Licitații subterane

Într-un sistem bântuit de corupţie şi „otkaturi”, în ultimii doi ani, doar un singur primar a fost prins în flagrant, iar ulterior condamnat la închisoare cu suspendare, fiind învinuit că a fraudat o licitaţie publică. Asta în pofida faptului că unele licitaţii par mai mult decât dubioase, iar mărturiile unor oameni de afaceri şi primari, pe care le-am obţinut, scot la iveală o lume în care jocurile de culise şi mita dictează regulile cărora nimeni nu se încumetă să se opună, pentru a nu fi exclus din afacere.

În ultimii ani, multe dintre satele Moldovei au beneficiat de proiecte investiţionale de milioane. Fie că e vorba de reparaţia drumurilor, de reconstrucţia şcolilor şi grădiniţelor sau de lucrări de construcţie a apeductelor, reprezentanţii autorităţilor publice locale au avut de gestionat, mai mult ca oricând, licitaţii bănoase, în urma cărora, conform legii, trebuiau să aleagă cea mai bună ofertă pentru localitatea pe care o reprezintă: una echilibrată financiar şi a unui agent economic sigur şi performant. Realitatea descoperită după ce am analizat actele ce au legalizat zeci de licitaţii este, însă, cu totul alta. Am găsit o lume în care licitaţiile rurale importante, câştigate corect, fără pile şi relaţii, sunt o raritate. Practic, peste tot se face uz de mită, legături obscure sau ordine de sus pentru a putea reuşi să te impui în lumea licitaţiilor trucate.

O licitaţie pentru 200 mii de lei

Alexandru Zaharia a fost, până anul trecut, primarul s. Lărguţa, r. Cantemir, fiind la conducerea satului, cu o întrerupere de doar patru ani, încă din 1995. În decembrie 2014 acesta a fost reţinut, în flagrant, de ofiţerii Centrului Naţional Anticorupţie (CNA) într-un local din centrul capitalei, la scurt timp după ce a primit 170 mii de lei de la Alexei Ungureanu, directorul firmei SRL „Aniplan”. Ion Munteanu, procurorul Procuraturii Anticorupţie (PA) care a condus urmărirea penală pe marginea acestui caz, a stabilit că edilul, fiind preşedintele Comisiei de Licitaţie, „acţionând cu intenţie infracţională”, anterior petrecerii unei licitaţii, a pretins de la Ungureanu  200 de mii de lei. Acesta urma să participe la o licitaţie organizată de autorităţi pentru un teren de 5,5 ha din extravilanul satului Lărguţa, iar pentru aceşti bani, afaceristul ar fi trebuit desemnat câştigător. Primarul urma să primească banii după semnarea contractului şi după înregistrarea terenului licitat la organele cadastrale.

Astfel, la mai bine de două luni de la desfăşurarea licitaţiei câştigate de Ungureanu contra sumei de 85 mii de lei, procurorii susţin că primarul ar fi solicitat, din nou, cei 200 de mii, primind, după negocieri şi ameninţări cu rezilierea contractului, doar 170 de mii, într-un local din centrul Chişinăului. După ce a primit banii, a fost reţinut de ofiţerii CNA şi dus în izolator. Pe 29 decembrie 2015, Alexandru Zaharia a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu suspendare, pe un termen de probă de trei ani, fiind găsit vinovat de trafic de influenţă şi nu de corupere pasivă, infracţiune pentru care a fost trimis în judecată. Procurorul Ion Munteanu nu a fost de acord cu sentinţa şi a atacat-o la Curtea de Apel (CA) Chişinău, cerând închisoare cu executare pentru inculpat. Alexandru Zaharia, care nu a mai candidat vara trecută pentru un nou mandat, s-a mulţumit cu decizia primei instanţe.

Explicaţiile primarului condamnat

Ne-am întâlnit cu Alexandru Zaharia, singurul primar din ultimii doi ani prins cu mită, acuzat, iar ulterior condamnat pentru că a trucat o licitaţie. Într-o zi de sâmbătă ne-a primit în casa sa modestă din s. Lărguţa, r. Cantemir. Bărbatul, şomer acum, susţine că este nevinovat şi că acuzaţiile care i s-au adus nu ar avea un suport real. El a acceptat să ne povestească, în detaliu, poziţia sa, pe care, aşa cum se precizează în sentinţa de condamnare emisă pe numele său, le-a spus-o şi judecătorilor. Fostul primar precizează că terenul pentru care s-a organizat acea licitaţie, unul agricol, ar avea zăcăminte de argile betonice (bentonit), iar din acest motiv, a prezentat interes pentru trei oameni de afaceri. Fostul primar spune că Alexei Ungureanu, cel care ulterior l-a denunţat la CNA, a obţinut terenul din a treia licitaţie, după ce primele două au fost anulate, pentru că cel care le-a câştigat, Gheorghe Golban, o rudă îndepărtată de-a sa (cuscru cu fratele primarului), nu a achitat suma pentru care le-a câştigat, peste 400 de mii la prima licitaţie şi 800 de mii la a doua.

