Oameni răpiţi în Transnistria

Mai întâi membrii Grupului Ilaşcu au fost reţinuţi, condamnaţi şi ţinuţi în închisori ani în şir. Anul trecut Ilie Cazac, apoi Ernest Vardanean au fost de asemenea răpiţi şi întemniţaţi ilegal. În prezent la CEDO sunt în aşteptare circa 10 cereri din partea cetăţenilor R. Moldova care reclamă Rusia şi Moldova pentru arest şi detenţie ilegală. Experţii susţin că în Transnistria sunt mult mai mulţi oameni cu aceeaşi soartă. Sute dintre ei ar putea face uz de decizia precedentă a CEDO pe cazul Ilaşcu.

Astăzi, Stela Surchicean s-ar putea să aibă în sfârşit o întrevedere cu fiul său, Ilie Cazac, care a fost arestat de către autorităţile neconstituţionale de la Tiraspol cu aproape un an în urmă. Ea spune că nu şi-a văzut fiul de aproape 4 luni şi că în prezent nu are niciun act care i-ar explica clar pentru ce a fost răpit şi pentru ce a fost condamnat la 14 ani de detenţie.

Răpit şi condamnat, pentru ce?

„Fiul meu a fost răpit. Noi nu am ştiut nimic de el. Nici azi nu am un document în mână care m-ar face să înţeleg de ce a fost arestat, de ce e deţinut, de ce a fost condamnat? Am fost să depun iar cerere la administraţia lui Smirnov, pentru o întrevedere cu fiul meu. Mi-au spus să nu mai vin atâta, să nu scriu şi să nu cer. Au zis să aştept întâi răspunsul la scrisorile mele anterioare şi după asta să scriu altele. Cât să aştept? Cum să nu scriu? Din octombrie nu l-am mai văzut. Nu ştiu ce e cu el, am înţeles că a fost condamnat, dar nici el nu a văzut sentinţa. Ce este viaţa unui om aici, în Transnistria, dacă omul e răpit şi condamnat fără să i se spună pentru ce?” ne spunea pe nerăsuflate Stela Surchicean marţea trecută. După ore de insistenţă la uşa administraţiei lui Igor Smirnov, i s-ar fi promis să revină astăzi pentru o decizie asupra întrevederii cu fiul.

Şi rudele lui Ernest Vardanean sunt la limita răbdării. O mătuşă a lui a depus recent o cerere în adresa lui Igor Smirnov prin care solicită graţierea lui Ernest. Răspunsul care a venit i-a lăsat fără cuvinte. În scrisoare se spune că o cerere de graţiere ar putea fii acceptată peste 7 ani, adică după ce va fi depăşit jumătate din termenul de detenţie. Ernest Vardanean a fost condamnat la 15 ani, fiind arestat la 7 aprilie 2010. «Vă puteţi adresa cu o cerere de graţiere în adresa preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene nu mai devreme de octombrie 2017», se spune în ultimul alineat al scrisorii.

Menţinerea terorii şi fricii

Asociaţia Promo-LEX a remis o declaraţie în care îşi exprimă îngrijorarea pentru situaţia jurnalistului Ernest Vardanean după reacţia autorităţilor de la Tiraspol  la ultimele solicitări ale familiei.

„Considerăm că toate aceste acţiuni (obligarea ostaticului să îşi recunoască public vinovăţia şi ulterior să solicite presupusa «graţiere») au avut scopul de a menţine în teroare şi frică populaţia din regiune, demonstrând prin fapte că regimul şi cei care-l slujesc nu pot fi sancţionaţi. Totodată, regimul ilegal a dorit să obţină o cerere publică de «graţiere», dorind astfel să îşi sporească numărul argumentelor propagandistice pentru recunoaşterea sa”, se spune în declaraţie.

Alexandru Zubco, jurist în cadrul Asociaţiei Promo-LEX, susţine că numărul persoanelor arestate şi deţinute ilegal în Transnistria este, de fapt, mult mai mare. „Practic orice persoană care a fost reţinută, condamnată şi deţinută fără un proces echitabil de către o instanţă legală poate să reclame pedeapsa ilegală”, spune Zubco.

