Omorul din Vinerea Neagră. De ce bunica și-a ucis nepoții?
Casa arată la fel ca în ziua când s-a întâmplat tragedia: lucrurile din curte n-au fost atinse, căruciorul roșu stă sub geam, iar ușa și poarta aproape că nu sunt deschise de nimeni. Noaptea în casă arde o lumânare, iar vecinii spun că simt lipsa celor doi copii: Valeriu, de trei ani și Chiril, de un an și jumătate, care abia învăța să meargă. Mama, rămasă singură, fără rude, fără vreun sprijin al asistenței sociale, fără consiliere psihologică, s-a izolat și spune că oamenii din sat se tem ca nu cumva ea să încerce să facă vreun rău altor copii. Între timp, procuratura a deschis un dosar penal pentru omor intenționat, iar bunica care și-ar fi înjunghiat nepoții, se află la Spitalul de Psihiatrie pentru expertiză medicală.
La o lună de la tragedia din vinerea neagră, oamenii din Crețoaia, Anenii Noi, spun că nu-și pot explica gestul bunicii care și-ar fi omorât cei doi nepoți, iar apoi a încercat să-și taie venele. Ei recunosc că mama și fiica uneori se certau, dar susțin că bunica avea grijă de micuți și, în fiecare duminică, mergea cu ei la biserică. Cu o zi înaintea tragediei, bunica, alături de alte femei din sat, a mers la biserică pentru a ajuta la pregătirile de Paști.
Încălțămintea copiilor era „udă”… de sânge
„Acea zi de vineri, 29 aprilie, nu o vom uita niciodată. M-a sunat mama micuților, Marta, și m-a rugat să văd ce se întâmplă, pentru că maică-sa, Claudia, și-ar fi tăiat venele. Mi-a fost frică să merg de una singură și am chemat o vecină, pe Stepanida. Am încercat să deschidem, dar poarta era închisă. Atunci un bărbat, care trecea pe alături, a sărit gardul și a deschis poarta. Am intrat în curte și am strigat-o de câteva ori. Claudia a ieșit în prag cu mâna stângă toată de sânge și ne-a îndemnat să intrăm în casă: „Veniți și vedeți”! Când ne-am apropiat de ușa verandei, am văzut un copil, apoi pe celălalt, jos, plini de sânge. Poate că au strigat sărmanii copii, dar noi nu eram acasă și n-am auzit”, își amintește o vecină.
Stepanida, o altă vecină, spune că în acea zi muncea în grădină, la doar câțiva metri de locul tragediei, dar n-a auzit nimic: „Dacă mama putea să mai certe uneori copiii, atunci pe bunica niciodată n-am auzit-o strigând la ei. Unul Dumnezeu știe se s-a întâmplat. Eram acasă, dar nu am auzit niciun strigăt sau plânset de copil. E o tragedie, un șoc, nu doar pentru satul nostru, dar și pentru toată lumea. Nu știu câte tăieturi cu cuțitul aveau, dar când am intrat, ambii erau plini de sânge. Ceea ce am reținut după ce au fost duși copiii, este încălțămintea udă de sânge. Alți vecini, mai tineri, au ajutat-o pe mamă să facă curat, să spele balta de sânge… Eu nu eram în stare.”
Sătenii povestesc că micuții au fost înmormântați a doua zi. Localnicii, dar și oamenii din comuna Țânțăreni, în componența căreia e și satul Crețoaia, au adunat bani, iar proprietara unui magazin din mahala și primarul au organizat înmormântarea și masa de pomenire.
„Să nu dea Domnul să se întoarcă”
Vecinii spun că bunica, de 63 de ani, a locuit toată viața în Crețoaia, împreună cu fiica. Cea din urmă a plecat la studii la Chișinău, unde învăța la Fecultatea de Geografie, apoi s-a căsătorit. Nu a locuit decât un an în capitală, după care, în această iarnă, a revenit cu micuții acasă. Vecinii spun că mama se afla în proces de divorț cu soțul, iar în ultimul timp, se certau, pentru că acesta vroia să-i ia la Chișinău. Tatăl, șofer de camion pe rute internaționale, solicita tutela micuților pentru că mama n-ar fi avut condiții bune de trai. Comisia care a verificat locul de trai al copiilor, a stabilit însă că aceștia pot rămâne cu mama. Atunci, potrivit vecinilor, bunica îi spunea ginerelui că „va lua copii doar peste trupul său”. Tatăl copiilor nu a reușit să vină la înmormântarea feciorilor, pentru că se afla peste hotare, dar a doua zi a mers la cimitir.
