Maşina de serviciu, averea şi dosarele familiei preşedintelui Judecătoriei Străşeni
Vineri, 14 martie, un Mitsubishi cu numere de înmatriculare ST MJ 777, care aparţine Judecătoriei Străşeni, l-a adus pe Mihail Gavriliţă, preşedintele instanţei, la Adunarea Generală a Judecătorilor. Luni, 17 martie, aceeaşi maşină s-a deplasat la o lemnărie din Străşeni, care aparţine fiului judecătorului, imediat după ce ZdG a discutat cu angajaţii de acolo.
Mihail Gavriliţă, preşedintele Judecătoriei Străşeni, deţine oficial două case de locuit şi două terenuri. Luni, 17 martie, ZdG a mers în Străşeni pentru a se documenta despre averea, afacerile, dar şi dosarele penale ale familiei magistratului. Pe lângă cele declarate de judecător, familia acestuia mai deţine o livadă în s. Ghelăuza, o lemnărie, iar anterior a administrat o sală de nunţi din acelaşi oraş.
Maşina judecătoriei şi urmărirea jurnaliştilor
Deşi nu apare în declaraţia de avere a lui Mihail Gavriliţă, ZdG a aflat că familia acestuia deţine o lemnărie în or. Străşeni. La faţa locului, am găsit zeci de copaci tăiaţi şi mai mulţi muncitori. Pentru a verifica informaţiile pe care le aveam, dar şi pentru a afla de unde se aduce lemnul, am intrat în discuţie cu muncitorii de acolo, pe care i-am anunţat că am dori să cumpărăm lemne. Aceştia ne-au refuzat, spunându-ne că, de fapt, lemnul le este adus şi că nu e de vânzare. „Sunt nişte băieţi care ne aduc. Dar, ei nu aduc la toţi”, ne-au spus aceştia. Discuţia a fost întreruptă după ce la faţa locului a sosit o maşină, Volkswagen, cu numerele de înmatriculare CU AJ 646. După ce am făcut câteva poze, am plecat spre Judecătoria Străşeni. În drum, am observat că maşina instanţei, care în urmă cu câteva zile îl ducea pe Mihail Gavriliţă la Adunarea Generală a Judecătorilor, pleca în grabă spre lemnărie. Ne-am întors din drum şi am găsit maşina chiar acolo. Ne-am apropiat, am fotografiat momentul, doar că nimeni dintre cei care erau acolo nu a venit să discute cu noi, limitându-se să ne interzică fotografierea prin strigăte şi cuvinte obscene de la distanţă.
Am plecat din nou spre Judecătorie, iar imediat după noi, doi bărbaţi au urcat în Volkswagen-ul cu numerele de înmatriculare CU AJ 646, urmărindu-ne, inclusiv când staţionam lângă Judecătorie, iar mai apoi, lângă sediul Procuraturii. De remarcat că lemnăria este înregistrată pe numele fiului judecătorului, Ion Gavriliţă, şi al soţiei acestuia, Natalia Gavriliţă. Aceasta este gestionată prin intermediul Întreprinderii Individuale „Gavriliţă Ion”, fondată în 2011.
În 1997 fiul preşedintelui Judecătoriei Străşeni, Ion Gavriliţă, a avut deschis un dosar penal pe numele său, după ce a lovit-o mortal pe Maria Bleandură, lângă sediul Consiliului Raional Străşeni, acolo unde şi acum stă o cruce în memoria celei decedate. La scurt timp după accident, dosarul penal a fost însă clasat. Unii oameni din Străşeni susţin că fiul judecătorului ar fi fost atunci în stare de ebrietate şi că doar influenţa tatălui l-ar fi salvat.
Mita de pe filiera ginere/socru
Mihail Gavriliţă, judecător din anul 1979, şi din 1990 la Străşeni, locuieşte într-o casă modestă, din oraş, în care deţine doar a cincea parte. Nu la fel de modestă este casa fiicei acestuia, Mihaela Gavriliţă-Grosu, care la vârsta de 26 de ani locuieşte într-un imobil de milioane pe str. Mioriţa, fiind vecină de cartier cu procurorul de Străşeni, Alexandru Raţă, dar şi cu mai mulţi funcţionari locali. Aceasta a absolvit anul trecut Institutul Naţional al Justiţiei (INJ) şi a activat o perioadă la Judecătoria Străşeni, acum fiind angajată la Judecătoria Buiucani. Recent, aceasta nu a trecut concursul pentru a fi numită în funcţia de judecător. Mihaela este căsătorită, din octombrie 2006, cu Mihail Grosu, un fost colaborator al poliţiei rutiere de la Străşeni, actualmente inspector al Poliţiei de Patrulare din Chişinău.
Grosu a fost reţinut în flagrant şi arestat de ofiţerii Anticorupţie pentru trafic de influenţă în iunie 2006. Conform sentinţei Judecătoriei Buiucani din 14 septembrie 2006, inculpatul Mihail Grosu, împreună cu un coleg, l-a depistat la volan, în stare de ebrietate, pe cetăţeanului V. Mereuţă şi a solicitat de la acesta, inclusiv în incinta Judecătoriei Străşeni, 300 USD, ameninţându-l că, dacă nu dă acei bani, va fi sancţionat cu 15 sau 30 de zile de arest. Grosu susţinea atunci că are influenţă asupra judecătorului care va examina cazul şi că îl poate determina pe acesta să nu-i aplice arestul. În aceeaşi zi, dosarul a fost examinat chiar de către socrul său, Mihail Gavriliţă, Mereuţă fiind sancţionat cu o amendă de doar 15 unităţi convenţionale, adică cu 300 de lei. A doua zi, Grosu a solicitat din nou bani de la Mereuţă, în sumă de 250 USD, menţionând că l-a influenţat pe judecător pentru ca acesta să nu-i aplice măsura de arest. Peste câteva zile, sub controlul ofiţerilor anticorupţie, într-un bar din Chişinău, lui Grosu i-au fost transmişi 200 USD, acesta fiind prins în flagrant. În judecată, el şi-a recunoscut vina pe deplin, s-a căit de cele comise, precizând că, de fapt, Mereuţă insista să fie ajutat. Într-un final, Grosu însă nu a fost pedepsit penal. Judecătorul Iurie Bejenaru, pe atunci la Judecătoria Buiucani, i-a aplicat doar o amendă în valoare de două mii de lei, iar la puţin timp, Grosu a revenit în structurile MAI.
