„Moldova—Film” Pictures prezintă (II)

Dubla IV: „Moldova—Film” – te bagi o dată şi mai mult nu îndrăzneşti”

Haosul care s-a instalat la acest studio face ca tinerele talente din cinematografia de la noi să caute alte căi de afirmare şi promovare. Unii dintre aceştia preferă să lucreze cu studiouri şi producători de peste hotare, decât să apeleze la „Moldova—Film”.

Producătorul Dumitru Marian crede că regizorii tineri nu se prea aventurează să lucreze cu „Moldova—Film”, pentru că li se propune echipament învechit, iar personalul e necalificat. O problemă ar fi, în opinia sa, preţurile echipamentului inclus în bugetul de producţie, care sunt duble în raport cu preţurile de piaţă. „Poate fi numită o experienţă unică: te bagi o dată în viaţă şi mai mult nu îndrăzneşti”, spune Marian.

Regizorul Igor Cobâleanschi nu se arată încântat de conlucrarea sa cu „Moldova—Film”: „Chiar dacă fac parte din consiliul artistic al studioului, acest lucru nu mă încălzeşte, deoarece a fi membru al unui consiliu nu înseamnă a şi face ceva. Cu regret, pot să spun că, la „Moldova—Film”, sunt doar 2-3 oameni versaţi. Despre ce producţie de filme putem vorbi?”

Despre finanţarea unor proiecte din partea „Moldova—Film”, Cobâleanschi ne-a explicat că „teoretic orice cetăţean al R. Moldova poate depune un scenariu, însă MCT va accepta doar ceea ce îi interesează pe ei. Bunăoară, poţi depune un scenariu despre viaţa a trei perechi de îndrăgostiţi, dar „Moldova—Film” nu va oferi finanţare pentru asemenea scenarii, ci doar pentru proiecte ce sunt pe placul MCT”.

Dubla V: Milioane de lei din banii publici pentru „filme derizorii”

În ultimii ani bugetul studioului pentru producţia de film, acordat din bani publici, a crescut de la 1500 euro, în 2002, la 200 000 euro – în prezent. Potrivit legislaţiei şi regulamentului studioului, orice regizor poate propune un scenariu de film pentru a primi finanţare de la „Moldova-Film”. Proiectul, însă, trebuie racordat la tematicile propuse de MCT.

În 2005, studioului i s-a acordat pentru producţie suma de 1 mil. 450 mii lei. În acel an „Moldova—Film” a produs 3 filme, care potrivit devizului pus la dispoziţie de studio au avut un buget total de 372 mii lei. După un calcul simplu, putem vedea că au mai rămas nefolosiţi peste 1 mil. de lei.

Pentru 2006, bugetul a fost acelaşi ca şi în 2005, cheltuielile, însă, au fost mai mari cu circa 320 mii lei.

Anul 2007 a adus o majorare a bugetului „Moldova-Film” cu 1 mil. lei, constituind vreo 2.5 mil. lei. În acest an au fost produse 7 filme, cu un buget total de 970 mii lei, rămânând nefolosiţi 1,5 mil. lei.

Pe parcursul ultimilor trei ani, peste 2 mil. lei din cei acordaţi pentru producţia de filme din bugetul de stat au dispărut. Chiar dacă „Moldova-Film” a inclus în bugetul din aceşti ani şi producţia „Lupii şi Zeii”, aceasta nu e o explicaţie. Solicitată de Ziarul de Gardă să explice aceste neclarităţi, contabila studioului, Lucia Cazacu, ne-a spus: „Banii nefolosiţi pentru un an anume sunt transferaţi pentru bugetul anului următor. În răspunsul pe care l-am oferit la solicitarea Ziarului de Gardă, nu am inclus bugetul filmului „Lupii şi Zeii”, pentru că acesta e un proiect care durează câţiva ani”. Totuşi, contabila a menţionat că acest film a beneficiat de 630 mii lei în 2006 şi de 2 mil. 700 mii – în 2007.