„Eu am fost doar preşedintele Comisiei de Licitaţie. Eu doar am fost cel care deschidea licitaţia. Şi mai mult, funcţia mea era limitată. În joc intra licitantul. Aşa e la licitaţiile cu strigare. Cel care dă mai mult, câştigă”, zice fostul primar. Alexei Ungureanu le-a declarat oamenilor legii că, după a doua licitaţie, l-a întâlnit pe primar într-un local din sat, iar acesta i-ar fi cerut 200 de mii pentru a-l desemna câştigător al licitaţiei. „Eu la a doua licitaţie nici nu am participat, fiind în relaţii de rudenie cu unul din participanţi. Aşa că m-am dus la Cantemir, la o şedinţă operativă a Consiliului. Nu eram pe teritoriul satului. Nu mă puteam întâlni cu el. Şi apoi, cum pot eu să discut cu el despre un teren care deja era vândut? Golban a câştigat licitaţia şi se obliga în 20 de zile să achite. Terenul era adjudecat. Cum puteam eu şti ce o să facă Golban? Sunt rudă cu el, dar foarte îndepărtată… Cum puteam să cer bani? Şi încă ceva. De ce să accepţi tu să dai 200 de mii, dacă ai cumpărat terenul cu 80 de mii?”, se întreabă Alexandru Zaharia.

„Înseamnă că trebuie de plecat din ţara asta”

Una peste alta, la a treia licitaţie, Alexei Ungureanu a fost singurul licitant. Astfel, acesta şi-a adjudecat terenul pentru doar 83 mii de lei, deşi, la celelalte două licitaţii anterioare, licitase până la 400 de mii. „Abia după licitaţia pe care a câştigat-o, el, venind în sat pentru a ridica nişte documente, iar eu, discutând cu el, i-am spus că-s ctitorul bisericii din sat şi că mi-aş dori să găsesc pe cineva care ar face o donaţie pentru a face gardul de la biserică. El din start s-a oferit să ajute…  Ulterior, parcă a bătut în retragere. Eu îl tot sunam, dar el zicea ba azi, ba mâine”, explică Alexandru Zaharia, precizând că banii pe care i-a primit într-un final erau pentru gardul de la biserică. „Poate am adiat cumva că pot rezilia contractul…, dar eram supărat că mă tot amână. Banii erau pentru gardul de la biserică, nu pentru mine. Şi nu au legătură cu licitaţia. Uitaţi-vă cum trăiesc. Nu am conturi bancare, nu am maşină, copiii mei trăiesc cu chirie”, se justifică fostul primar. El a ţinut să menţioneze că Alexei Ungureanu a început să înregistreze convorbirile dintre ei abia în luna decembrie, adică la mai bine de 2 luni de la licitaţie.

Alexei Ungureanu, omul de afaceri care l-a denunţat pe Alexandru Zaharia la CNA, a fost laconic în discuţia cu noi. Acesta ne-a spus că nu ar avea dreptul să discute subiectul, dar nu a ezitat să-şi declare dezamăgirea, după ce i-am spus că primarul pe care l-a denunţat a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei. „Înseamnă că trebuie de plecat din ţara asta… Nu mai are rost să te lupţi cu corupţia. Care gard la biserică? Să fim serioşi”, ne-a replicat acesta.

În ultimii doi ani, CNA, conform informaţiilor care se conţin într-un răspuns remis pe adresa redacţiei, a derulat anchete în 12 cazuri care vizează funcţionari din primăriile locale şi implicările acestora în licitaţiile publice. În majoritatea dosarelor însă (8), funcţionarii locali au fost anchetaţi pentru că au vândut bunurile autorităţilor fără a anunţa o licitaţie publică, aşa cum prevede legea. Deşi despre corupţia din jurul licitaţiilor se vorbeşte peste tot, doar într-un singur dosar, cel al primarului de Lărguţa, CNA a investigat darea de mită în procesul derulării unui tender.

