Funcţionarii implicaţi în traficul de femei — secret de stat (II)
Guvernele altor ţări susţin victimele noastre
Finanţarea activităţilor pentru combaterea traficului de fiinţe umane vine din partea donatorilor străini, organizaţiilor internaţionale şi Guvernelor altor ţări. Până în prezent Bugetul de stat nu a prevăzut cheltuieli speciale pentru combaterea traficului de fiinţe umane. Doar în acest an, Guvernul RM a alocat 512 mii lei pentru cheltuielile centrului de reabilitare a victimelor traficului, a specificat Victor Lutenco, coordonatorul programului de prevenire a traficului de la OIM.
Totodată, este pus în discuţie mecanismul de transferare a centrului de reabilitare din gestiunea OIM în gestiunea Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului. Psihologul centrului, Lilia Gorceag, spune că statul nu s-a arătat în stare să acorde asistenţă la nivelul acordat de OIM «nu pentru că guvernul nu vrea, el nu poate să acopere aceste cheltuieli». În prezent, în cadrul acestui centru, pentru fiecare beneficiar se cheltuieşte suma de 1000$. Or, în prezent statul plăteşte mamelor cu nou-născuţi o alocaţie de 100 de lei pe lună, pe când costurile reale pentru întreţinerea unui prunc ajung la 1000 de lei.
Centrul de reabilitare le oferă victimelor traficului tot ce le-ar ajuta să redevină membri ai societăţii, începând cu obiectele de igienă şi de garderobă, pentru ca victima să se simtă om cu demnitate, «că să nu-şi ascundă picioarele sub masă de ruşine că are papucii roşi atunci când vorbeşte cu cineva», şi terminând cu consiliere profesională, spune Lilia Gorceag. Astfel, bunăoară,ele sunt instruite cum să desfăşoare un mic business pentru a se orienta în spaţiul economic. Asistenţa acordată pentru o victimă e la nivel de 90% din suportul comunităţii internaţionale. Deocamdată, iniţiativele de trecere a centrului de reabilitare de sub egida OIM la MPSFC sunt la nivel de documentare, a precizat Ana Revenco, managerul Centrului Internaţional «La Strada».
Ce face şi ce nu face Guvernul R.Moldova pentru apărarea victimelor şi pedepsirea funcţionarilor care încurajează acest fenomen?
Respectarea confidenţialităţii doar în lege
Activităţile pentru susţinerea victimelor TFU sunt o problemă delicată. Conform art. 21 al Legii privind prevenirea şi combaterea TFU, confidenţialitatea vieţii private a victimei trebuie să fie protejată. Ana Revenco afirmă că uneori nu sunt respectate principiile stipulate în lege şi că nu întotdeauna victimele beneficiază de aceste drepturi legale. Organizaţiile neguvernamentale lucrează pentru a produce o schimbare în mentalitatea şi procedura de lucru a poliţiei cu victimele. Managerul centrului «La Strada» spune că scopul principal al organizaţiilor din domeniu este ca persoana traficată să poată beneficia de asistenţă pe întreg procesul juridic. «La momentul actual, acest lucru se întâmplă, deşi sunt cazuri când legislaţia se încalcă pentru că este o fluctuaţie mare de cadre în interiorul organelor de drept. Unii sunt instruiţi, alţii lucrează, iar terţii abia vin şi munca începe de la capăt».
Raportul Departamentului de Stat al SUA privind Traficul de fiinţe umane (TFU) pentru anul 2008 a stârnit multe reacţii în Republica Moldova. Conform raportului, R. Moldova a fost plasată în categoria III, alături de alte 13 state precum Coreea de Nord, Cuba, Iran, Sudan etc.