„Niște băieți buni și cuminți, parcă și acum îi văd, cel mare, Valeriu, avea trei ani și jumătate, iar cel mic, Chiril, un an și jumătate. Chiriușa abia învățase să meargă, să alerge. Bunica era destul de adecvată. Rămânea deseori cu băieții și nu erau probleme. Cum i s-a ridicat mâna să taie un copil? Se întâmpla să se certe, ca în oricare familie. Nu am observat mari conflicte. Dar copii ce vină au?”, se întreabă sătenii.
Tot ei spun că toată noaptea în casă arde o lumânare, iar mama iese foarte rar la magazin, să cumpere pâine și aproape că nu vorbește cu nimeni. Acum nu are un serviciu și există din cele două mii de lei, acordate de stat pentru decesul copiilor. „Am întrebat-o de ce stă aici, pentru că-i foarte greu. Ea spune că nu are unde să se ducă, nu are pe nimeni. Are doar o mătușă și o verișoară, care locuiesc în Spania. A avut un frate și o soră, dar au decedat. I-am spus că trebuie să-și caute un serviciu, să nu stea toată ziua în casă, să trăiască mai departe”, povestește o vecină.
Sătenii o privesc straniu și se tem să nu facă ceva rău altor copii, de aceea nu-i lasă singuri în mahala. Ei spun că mama a trecut printr-o tragedie, iar la înmormântare nu a plâns aproape deloc, dar a filmat ceremonia și le-a făcut poze micuților. Vecinii se tem că dacă se va stabili că bunica are probleme mintale, va fi eliberată și se va întoarce în sat. „Nu, să nu dea Domnul să se întoarcă!”
„Să fac vreun rău unui copil? Copiii nu sunt vinovați!”
Mama, rămasă singură, nu-și poate explica nici până acum motivul, dar spune că bunica ar trebui să plece acolo unde sunt și copiii: „Da, a făcut asta, dar de ce a făcut-o? Nu știu, nu găsesc un răspuns nici pentru mine. N-am fost la ea. În primul rând nu am voie, iar în al doilea – nu am dorință. Eu nu am iertat-o. Ca persoană în vârstă poate că și-a primit iertarea, dar ca mamă, nu. Eu știu ce vorbește lumea, că mă voi duce să omor copii. Vreau să vă spun sincer: eu niciun copil nu am atins și nu voi atinge vreodată. Copii nu sunt vinovați. Să fac vreun rău unui copil, pentru că asta s-a întâmplat cu mine? Niciodată. Pentru ce? În primul rând, ei nu sunt vinovați. În al doilea rând, ea (bunica – n.r.) trebuie să răspundă.”
Autorități, atitudine și o familie social-vulnerabilă
În timp ce unii vecini spun că bunica era grijulie, alții recunosc că avea unele probleme mintale, pentru că vorbea singură și gesticula straniu. Medicul de familie din Centrul de Sănătate Țânțăreni, Maria Savan, afirmă că aceasta se afla la evidența medicului psihiatru de mai bine de zece ani, dar că nu era gravă, de aceea nu era nicio problemă că avea grijă de micuți: „De când o știu, niciodată n-am văzut-o să aibă acutizări sau să fie violentă. Când venea pe la noi, se purta frumos. Ea stătea cu copiii, îi ducea la grădiniță, se ducea la biserică. Ca o bunică”. În același timp, deși familia era una social-vulnerabilă, iar din octombrie 2015 primea ajutor material, pentru că mama era în proces de divorț și locuia cu copii la bunică, care avea gradul II de dizabilitate, nici asistenta socială din sat, nici șefa Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei din Anenii Noi, nu știau că bunica era la evidență psihiatrică. Autoritățile nu au sesizat vreo problemă și nu au intervenit nici în februarie, curent, când soții au început procesul de divorț, iar o comisie a Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei, la solicitarea tatălui, a vizitat domiciliul bunicii din Crețoaia, pentru a stabili dacă copiii au condiții bune de trai.
Deși recunoaște că bunica avea unele comportamente stranii, șefa direcţiei Asistență Socială și Protecția Familiei Anenii Noi, Zinaida Bunescu, spune că membrii Comisiei nu văzut vreo problemă și că aceasta era adecvată: „La 2 și 8 februarie, au fost specialiștii de la direcție, au fotografiat, au văzut condițiile, vreo două produse alimentare erau în casă. Au stat de vorbă cu bunica, era adecvată. Da, ea avea unele stranietăți, era persoană cu dizabilități. Ea și pe fiica ei, Marta, a crescut-o singură, nu a lăsat-o la școală, a învățat-o singură, în primele clase”.