Pactul cu diavolul ca să faci ceva pentru comunitate

După discuţii cu mai mulţi primari, ne-am convins de fapt că, în trucarea licitaţiilor, aceştia, în calitate de preşedinţi ai Comisiei de Licitaţie, au un rol determinant. Deşi majoritatea edililor pe care i-am abordat au fost extrem de precauţi în discuţiile cu noi, am reuşit, totuşi, să-l convingem pe conducătorul unei comune importante din R. Moldova, cu peste 4 mii de locuitori, să ne vorbească despre cum se aranjează licitaţiile în zonele rurale. După câteva zile de „negocieri”, am obţinut o întâlnire cu acesta. Discuţia a avut loc în incinta Primăriei, însă într-un alt birou decât al primarului. După ce a încuiat suspicios uşa, oficialul s-a asigurat că nu filmăm şi nu înregistrăm dialogul. Asigurarea anonimatului a fost o condiţie stabilită din start.

Funcţionarul, cu mai multe mandate de primar în spate, ales recent pentru un nou mandat, ne-a povestit cum „a aranjat” mai multe licitaţii, pentru ca, în final, să aibă de câştigat comunitatea. „Uneori, suntem nevoiţi să facem alianţă şi cu diavolul, altfel trece mandatul de patru ani de zile şi tu nu ai realizat nimic”, afirmă primarul. Am insistat să aflăm cum are loc, de facto, această „aliere cu diavolul”. Astfel, primarul ne-a povestit cum, încălcând legea, a obţinut finanţare pentru un proiect de importanţă maximă pentru sat. Mai exact, specialistul care a făcut proiectul pentru lucrarea respectivă i-a spus că îi poate recomanda o firmă care îl va ajuta să obţină şi finanţarea de care are nevoie, cu o singură condiţie: ca licitaţia să fie câştigată de firma respectivă, care îl va ajuta cu finanţarea. Iar anul trecut, licitaţia s-a desfăşurat, fiind câştigată de firma cu care primarul s-a înţeles în prealabil.

„Iaca atâta, îi bine?”. Eu am zis: „bodaprosti””

Întrebat dacă un primar are puterea de a influenţa decizia Comisiei de Licitaţie în favoarea unei anumite firme, primarul a declarat cu fermitate că are, ceilalţi membri ai Comisiei fiind, de facto, subalternii săi. El a recunoscut că a făcut, de mai multe ori, tot posibilul să împiedice alţi agenţi economici să participe la licitaţie pentru a putea angaja firma cu care se înţelesese din start. „El (cel care câştigă, n.r.) are mai multe firme. Are femeia, el, ginerele, feciorul… Aduce 4-5 oferte şi câştigă a soţiei, de exemplu. El, dacă merge la aşa chestii, ştie că lui îi iese”, ne-a spus funcţionarul.

În cazul proiectelor mai mici, de până la un milion de lei, se practică alte metode de „colaborare” între primari şi agenţii economici. Pentru că legea, în acest caz, spune că trebuie să participe cel puţin 3 agenţi economici, firma care urmează să fie câştigătoare găseşte alte două firme „prietene”, care să participe doar pentru a îndeplini cerinţele legale. „Treaba lui de unde le găseşte. Eu trebuie să fac concursul ofertelor, aşa-i procedura”, spune primarul, precizând că face astfel de înţelegeri cu agenţii economici cu care a mai făcut lucrări în trecut şi în care are încredere. Bineînţeles că, în urma acestei afaceri, are de câştigat şi primarul. „Toată lumea vrea să aibă ceva. Primarul, dacă o dat lucrarea asta, are şi el un procent oricât de mic”. Întrebat cât poate fi acest procent, primarul ne-a răspuns că el niciodată nu a cerut o anumită sumă de bani. „Mie mi-a spus odată unul: „iaca atâta, îi bine?”. Eu am zis: „bodaprosti” şi gata. Am mai vorbit după aceea cu ei, aşa, prieteneşte… Ei tot îs bucuroşi când nu le ceri, dar te înţelegi omeneşte”, explică primarul.