Potrivit Ambasadei SUA la Chişinău, Departamentul de Stat prezintă în fiecare an Congresului SUA un raport cu privire la eforturile Guvernelor străine în vederea eliminării formelor severe de TFU. În anii 2005—2007 R. Moldova a fost plasată în categoria II. În 2008 am ajuns la categoria III, ceea ce înseamnă că Guvernul Republicii Moldova nu întruneşte standardele minime şi nu depune eforturi semnificative pentru a le atinge. Ambasada SUA în RM explică că această plasare este bazată mai mult pe acţiunile sau inacţiunile Guvernului pentru soluţionarea sistemică a problemei, şi nu pe gravitatea situaţiei.
Transparenţa guvernamentală, o soluţie în combaterea corupţiei
Victor Lutenco de la OIM spune că această categorizare făcută de către Guvernul SUA «se datorează incapacităţii sau nedorinţei Guvernului RM de a face vizibile anumite acţiuni care ar ţine de investigarea persoanelor sus-puse sau a organelor poliţieneşti care au fost acuzate de complicitate la reţelele de trafic». În raportul SUA se arată că autorităţile moldovene nu au prea întreprins asemenea acţiuni şi nici nu au informat comunitatea internaţională despre soluţionarea acestei probleme. Şi Ana Revenco, managerul «La Strada», precizează că la acest capitol «lipseşte transparenţa şi vizibilitatea vis-a-vis de complicitatea unor funcţionari publici la traficul cu fiinţe umane».
Viorel Ciobanu, procuror-şef adjunct al secţiei Combaterea TFU al Procuraturii Generale, consideră că există unele cazuri particulare unde intervenţia statului nu a fost atât de adecvată, «dar acest fapt nu poate să ducă la o atitudine atât de drastică cum a făcut-o Guvernul SUA, el cere de la noi ceea ce nu avem». Potrivit lui Ciobanu, organele de drept nu pot să aresteze ceea ce nu este, doar pentru că Guvernul SUA cere acest lucru.
În raportul Procuraturii Generale pentru 2007 se arată că TFU continuă să rămână o problemă stringentă, iar măsurile întreprinse nu au fost eficiente.
10 la sută din traficanţii reclamaţi ajung la penitenciar
Departamentul de Stat al SUA solicită ca Guvernul RM să-şi îmbunătăţească datele privind dosarele cercetate, condamnările şi sentinţele pentru traficanţi cu specificarea detaliată a pedepselor aplicate şi informaţia despre dosarele în care pedepsele cu închisoarea au fost reduse sau suspendate prin amnistie.
Ion Vâzdoagă, directorul CPTF, spune că în sistemul de justiţie din RM există amprenta post-sovietică, «unde se lucrează pe raportarea indicatorilor cantitativi, cu cât mai multe dosare intentate, cu atât mai bine». Eficienţa activităţii organelor de drept se limitează la raportarea dosarelor intentate, «rareori sunt menţionate persoanele care au fost condamnate, mai ales că după o anumită perioadă persoanele respective sunt amnistiate, sau cazul este revăzut sau recalificat printr-un alt articol», spune Victor Lutenco.
Ineficienţa justiţiei se datorează în primul rând lipsei mecanismului care ar exclude corupţia în investigarea cazurilor de trafic începând de la grupurile operative de poliţie până la judecători. Potrivit Centrului pentru Combaterea Traficului de persoane de la MAI, în 2007—2008 au fost înregistrate 7 cazuri de încercare de mituire a colaboratorilor de poliţie pentru a influenţa ancheta, suma constituind de la 200$ la 1000$.
Conform statisticilor Procuraturii Generale, în 2007 au fost înregistrate 507 cazuri de trafic de persoane, dintre care 340 dosare au fost trimise în judecată, iar 233 persoane au fost condamnate. Dintre acestea doar 51 îşi ispăşesc pedeapsa în închisoare, în timp ce restul au fost pedepsite cu suspendarea activităţii, amendate sau achitate. Asta înseamnă că doar 10 la sută din numărul total al persoanelor reclamate că ar fi vândut oameni ajung la penitenciar.
Veronica Russu