Legea nu obligă… să fii om
Asistenta socială din sat nu a vizitat niciodată mama rămasă singură și spune că nu are de unde ști dacă aceasta a beneficiat de consiliere psihologică: „De asistență psihologică întrebați medicul. Am văzut familia, dar am înțeles că mama nu locuiește în sat, doar vine uneori. Bunica nu-i, ce să facem noi acolo? Dacă se apelează, mergem la persoană, dar așa… A fost de la noi de la direcție, s-au implicat. Dacă am fi fost apelați, am fi mers”, afirmă Tatiana Moroi, deși localnicii spun că mama este mereu acasă.
Și medicul de familie, Maria Savan, spune că ajutorul se oferă doar dacă persoana îl solicită: „Fiica nu se plânge, nu cheamă după ajutor. Poate i s-a făcut vreo consultație la psihiatru, dar ea stă la evidența medicului de familie la Chișinău, acolo erau și copilașii înregistrați”.
Șefa Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei, Zianida Bunescu, menționează că legea nu obligă asistentul social să meargă la mama care a trecut prin asemenea tragedie: „Doar dacă solicită ne putem implica. Altfel nu avem voie. Omenește ar fi să te duci acolo. Nu știu dacă asistenta socială a fost. Autoritatea publică locală este responsabilă. Nicăieri nu-i scris că este obligată să se ducă. Admninistrația locală de nivelul întâti, după Legea privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, trebuie să aibă specialiști în protecția drepturilor copilului. Această persoană trebuie să se ocupe de astfel de cazuri. Asistentul și așa are și bătrâni, și copii. Chiar să vrea, fizic, nu poate reuși”. Cu toate acestea, Zinaida Bunescu, care locuiește în același sat, recunoaște că, la înmormântare, în timp ce lumea plângea, mama fotografia și nu reacționa la discuții: „Poate într-adevăr, psihologic, ceva.”
Ina Pașcan, primară de Țânțăreni, spune că mama a fost la primărie pentru perfectarea unor acte, dar a spus că e bine și nu are nevoie de ajutor: „Am fost la dumneaei, am văzut care-i situația și am îndemnat-o ca să se angajeze la serviciu.”
Dosar pentru omor intenționat
Pe numele bunicii a fost deschis un dosar penal pentru omor intenționat cu premeditare, cu bună știință asupra a doi minori și cu deosebită cruzime, în baza art. 145, Cod Penal. Procurorul Sergiu Podrez, de la Procuratura Anenii Noi, afirmă că, până acum, au fost audiați martorii, au fost colectate probe. În prezent, cazul se documentează sub aspectul rolului și responsabilității administrației publice locale, a organelor competente în prevenirea tragediei. Până la mijlocul lunii mai, când a fost dispusă expertiza psihiatrică, bănuita s-a aflat în arest preventiv în Penetenciarul nr. 13 din Chișinău, iar până la sfârșit de iunie, când vor fi disponibile rezultatele, aceasta se va afla la Spitalul Psihiatric.
Dacă expertiza va stabili că bunica este sănătoasă psihic, aceasta riscă privațiune de libertate de la 15 la 20 de ani sau detențiune pe viață. În cazul în care vor fi stabilite probleme mentale, femeia, de 63 de ani, urmează a fi internată într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită sau riguroasă.
Avocatul Copilului: nu cunoaștem situația mamei
Maia Bănărescu, Avocata Copilului, spune că s-a autosesizat din oficiu și deja au fost expediate câteva demersuri la autoritățile locale, la procuratură pentru a stabili cauza tragediei, motivele din care nu a fost monitorizată situația și persoanele care se fac responsabile. „Am expediat demersuri către organul tutelar pentru a afla statutul familiei, dacă a fost monitorizată, s-a știut de situația copiilor, în ce relații sunt părinții, care-i situația mamei, de ce a lăsat copiii cu bunica, să vedem care-i starea de lucruri. Am primit un răspuns, dar acesta este incomplet. Am solicitat și alte date. Nu cunoaștem starea mamei, n-au răspuns”, spune Maia Bănărescu, subliniind că insistă să constate cum putea fi evitată tragedia.
Maria Bănărescu a mai declarat că autoritatea publică locală, asistența socială ar putea interveni să constate starea mamei, să-i acorde asistență psihologică, dar acest lucru nu intră în obligațiile unei instituții sau a asistenței sociale: „E mai mult abilitatea organizațiilor nonguvernamentale să susțină mama. Chiar nu m-am uitat în obligațiile asistentului social dacă în asemenea cazuri trebuie să asiste mama”.
Avocata Copilului spune că, ulterior, va formula niște recomandări și avize în atenția organelor tutelare pentru a se evita în viitor tragedii sau cazuri de violență. „Vor fi atenționate organele administrației publice, asistența socială, dacă familia era social-vulnerabilă trebuia să fie monitorizată mai atent, să se lucreze cu părinții”, afirmă Maia Bănărescu.
