„Moldova—Film” Pictures prezintă
Pe de o parte, această sumă e foarte mică în raport cu bugetele studiourilor de peste ocean sau chiar din Europa, pe de altă parte, însă, e prea mult, dacă ne uităm la ce a produs acest studio până în prezent. Cu mult mai mare ni se pare dacă ne uităm la producţia cinematografică a anului 2008. Or, potrivit unor surse din interiorul studioului, în acest an nu s-a produs nimic. Ba chiar mai mult, „nu s-a filmat nici un cadru de film”.
Banii publici, însă, nu par să fie singura problemă în cazul studioului „Moldova-Film”. Mai există alte câteva „păcate”, pe care atât Ministerul Culturii şi Turismului (MCT), „proprietar” al acestei instituţii, cât şi administraţia studioului încearcă să le ascundă de judecata poporului.
Dubla I: Privatizare în stil moldovenesc
Ultimele evenimente de la „Moldova-Film” au adus în prim-plan probleme care existau de ceva timp în această instituţie. Astfel că, în urma demisiei fostului director general al studioului, Ion Şiman, au început a fi vehiculate diferite scenarii cu diferiţi actori.
Primul dintre scenarii e cel potrivit căruia studioul „Moldova-Film” urmează a fi privatizat. Despre privatizare, unii oameni din cetatea filmului spun că ar fi benefică, întrucât studioul, de ceva vreme, „nu produce nimic calitativ” în cinematografie. Pe de altă parte, e bine cunoscută procedura de privatizare în R. Moldova, şi aici avem cazul Circului din capitală sau cel al Hotelului „Chişinău”, instituţii ai căror proprietari autentici nu sunt cunoscuţi nici astăzi.
Interesul anumitor persoane pentru privatizarea studioului este firesc atâta timp cât „Moldova-Film” dispune de un spaţiu total de aproximativ 20 mii m2. Pe lângă aceasta, studioul mai deţine terenuri în mărime de 5 ha, recuzită – 10 mii de costume, depozite.
Pentru că face parte din patrimoniul de stat, „Moldova-Film” e în gestiunea directă a statului, în persoana MCT. Chiar dacă administraţia studioului a fost asigurată de preşedintele Vladimir Voronin că studioul nu va fi privatizat, cele declarate de Ion Şiman, fostul director al „Moldova-Film”, demonstrează contrariul. „Pe parcursul ultimilor doi ani au fost mai multe tentative personale din partea ministrului Artur Cozma de a privatiza acest studio. Anul trecut venise cu cineva din Rusia, apoi cu cineva din SUA. Într-un final, venise şi o persoană foarte cunoscută din Moldova, interesată de privatizarea acestei instituţii”, ne-a declarat Şiman.
Întrebat de Ziarul de Gardă despre interesul său personal în această privatizare anunţată de Şiman, ministrul Cosma, surprins oarecum, a negat acuzaţiile şi a menţionat că: „Declaraţiile lui Şiman sunt cel puţin incorecte. El poate declara orice, însă statul e cel care va decide ce şi cum trebuie privatizat. Totuşi, aceasta nu înseamnă că noi mâine vom privatiza „Moldova-Film”. Acest fapt poate să se întâmple mai târziu sau chiar niciodată. Suntem în căutarea unor posibilităţi noi de activitate”.
Oameni de film din R. Moldova susţin iniţiativa de a privatiza studioul, doar că trebuie să existe anumite detalii care să se ia în calcul. Regizorul şi scenaristul Valeriu Jereghi e de părere că „Nu ar fi o greşeală dacă acest studio ar fi privatizat, dar aceasta trebuie să se facă cu o condiţie, şi anume: „Moldova-Film” să rămână studio de film, dar să nu se transforme în vreo fabrică de bere sau altceva”. Mai mult decât atât, privatizarea trebuie să se facă transparent şi legal, în urma unui tender. Astfel că „cine va înainta o ofertă mai concretă şi viabilă să aibă prima opţiune”, a mai adăugat Jereghi. Regizorul ne-a amintit despre majoritatea studiourilor din fosta URSS, inclusiv „Mosfilm” sau „Lenfilm”, care au trecut prin asemenea privatizări.
Dubla II: Chirie cu imobilul statului
Conducerea studioului a completat activitatea cinematografică deschizând încă o afacere – darea în chirie a unui anumit spaţiu pe care îl deţine şi care nu prea este de folos instituţiei. Potrivit conducerii, cu banii câştigaţi pe chirie sunt plătite salariile angajaţilor, este efectuată reparaţia în incinta studioului, e cumpărată tehnică pentru producţia cinematografică.