Mihail Gavriliţă:
„Nu ştiu dacă ştiţi, dar fiica mea nu a trecut concursul pentru a fi judecător. Nu a acumulat balurile, 70 şi mai sus. Şi eu ce, trebuie să mă spânzur? Ori trebuie să mă duc să dau mită cuiva, ca fata mea să treacă? Sau, necătând la capacităţile ei, trebuia să treacă pentru că tatăl ei e judecător? N-o trecut. Scrieţi despre asta. Uite, săraca, fiica preşedintelui din Străşeni nu a trecut, mititica, şi uitaţi-vă cât îs de răi cei din comisie. Dar, eu nu mă revolt. Nici nu m-am dus la cei din comisie ca să le spun: uăi jloghilor, de ce aţi procedat aşa? Nu m-am dus. Eu ştiu capacităţile copilului meu. Eu ştiu că ea a crescut în judecată”.
„Mie îmi trebuie „prikliucenii”?”
Am mers la Judecătoria Străşeni, unde am purtat un dialog cu preşedintele instanţei, Mihail Gavriliţă. Acesta ne-a vorbit despre fiica sa, care aspiră la o funcţie de judecător, despre afacerile, dar şi despre dosarul penal al fiului său. Redăm mai jos dialogul cu preşedintele Judecătoriei Străşeni.
ZdG: Vrem să vorbim despre maşina judecătoriei. Noi am fost la lemnărie, iar peste câteva minute, a venit maşina acolo. Ştiţi de ce a venit?
Mihail Gavriliţă: Eu eram aici. Da’ el trăieşte în casele acelea, cu nouă etaje, dacă aţi observat…
ZdG: Şoferul?
M.G.: Da.
ZdG: Dar maşina a intrat chiar pe teritoriul lemnăriei.
M.G.: Pentru asta, el o să fie pedepsit, dacă maşina mea a trecut pe acolo, că el nu are ce căuta. Da, e maşina judecătoriei, dar ce caută acolo, am să mă clarific.
ZdG: Dar ce căuta, dacă şoferul nu are legătură cu lemnăria?
M.G.: Voi mă întrebaţi pe mine, eu am să-l întreb pe el. Măi băieţi, nu mai căutaţi…
ZdG: Dar afacerea cu lemne e a familiei dvs.?
M.G.: E a feciorului. E a lui şi eu nu mă implic. Măi băieţi, eu ştiu toate astea, ce credeţi că nu? Mie îmi trebuie „prikliucenii” (peripeţii, n.r.)? Credeţi că eu nu ştiu, şi eu nu mă feresc, nu mă păzesc? Uitaţi-vă la mine (a arătat spre capul său, la părul încărunţit, n.r.). Mai am un an, îmi trebuie mie să mă pozorăsc sau să mă fac de vorba aia? Fac şi eu ca procurorul, dar nu vreau să fac ca dânsul (a făcut referire la declaraţia lui Alexandru Raţă, procurorul de Străşeni, care a spus că are mai multe credite luate de la bancă, n.r.), dar fiul meu are atâtea credite la fundul lui…
ZdG: Dvs. nu l-aţi ajutat?
M.G.: Măi băieţi, el vine la mine şi cere kapici (bani, n.r.) de ţigări. Mujic (bărbat, n.r.) de 40 de ani.
ZdG: Afacerea cu lemne nu merge?
M.G.: Păi, da’ el întoarce creditele. Nu demult a început afacerea asta.
ZdG: Dar livada din s. Ghelăuza a cui e?
M.G.: Tot e a lui. Eu n-am, controlaţi.
ZdG: Dar cum a cumpărat-o? Ştim că primarul de acolo are dosare penale.
M.G.: El nici nu era primar pe atunci, prin 1993. A cumpărat teren arabil, a pus livadă, într-un an i-au mâncat-o iepurii, a tăiat-o de la rădăcină…
ZdG: Cu casa de nunţi aveţi vreo legătură?
M.G.: Nu, nu eu, fiica a avut, dar nu mai are. Când a intrat la institut (INJ, n.r.) a renunţat. Era contract de arendă. I-am spus să nu mai prelungească, că iar probleme.
ZdG: Vrem să precizăm şi referitor la accidentul rutier în care a fost implicat fiul dvs.
M.G.: Asta a fost în 1997. Crucea a pus-o acolo soţia mea… A fost o tragedie şi pentru acea familie, şi pentru familia mea. Da, Vaniuşa, feciorul, a făcut accident rutier, a fost intentat dosar penal. Acesta a fost clasat din lipsa infracţiunii. A fost numită expertiza auto-tehnică. El a fost treaz la volan. Nu a avut viteză, nimic. A refuzat frâna şi gata… a pălit-o.