Oameni de film sunt nedumeriţi de faptul că un film poate fi produs fără estimarea clară a unui buget iniţial. Acest lucru pare, însă, înţeles „atâta timp cât regizorul acestui film, Sandu Vasilache, e om de teatru, nu de film. S-ar putea că din acest motiv, pentru film, nu a existat un buget bătut în cuie”, ne-a explicat regizorul Valeriu Jereghi.

În ceea ce priveşte calitatea acestor producţii, oamenii de cinema cred că e una mediocră. Igor Cobâleanschi spune că filmele făcute „sunt la nivelul derizoriului şi râde lumea de noi”.

Mai mult decât atât, mulţi cineaşti cred că ceea ce s-a filmat în ultimul timp la „Moldova-Film” seamănă mai mult a reportaje TV. Jereghi e de părerea că: „Studioul ar trebui să facă filme pe peliculă, nu în variantă video. Problema principală, însă, e că filmele sunt selectate fără o redacţie care stabileşte calitatea scenariului, candidatura regizorului şi alte aspecte tehnice şi financiare”.

Dubla VI: Cinematografia – o pârghie economică şi politică de stat

Activitatea studioului se rezumă în mare partea la ceea ce specialiştii numesc „comandă de stat”. Aceasta este făcută de MCT, iar administraţiei studioului nu-i rămâne decât să accepte proiectele propuse. „Sunt nişte interese ale statului în diferite producţii. Or, „Moldova—Film” este un studio de stat, iar statul are un anumit interes pentru anumite producţii şi aceasta a fost oricând”, ne-a mai spus Igor Cobâleanschi.

Ca şi multe alte instituţii de stat, cred unii cinefili, „Moldova—Film” a devenit un element de propagandă a administraţiei actuale. Drept dovadă în acest sens pot servi ultimele producţii cinematografice. Este suficient doar să citim titlurile acestora: „Basarabia 1812”, „Basarabia 1917”, „Moldova – pământ dionisiac” sau „Moldova în ecoul evenimentelor”. „Este cunoscut faptul că statul filmează ceea ce îi place pe bani publici”, ne-a declarat Dumitru Marian.

Alţi specialişti cred, însă, că tendinţa statului de a se implica în activitatea unei instituţii în care deţine tot pachetul de acţiuni nu e ceva nou pentru acest domeniu, pentru că „Nu putem ascunde că cinematografia e o pârghie atât economică, cât şi politică pentru o ţară”, spune Jereghi.

Dubla VII: „Degeaba încerci să pui pudră pe faţa mortului, că tot mort rămâne”

Lipsa unor strategii sau planuri de dezvoltare a cinematografiei din R. Moldova este ceea ce nemulţumeşte pe cei care activează în acest domeniu.

Potrivit lui Cobâleanschi, nici până în prezent nu există nişte strategii sau proiecte viabile. „Cei de la „Moldova—Film” nu gândesc asupra conţinutului, ci asupra formei. Îşi schimbă directorii de parcă ar schimba nişte haine. Apoi se uită în oglindă şi apreciază dacă e bună haina sau nu. Într-un fel, s-ar potrivi vorba populară: „Degeaba încerci să pui pudră pe faţa mortului, că tot mort rămâne”, a spus Cobâleanschi.

Tinerii cineaşti cred că comanda de stat ar trebui să se orienteze la proiecte legate de contemporaneitate sau de problemele actuale ale R. Moldova, dar nu de proiecte istorice, „care, pe de o parte, sunt făcute prost, iar pe de altă parte, sunt aruncaţi banii în vânt, pentru că o producţie istorică calitativă costă scump”, mai spune Cobâleanschi.

Elaborarea unor strategii de dezvoltare, dar nu ambiţiile fiecărui şef nou, aceasta e sugestia generaţiei tinere de cineaşti pentru „Moldova—Film”.

Victro GOTIŞAN