Dosarul cu cinci judecători între eroare, intenţie şi răfuială
Un nou scandal cu iz penal a izbucnit în justiţie. Marina Anton, judecătoare la Curtea de Apel Chişinău, într-un discurs rostit la Adunarea Generală a Judecătorilor (AGJ), a adus acuzaţii grave la adresa şefilor justiţiei, acuzându-i de intentarea unui dosar la comandă şi „executarea neînţelegătorilor de bună voie, conform principiului stalinist „bez suda i sledstvia”, după un caz mai mult decât dubios în care procurorii au iniţiat urmărirea penală pe numele ei şi a altor patru magistraţi de la Curtea de Apel Chişinău.
La sfârşit de ianuarie 2015, Mihai Poalelungi, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie (CSJ), anunţa, printr-un comunicat postat pe site-ul instituţiei pe care o conduce, că a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) examinarea abaterilor disciplinare grave admise de judecătorii Curţii de Apel (CA) Chişinău Marina Anton, Nina Traciuc, Mihail Ciugureanu, Ion Secrieru şi Iurie Cotruţă la examinarea unei cauze civile privind decăderea din drepturile părinteşti. Preşedintele CSJ s-a referit la faptul că judecătorii Anton, Traciuc şi Ciugureanu au formulat o soluţie privind existenţa temeiurilor pentru decăderea din drepturile părinteşti, motivând-o cu argumente privind lipsa temeiurilor pentru decăderea din aceste drepturi. După demers, procurorul general, Corneliu Gurin, a solicitat de la CSM acordul de a iniţia urmărirea penală în privinţa celor cinci judecători implicaţi în acest caz. Marţi, 10 martie 2015, membrii CSM, prin vot, au acceptat demararea anchetei.
Acuzaţiile publice ale judecătoarei
Peste doar câteva zile, pe 13 martie 2015, Marina Anton, judecător raportor pe acest dosar, la finalul AGJ, a ţinut un discurs la subiect, aducând acuzaţii la adresa şefilor justiţiei din R. Moldova. Anton a menţionat, în faţa a peste 300 de magistraţi, că se intenţionează „eliminarea din justiţie şi chiar condamnarea arbitrară a celor care au preferat ca, în activitatea lor, să acţioneze fără vreun fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări şi intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, inclusiv judiciare, şi să se supună doar legii”. Judecătoarea a susţinut că dosarul penal intentat pe numele său şi a colegilor săi are la bază o greşeală de redactare a hotărârii, care, imediat ce a fost sesizată, a fost corectată.
„Profitându-se de o eroare umană, de o omisiune pur întâmplătoare în procesul de redactare a unei hotărâri legale, care, conform legii, îşi produce efectele din momentul pronunţării, nu de la redactare, pe baza unui scenariu prealabil, având la dispoziţie presa aservită şi obedienţa unor membri ai CSM, au fost declanşate acţiuni perfide de linşaj public. Acestea au avut drept scop demonizarea şi executarea neînţelegătorilor de bună voie, conform principiului stalinist „bez suda i sledstvia” (condamnat fără judecată, n.r.), din partea unor oameni preocupaţi de aşa-zisa mimare a unei zeloase lupte anticorupţie în faţa donatorilor externi”, a tunat magistrata, precizând că, înainte de a fi făcut public acest caz, i s-a cerut să demisioneze din proprie iniţiativă. „Vom merge la CSJ şi la CEDO, prezentând toate probele unui dosar fabricat la comandă”, a declarat Anton. La finalul discursului, Nina Traciuc, unul dintre judecătorii vizaţi, a lăsat să se înţeleagă că nu ar fi de acord cu spusele colegei sale. „Dnă Anton, vorbiţi în numele dvs., nu în numele meu”. „Eu sunt magistrat şi am vorbit în nume propriu. Dar dacă consideraţi că nu vă vizează, nu aveţi decât să acţionaţi cum doriţi”, i-a replicat Anton.
Circumstanţele cazului cu două soluţii
Dosarul de la care au pornit aceste acuzaţii este unul simplu şi are la bază un litigiu între două persoane, Vadim Chirtoca şi Oxana Baleca, ultima solicitând instanţei decăderea fostului partener din drepturile părinteşti asupra copilului comun. Prima instanţă, Judecătoria Rezina, a respins solicitarea Oxanei Baleca. Aceasta, prin intermediul avocatului, s-a adresat la CA Chişinău. Pe 11 septembrie 2014, după două şedinţe de judecată, un complet de magistraţi format din Marina Anton, Nina Traciuc şi Mihail Ciugureanu, într-o şedinţă publică, respingea recursul Oxanei Baleca, menţinând hotărârea primei instanţe. Aici cazul părea finalizat, pentru că niciuna dintre părţi nu a mai atacat hotărârea la CSJ. Problemele au apărut după ce părţile au constatat că în dosarul cauzei civile nu se conţine dispozitivul hotărârii pronunţat în şedinţa de judecată, ci unul diametral opus, care spunea că hotărârea Judecătoriei Rezina se casează, fiind admisă cererea Oxanei Baleca. Totodată, Vadim Chirtoca fiind decăzut din drepturile părinteşti.
