecomunicaţii nu deţine date despre o astfel de firmă pe adresa respectivă.
Pare interesant şi faptul că niciunul dintre numeroasele obiecte construite în pădurea Ţiganca nu a fost dat în exploatare, iar arhitectul de Orhei, Ion Platon, nu deţine informaţii despre eliberarea vreunei autorizaţii de construcţii.
Zilele trecute, la Curtea de Conturi a fost prezentat un raport al Departamentului de audit despre situaţia din silvicultură. În raport se arată că arenda fondului forestier de către Biotex-com SRL a fost făcută, la 10 martie 2008, „netransparent, fără organizarea şi efectuarea unei licitaţii publice. Nu s-au inventariat nici construcţiile edificate anterior de un alt arendaş, „Ton” SRL, bazinul cu suprafaţa de un hectar şi „Casa vânătorului”.
În urma auditului, am mai aflat că, la 28 decembrie, cei de la „Ton” au reziliat contractul încheiat pe un termen de 29 de ani, ca a doua zi să fie semnat un acord cu cei de la „Far” şi cu Ion Popescu. Curtea de Conturi a stabilit că, după rezilierea contractului, în septembrie 2007, SRL „Ton” a comercializat către Biotex-com, care încă nu era stăpân al pădurii, valori materiale în sumă de 360 mii de lei, inclusiv bazinul acvatic în valoare de 12,1 mii lei, fără documente ce ar confirma dreptul de proprietate. De fapt, acest Biotex-com, după cum reiese din raport, a proiectat şi a construit conacul boieresc încă în 2005, doar printr-un acord fără număr şi dată al directorului ÎS Orhei, V. Scutelnic. Tot în mod nelegitim, primarul comunei Trebujeni a eliberat pentru construcţia conacului autorizaţiile necesare, documente anulate prin decizia consilierilor locali la 4 februarie 2010.
Mai mulţi trebujeneni sunt indignaţi de faptul că localitatea lor nu este gazificată, pe când doar la 3 km de sat, în pădurea Ţiganca, încă în 2006, a fost montat un gazoduct finanţat din investiţiile capitale ale bugetului republican. Antreprenor general a fost SRL „Ialoveni Gaz”, iar lucrările au fost efectuate de „Dubăsari-Coşniţa Gaz”. Suma investiţiilor capitale de stat, alocate pentru dezvoltarea infrastructurii din pădurea Ţiganca, rămâne un secret al vechii guvernări. Se ştie însă că, acum 3 ani, apa se pompa la Ţiganca, printr-o conductă a statului, tocmai de la Holercani. Când s-a acumulat o datorie de circa 3 mil. de lei pentru energia electrică, aceasta a fost achitată de stat.
Ani la rând, de mai multe datorii faţă de buget a fost „amnistiată” ÎS Orhei. După cum ne-a relatat proaspătul director-interimar al întreprinderii, Nicolae Streche, actualmente toate conturile bancare sunt blocate, deoarece s-a creat o datorie de 4 mil. de lei faţă de buget. În opinia sa, pe aceşti bani, la Ţiganca s-au înălţat mai multe gospodării auxiliare: grajd pentru cai, depozit, subsol, moară, căsuţe pentru odihnă, cuptor pentru frigărui, alte acareturi care, la 1 iunie 2009, au fost transmise în chirie către Biotex-com, fiind stabilită o plată lunară de doar 6 mii de lei. Auditul a stabilit selectiv o utilizare ineficientă a resurselor financiare de către fosta administraţie a ÎS Orhei, în sumă de 731,9 mii lei.
Zilele trecute, comisia Consiliului raional Orhei s-a deplasat la sectorul forestier Ţiganca, făcând înconjurul terenurilor „arendate”. Ţinând calea înspre Susleni, comisia a constatat că cele 696,7 ha oficializate în contract sunt, în realitate, mult mai multe, după sârma ghimpată fiind închise drumuri de acces, porţiuni de terenuri agricole, acaparate sau cumpărate de la cotaşi. La hotarul cu raionul Criuleni, au apărut noi sectoare de pământ arabil, împrejmuite cu sârmă ghimpată, pe care se văd construcţii similare celor de la Ţiganca. În mijlocul câmpurilor, sunt instalate indicatoare rutiere, iar un localnic spune că, pe la finele anului 2008, o maşină a vânătorilor aleşi, după un chef, a luat-o razna prin ogoare, încurcând drumul.
De-a lungul pădurii am observat turme de mistreţi care, speriaţi, fugeau de oameni.
Toate porţile de la pădure erau încuiate cu lacăte, în timp ce sârma ghimpată, pe unele porţiuni, cedase sub puterea mistreţilor, fiind observate cărări de copite ducând spre cotele oamenilor. Constatăm că, dacă lucrurile nu se schimbă, zeci de hectare de terenuri agricole vor fi distruse de sălbătăciunile din pădure.
Lângă aşa-zisa casă a vânătorilor am descoperit cu totul alt tablou decât cel văzut acum 3 ani. Iazul şi conacul au fost reamenajate. A apărut şi o cascadă improvizată, mai multe edificii pentru petreceri, căsuţe auxiliare de odihnă. S-a mai construit încă un iaz, voliere pentru fazani, păsări de casă, chiar şi una pentru purcei, unde un mistreţ închis era în aşteptarea marilor vânători. În deal a apărut o fântână arteziană modernă.
Acolo, de noi s-au apropiat doi tineri bine făcuţi, purtând uniforme kaki. Ei şi-au exprimat nemulţumirea în legătură cu apariţia noastră. Unul a zis că e Ion, pădurarul, iar al doilea – poliţist în detaşamentul de pază „Fulger”.
Am plecat de la Ţiganca cu gândul că propunerea ca pensiunea de la Ţiganca să fie transformată într-un centru de reabilitare a foştilor combatanţi, făcută la 2 martie curent, de ziua comemorării eroilor căzuţi în războiul moldo-rus din 1991—1992, ar trebui realizată. Până atunci, însă, procurorii ar trebui să ni-i prezinte pe adevăraţii stăpâni ai codrilor de la Orhei.
Vasile Roman