CEDO a spus cine e agresorul şi victima

În prezent, pe teritoriul republicii moldoveneşti nistrene sunt 3 închisori, o colonie pentru minori şi câte un izolator poliţienesc în fiecare oraş şi centru raional. Mii de oameni petrec zeci de ani în detenţie fără să le fie respectat unul dintre cele mai elementare drepturi, dreptul la un proces judiciar echitabil.

Ilie Ilaşcu a fost primul condamnat la moarte de către acest regim şi, totodată, primul care a făcut apel la CEDO pentru nerespectarea drepturilor întregului grup de deţinuţi politici din care făceau parte Andrei Ivanţoc, Tudor Popa şi Alexandru Leşco. Decizia CEDO pronunţată în baza cazului Ilaşcu în 2004 a condamnat atunci R. Moldova şi Federaţia Rusă pentru nerespectarea drepturilor cetăţenilor R. Moldova în regiunea transnistreană.

„Din păcate, Decizia CEDO în cazul Ilaşcu  nu a fost folosită în ultimii 7 ani niciodată. Această decizie, juridic şi politic, a determinat poziţia Rusiei şi a Moldovei în acel nefericit război moldo-rus din 1992, specificând clar cine este AGRESORUL şi cine este VICTIMA războiului, cu  toate consecinţele juridice.

Orice persoană care a avut de suferit de pe urma regimului separatist de la Tiraspol, fiind deţinută, arestată (chiar pentru fapte penale), toţi cei care au fost nevoiţi să se refugieze în alte teritorii din cauza războiului şi a regimului separatist sălbatic, cei care şi-au pierdut casa, părinţii, fraţii, surorile, cei care au fost răniţi sau ucişi pe acest teritoriu, indiferent de perioada de timp şi indiferent de etnie, – toţi aceştia, dacă vor să se adreseze la CEDO, respectând procedurile juridice de rigoare, – vor câştiga procesul, după precedentul cazului nostru”, spune Ilie Ilaşcu.

Rusia, stăpână în Transnistria

Ilaşcu acuză autorităţile de la Chişinău din toate perioadele pentru faptul că nu au luat în serios problema miilor de oameni nedreptăţiţi în închisorile şi izolatoarele din stânga Nistrului, dar şi pentru că acestea nici nu au ripostat în mod adecvat Federaţiei Ruse pentru susţinerea autorităţilor ilegale din Transnistria.

„Rusia nu îşi va schimba niciodată de bună voie  situaţia  politico-militară  actuală din stânga Nistrului. Rusia are un singur interes: prezenţa militară în zonă, şi nu doar pentru a menţine R. Moldova în sfera sa de influenţă, ci, principalul, pentru a o folosi împotriva structurilor Euroatlantice, a UE şi SUA. În acelaşi timp, serviciile abilitate ale Moldovei luptă nu cu abuzurile separatiste şi cele ruseşti, ci mai degrabă anihilează orice iniţiativă a cuiva de a întreprinde ceva împotriva lui Smirnov şi a Armatei a 14-a de ocupaţie. Cedările din ultimii 20 de ani s-au făcut de către Chişinău, iar cei de la Tiraspol şi-au consolidat încontinuu poziţiile”, a conchis Ilaşcu.

Şi Stela Surchicean consideră că Federaţia Rusă susţine regimul separatist de la Tiraspol în comiterea acestor fărădelegi. „Rusia are armată aici. Cine din Moldova sau chiar şi din Europa va porni împotriva armatei ruse? Nu îndrăzneşte nimeni”, spune mama lui Ilie Cazac.

Reprezentanţii asociaţiei Promo-LEX au cerut recent autorităţilor R. Moldova să întreprindă un şir de măsuri concrete.

„Cerem autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova, în regim de urgenţă, să ia măsuri legale, eficiente şi hotărâte în vederea eliberării celor 2 ostatici de la Tiraspol, Ernest Vardanean şi Ilie Cazacu, prin: aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale, în special intentarea dosarelor penale împotriva tuturor persoanelor şi cetăţenilor care au participat la săvârşirea infracţiunilor de uzurpare a puterii de stat, de uzurpare de calităţi oficiale, de luarea de ostatici, de organizarea unei formaţiuni paramilitare ilegale şi de participarea la ea, de crearea şi conducerea unei organizaţii criminale, de tortură.”

În prezent, la Procuratura Generală sunt peste 30 de dosare deschise pe numele liderilor transnistreni, dar toate au fost suspendate.