Astfel, hotărârea din 11 septembrie 2014 a judecătorilor CA Chişinău era una ciudată, fiind motivată prin menţinerea hotărârii primei instanţe, dar cu o soluţie finală prin care, de fapt, hotărârea era anulată. Acest lucru, conform informaţiilor pe care le găsim în sesizarea lui Corneliu Gurin către CSM, prin care se solicită pornirea urmăririi penale asupra megistraţilor, a fost sesizat de Stela Lefter, avocata lui Vadim Chirtoca, care a şi anunţat-o pe judecătoarea Anton. Pe 20 noiembrie, Anton, făcând deja parte dintr-un alt complet de judecată, format în aceeaşi zi, prin încheierea lui Ion Pleşca, preşedintele CA Chişinău, împreună cu judecătorii Ion Secrieru şi Iurie Cotruţă, într-o şedinţă la care nu au participat părţile din dosar, a dispus corectarea „erorii materiale”, dispozitivul hotărârii fiind adus la forma în care a fost prezentat în şedinţa din 11 septembrie.
Peste cinci zile, pe 25 noiembrie 2014, Petru Ursu, avocatul Oxanei Baleca, a atacat la CSJ hotărârea prin care s-au corectat erorile, solicitând ca aceasta să fie declarată ilegală. La 28 ianuarie 2015, un complet de judecători format din Nicolae Clima, Ion Corolevschi şi Ion Druţă, judecător raportor, a anulat încheierea CA din 20 noiembrie 2014 privind corectarea din oficiu a erorii şi a admis demersul avocatului. „Acţiunile instanţei de apel sunt flagrant ilegale şi contravin normelor procesuale”, scriu judecătorii CSJ, motivându-şi afirmaţiile prin faptul că judecătorii nu au citat părţile pe dosar atunci când au emis încheierea, dar şi că legea nu le permitea să acţioneze precum au acţionat, or, mecanismul de corectare a erorilor din actul judecătoresc nu ar prevedea corectarea dispozitivului integral al hotărârii.
Explicaţiile judecătoarei
Marina Anton spune despre confuzie că a fost posibilă pentru că ea, fiind judecător raportor, s-a prezentat în faţa colegilor cu o soluţie prin care propunea admiterea apelului declarat de Oxana Baleca. În cadrul discuţiilor în trei, Anton preciza că a renunţat la poziţia sa, astfel s-a decis ca instanţa să menţină hotărârea primei instanţe. „Am scris pe acel dispozitiv, de mână, că se respinge apelul. Am pronunţat public această hotărâre. Lumea a auzit asta. Noi am respins apelul. Există înregistrarea audio a şedinţei, care demonstrează că noi am decis respingerea apelului. Doar că, în momentul redactării, din cauza unui volum mare de lucru, s-a strecurat această eroare, hotărârea fiind motivată corect, în favoarea respingerii demersului, dar dispozitivul rămânând cel scris de mine înaintea dezbaterilor cu colegii. A fost o eroare pe care mi-o asum, dar nu a fost intenţionată. Oricum, hotărârea a intrat în vigoare, conform legii, din momentul pronunţării. Eroarea nu a avut niciun efect asupra nimănui”, se apără Anton, care pune problemele ce au intervenit pe seama faptului că a refuzat, în repetate rânduri, să execute ordinele date în anumite dosare de rezonanţă. Anton, la solicitarea ZdG, ne-a prezentat o copie a înregistrării audio a şedinţei de judecată din 11 septembrie 2014, care demonstrează că atunci într-adevăr s-a pronunţat respingerea apelului (vezi mai jos ↓).