Agent economic: „Absolut oricine face chestia asta”

Declaraţiile sincere ale primarului sunt confirmate de, practic, toţi agenţii economici care participă la licitaţii organizate în satele Moldovei şi cu care am discutat în ultimele luni. Cu reprezentantul unei firme ne-am întâlnit într-un centru comercial din capitală. Nemulţumit de faptul că, pentru a câştiga o licitaţie este nevoie să plătească, afaceristul a acceptat să ne vorbească despre sistem. Cu o singură condiţie. Să nu-i fie publicată identitatea. Altfel, spune el, nu va mai putea să obţină vreun contract în următorii ani. El ne-a povestit că, deşi firma sa a participat în ultima vreme la mai multe licitaţii, propunând cele mai bune preţuri, câştigătoare erau desemnate alte firme. „Oamenii se înţeleg din timp acolo, cu primarii, cu… Mai ales amu’ cu criza asta, nu-s obiecte, nu-i de lucru. Se promovează numai acele obiecte care au susţinere undeva la nivel înalt. Poate să fie la Parlament, la Guvern sau la Consiliul Raional… Şi se înţeleg, fac proiectul, fac tot”. Ulterior acestei discuţii însă, după ce am vorbit cu alte persoane, inclusiv cu un primar, am aflat că, chiar sursa noastră, care ne-a vorbit despre corupţia din sistem, i-ar fi promis primarului bani doar pentru a-i facilita câştigarea unei licitaţi din satul condus de acesta.

Solicitarea anonimatului a fost condiţia pentru care au acceptat să vorbească toţi actorii implicaţi în licitaţiile trucate. Motivarea lor a fost simplă. Pentru expunerea lor  vor fi excluşi din sistem şi astfel nu vor mai putea câştiga licitaţii, nici măcar dând şpagă. Unii şefi de SRL-uri, care au la activ zeci de licitaţii câştigate în ultimii ani, au admis că, deşi nu aprobă practica, inclusiv ei, pentru a câştiga licitaţii, au fost nevoiţi să plătească. „Băieţi, asta e o chestie care… Înţelegi, noi toţi suntem în chestia asta. Orice operator economic, absolut oricine, face chestia asta. Pur şi simplu asta nimeni n-o spune… când într-adevăr vine vorba de mită, şpagă”. Reprezentantul firmei ne-a spus că, pe lângă faptul că trebuie să te înţelegi cu primarul pentru a câştiga o licitaţie, trebuie să ai şi relaţii la AAP, instituţia care aprobă sau anulează rezultatele unei licitaţii. „După ce s-a făcut licitaţia, mai departe antreprenorul se duce şi se închină la Achiziţii (Agenţia Achiziţii Publice – AAP, n.r.), dar la Achiziţii dacă nu te-ai înţeles…, nu. De obicei, acolo se solicită cel puţin 2% din contract. Dacă nu plăteşti, ai toate şansele ca licitaţia pe care ai câştigat-o să fie anulată. Motive se găsesc. Noi, odată, nu am vrut să plătim şi ni s-a transmis că vom pierde contractul. Când deja am vrut să dăm banii, era prea târziu. Licitaţia fusese anulată”, relatează acesta.

„Acolo pot să-ţi zică 5%, pot 10% sau pot 8%…”

„Câteodată, te duci, baţi palma, tot frumos, dar pe urmă vine un sunet şi palma ta rămâne… Da, un sunet mai de sus. De la un deputat, ministru, care îi spune: Dle primar, să faci aşa cumva, să câştige acela. Şi el repede se supune. Iar primarul şi comisia de licitaţie îţi găsesc numaidecât ceva. Pentru că nu poţi prezenta un dosar absolut perfect”, relatează un alt om de afaceri din acest domeniu. „Primarul spune: Bine. Sunt de acord. Dă-mi mie 3%, dar tu du-te şi hotărăşte întrebarea la Achiziţii (AAP, n.r.). Acolo pot să-ţi zică 5%, pot 10% sau pot 8%. Sau pot să spună, ni**ia, aista trebuie să câştige şi gata”, continuă omul de afaceri, care ne-a relatat şi despre cum circulă banii, precizând că mita nu se dă direct, ci prin intermediari şi e lăsată într-un loc sigur, pe care cel care o oferă îl află cu doar câteva minute înainte.

În concluzie, oamenii de afaceri cu care am vorbit se plâng de faptul că, din cauza mitei pe care trebuie să o dea, profiturile pe care le au de pe urma efectuării unor lucrări sunt minime, iar din acest motiv, de multe ori, are de suferit calitatea lucrărilor, făcându-se economie la materialele folosite.