Totuşi, nici până în prezent nu se ştie cine coordonează închirierea spaţiilor din incinta studioului. Administraţia „Moldova-Film”, în persoana directorului adjunct, Vladimir Ţurcan, ne-a spus că orice spaţiu închiriat este avizat de către MCT, în timp ce ministrul Artur Cozma a menţionat că acest drept e de competenţa directorului general al instituţiei. Cozma a specificat, însă, că nu e un lucru rău dacă spaţiul nefolosit se dă în chirie, pentru că, spune ministrul, „se face un ban, care se reinvesteşte apoi în producţia de filme, în salarii, în fonduri, în reparaţii”. Sume importante pentru reparaţii au fost acordate şi din bugetul de stat. Pe parcursul anilor 2005—2008, MCT a transferat circa 6 mil. lei.
Reparaţiile, după spusele lui Valeriu Jereghi, au fost făcute din topor, provocând deteriorarea tehnicii şi tehnologiei cinematografice. „În urma acestor reparaţii au fost distruse pavilioanele de filmări, care, în consecinţă, nu pot servi decât drept depozite”, a specificat Jereghi.
Pierderile în urma chiriei sunt menţionate şi în rapoartele Curţii de Conturi. Potrivit hotărârii din 26 mai 2006 privind raportul asupra legalităţii şi eficienţei utilizării mijloacelor pentru întreţinerea MCT în perioada anului 2004, se menţionează că unele instituţii centrale de specialitate au suportat anumite pierderi. Printre acestea se numără şi „Moldova-Film” care, cu acordul MCT, a comercializat parterul şi o parte a subsolului blocului locativ, cu o suprafaţă de 1110, 8 m2, la preţ de 713, 2 mii lei. În acest sens fiind suportate pierderi în sumă de peste 300 mii lei.
Solicitat de Ziarul de Gardă să explice din ce cauză au fost suportate aceste pierderi, atât administraţia studioului, în persoana lui Vladimir Ţurcan, cât şi reprezentanţii MCT nu au putut să ne dea un răspuns argumentat. Pe de altă parte, Şiman, ex-director al studioului, a spus: „Nu îmi prea amintesc de aceste nereguli şi nu cunosc să fi existat asemenea încălcări în acea perioadă”.
Am solicitat, printr-o scrisoare oficială, atât administraţiei studioului, cât şi MCT informaţii despre cât spaţiu este cedat, care este suma ce se strânge şi în baza cărui regulament se dă în chirie acest spaţiu? Întrebarea noastră a rămas fără răspuns. Am revenit a doua zi cu un telefon. Contabila instituţiei, Lucia Cazacu, ne-a spus că „această informaţie se află la MCT, aşa că, dacă avem nevoie, să ne adresăm la ei”.
Scrisoarea adresată MCT nu a fost ţinută prea mult timp în Executiv, pentru că oficialii de acolo au socotit de cuviinţă că la aceste întrebări poate răspunde doar administraţia „Moldova-Film”, cu toate că era solicitată informaţia pe care o deţinea numai MCT.
Am revenit şi în acest caz cu un telefon. Sergiu Boboc, şeful Direcţiei arte şi învăţământ artistic, ne-a răspuns ironic: „Ce mai vreţi? Nu vă satisface răspunsul de la „Moldova-Film”?”. I-am explicat că avem nevoie şi de altă informaţie, despre chirie. Răspunsul a fost „laconic”: „Nu avem timp. Avem prea multe pe cap”.
Dubla III: Fabrică de prelucrare a pielii în locul laboratorului de film
Hotărârile Curţii de Conturi menţionează că s-au făcut încălcări şi la comercializarea în 2004 a laboratorului pentru prelucrarea peliculei. La acea vreme oamenii de film din R. Moldova nu au fost de acord cu cedarea laboratorului. Acesta a fost, însă, vândut către SRL „TiTiTi şi Co” la preţul de 4864,4 mii lei, deşi ÎS „Audit şi Evaluare” l-a estimat la preţul de 4975,6 mii lei, fără TVA. În urma acestei tranzacţii, „Moldova-Film” a fost prejudiciată cu peste 100 mii lei, dar nici până în prezent nu se ştie cine e responsabil de pierderea acestor bani.
Chiar dacă Curtea de Conturi a anunţat despre aceste nereguli, Şiman a spus că „această afacere a fost destul de bună, iar preţul tranzacţiei a fost favorabil”. Ulterior, în locul în care se afla laboratorul, firma „TiTiTi şi Co” a construit o fabrică de prelucrare a articolelor din piele.
Valeriu Jereghi ne-a spus că studioul avea nevoie de un asemenea laborator şi a fost surprins când acesta a fost distrus. „Pentru tehnologia cinematografică era un oficiu indispensabil, or, e inadmisibil ca cineva să producă filme pe peliculă în lipsa unui laborator care s-ar ocupa de prelucrarea acestei pelicule”, a declarat regizorul.
Victor GOTIŞAN