Pe acest caz există şi două rapoarte informative ale Inspecţiei Judiciare a CSM. În primul, semnat de inspectorul-judecător Ion Tutunaru la 3 martie 2015, elaborat în baza informaţiei prezentate de Mihai Poalelungi la CSJ, se atestă că în acţiunile judecătorilor s-a depistat „încălcarea normelor imperative ale legislaţiei în procesul de înfăptuire a justiţiei”. Un alt raport, semnat de inspectorul-judecător Valeriu Catan, elaborat în urma solicitării procurorului general privind eliberarea acordului de iniţiere a urmăririi penale, atestă că „în acţiunile judecătorilor Marina Anton, Ion Secrieru şi Iurie Cotruţă lipsesc semnele componenţei de infracţiune prevăzute de art. 307, Cod Penal, pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii”. Catan şi-a motivat decizia prin faptul că nu a fost o eroare intenţionată, menţionând că mai sunt situaţii similare, prin care inclusiv CSJ a dispus menţinerea sau emiterea unor încheieri analogice privind corectarea greşelilor. Dar, membrii CSM au făcut abstracţie de acest raport şi au permis începerea urmăririi penale pe numele celor cinci judecători. Conform informaţiilor ZdG, doar doi membri au votat împotriva acestei propuneri.
Avocat: „A fost o eroare”
Pentru a oferi claritate acestui caz, ZdG a contactat ambii avocaţi din dosar: Petru Ursu, avocatul Oxanei Baleca, şi Stela Lefter, avocata lui Vadim Chirtoca. Primul ne-a spus că nu a fost avocatul Oxanei Baleca şi a închis telefonul, fără să mai răspundă ulterior, asta deşi, în R. Moldova, este un singur avocat cu acest nume – Petru Ursu. La rândul său, Stela Lefter, care l-a reprezentat în proces pe Vadim Chirtoca, cea despre care procurorii anunţă că a depistat eroarea, ne-a spus că la mijloc ar fi fost o eroare neintenţionată, sesizată şi corectată ulterior de magistraţi. „La şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea, apelul a fost respins, fiind menţinută hotărârea primei instanţe, care este în favoarea clientului meu. Ea a fost pronunţată. După lege, hotărârea intră în vigoare şi e executorie din momentul pronunţării şi nu al redactării. Ea a fost pronunţată în favoarea mea. Iniţial, nimeni nu a mers la CSJ. Cazul se terminase la Apel. Când s-a depistat eroarea, instanţa şi-a corectat-o, printr-o încheiere. Asta demonstrează că nu a fost intenţionată. Dacă ar fi fost intenţionată, nu ar fi fost corectată”, crede avocata.
Acum, pentru că dosarul are un deznodământ ciudat, or, judecătorii au pronunţat o hotărâre, dar în documente este o alta, total opusă, avocata susţine că a solicitat CSJ să-şi revizuiască hotărârea din ianuarie 2015 şi să accepte încheierea prin care a fost corectată eroarea. „M-am pomenit în situaţia în care ni se impune o hotărâre greşită, deşi a fost pronunţat altceva. Acum, printr-o hotărâre greşită, clientul meu este decăzut din drepturile părinteşti, când o asemenea hotărâre nu a fost pronunţată. Da, şi judecătorii nici nu şi-o asumă. Am solicitat o revizuire a deciziei CSJ. Dacă ni se respinge revizuirea, voi depune o cerere în Apel, ca să-şi corecteze eroarea, or, a fost o eroare”, punctează Stela Lefter.
„Dosarul este fabricat”
Am contactat-o pe judecătoarea Nina Traciuc, cea care, la AGJ, după discursul Marinei Anton, părea să respingă afirmaţiile colegei sale. Prin intermediul grefierei, aceasta ne-a transmis că nu oferă comentarii. „Dosarul e fabricat, făcut la comandă”, susţine Ion Secrieru, un alt judecător urmărit penal în acest caz. „Dna Anton foarte corect s-a exprimat la AGJ. Dacă cei vizaţi consideră că e incorect ce a spus, nu au decât să-şi expună opinia în public”, a spus magistratul. Iurie Cotruţă şi Mihail Ciugureanu nu au răspuns la apelurile ZdG.
Victor Micu, preşedintele CSM, susţine că instituţia pe care o conduce şi-a dat acordul pentru iniţierea urmăririi penale pentru că, în cadrul şedinţei CSM, s-a considerat că sunt temeiuri. „Nu am decis că ea este sau nu vinovată. E dreptul ei să acuze. Nu putem să-i interzicem. Urmărirea penală va decide dacă ea are sau nu vreo vină”, a punctat Micu. Mihai Poalelungi, preşedintele CSJ, nu a răspuns la telefon, iar din anticameră, acolo unde am transmis subiectul la care dorim să vorbim, ni s-a spus că şeful justiţiei nu doreşte să comenteze acest caz. La rândul său, Eduard Harunjen, şeful Procuraturii Anticorupţie, instituţie care va exercita urmărirea penală pe numele celor cinci judecători, susţine că, în cadrul urmăririi penale, procurorii vor aduce probe care vor demonstra că în acţiunile judecătorilor a fost intenţie şi nu o simplă eroare, aşa cum susţin ei.