„Eu sunt convins 100% că licitaţia a fost petrecută cu un singur ţel”

Totuşi, să demonstrezi că o licitaţie a fost fraudată este un proces dificil, adesea imposibil. Pentru că, în majoritatea cazurilor, ambele părţi implicate sunt mulţumite şi au avut doar beneficii de pe urma colaborării. Cât este de dificil a simţit-o pe pielea sa Ion Gamarţ, primar în s. Pelivan, r. Orhei, din luna iulie 2015. Edilul este sigur că licitaţia organizată în decembrie 2014 pentru „lucrări de extindere a reţelelor de canalizare gravitaţionale, reabilitarea reţelei de canalizare şi reutilarea staţiei de pompare” din sat a fost fraudată de fosta conducere a Primăriei. Licitaţia a fost câştigată de firma „Litarcom” SRL, care a propus pentru aceste lucrări 7,15 milioane de lei. La licitaţie au mai participat alte două SRL-uri, însă conducerea de atunci a localităţii a preferat un agent economic, în vogă la acel moment, care câştiga majoritatea licitaţiilor finanţate din Fondul Ecologic Naţional (FEN) al Ministerului Mediului.

„Eu sunt convins 100% că licitaţia a fost petrecută cu un singur ţel – ca să câştige firma  corespunzătoare. Asta e părerea mea şi nu mi-o schimb. Şi mai departe, după cum au mers lucrurile, de achitare a banilor în avans şi aşa mai departe, ele vorbesc despre faptul că a fost un ţel ca să fie firma asta”, zice Ion Gamarţ. În acest sens, încă în luna septembrie 2015, primarul a depus  plângeri la Procuratura Anticorupţie, dar şi la alte organe competente, cerând să se investigheze cum fostul primar din sat a transferat o parte din bani în avans firmei „Litarcom” SRL, la două zile după ce a pierdut alegerile şi înainte de validarea noului primar de către Judecătoria Orhei, care a avut loc pe 9 iulie. Gamarţ face referire la un contract semnat de fostul primar Grigore Barbu pe 30 iunie 2015, la două zile după ce el (Gamarţ, n.r.) câştiga turul doi al alegerilor din localitate, prin care firmei „Litarcom” i-au fost transferaţi 750 de mii de lei pentru lucrări care încă nu erau executate, deşi, oficial, banii se transferă tuturor firmelor doar după ce efectuează lucrările. Un alt aspect ciudat al acestei licitaţii este contractul adiţional, în valoare de 1,18 milioane de lei, semnat între Primăria Pelivan şi „Litarcom” SRL, înregistrat la AAP pe 31 iulie 2015. Contractul, spune Ion Gamarţ, la fel, a fost semnat de fostul edil, Grigore Barbu, la finalul mandatului, deşi nu este clară necesitatea sa, din moment ce nu se cunoaşte clar dacă ar fi sau nu nevoie de bani suplimentari pentru efectuarea lucrărilor, din moment ce acestea abia începuseră.

Fostul primar, Grigore Barbu, după ce a ascultat subiectul discuţiei ne-a zis, derutat, că este într-o şedinţă, rugându-ne să revenim. Doar că, ulterior, nu a mai răspuns la apelurile noastre insistente. „Ei mă sperie că dacă eu am să mă dezic de ei (de firma Litarcom, n.r.) o să pierdem proiectul ăsta. Dar eu vreau să se facă totul corect. Cum să accept, dacă lucrările făcute sunt sub orice critică?”, se întreabă Ion Gamarţ. La final de decembrie 2015, lucrările la apeductul din Pelivan, la un an de la licitaţie, erau stopate.

* * *

P.S. În numărul următor veţi citi despre licitaţiile de peste 270 de milioane de lei câştigate de firma „Litarcom” SRL  şi problemele autorităţilor locale după aceste licitaţii, despre modul în care firme care propun cele mai mari preţuri câştigă licitaţii în satele Moldovei, despre licitaţiile cu iz politic, dar şi cele organizate de primari pentru familiile lor. Tot în ediţia viitoare aflaţi poziţia AAP despre trucarea licitaţiilor.

Citiți și: Licitații subterane (II)

Investigaţia este realizată în cadrul Proiectului „Shining a Light on Corruption in Moldova” desfăşurat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice şi Freedom House, cu sprijinul financiar al Ministerului de Externe al Regatului Norvegiei.