Discriminată din cauza cârjelor
Un medic de familie la sat nu are nicio şansă să demonstreze că e un bun profesionist dacă are o dizabilitate locomotorie. Este cazul unei doctore din raionul Edineţ, care după un accident şi un tratament de durată a revenit la serviciu. Acum, luptă nu doar pentru a-şi recăpăta abilităţile locomotorii, dar şi pentru a-şi apăra dreptul la muncă şi la nediscriminare. Atitudinea oficialilor, însă, este mult mai aprigă decât orice infirmitate, inclusiv decât cea de a nu putea merge.
În fiecare zi, împreună cu familia, Adela Postolachi face un efort, deseori peste puterile sale, pentru a arăta comunităţii şi sie însăşi că dizabilitatea de care suferă nu este o piedică în exercitarea profesiei. Se deplasează greu, cu ajutorul cârjelor. La serviciu vine cu maşina părinţilor. O aduce tatăl sau fiul… Tot cu ajutorul lor pleacă de la serviciu sau acasă pe la pacienţi.
Deşi a revenit la muncă de doar câteva luni, superiorii şi conducerea satului Terebna, în care locuieşte şi activează, au presat-o să cedeze o parte din salariu şi din responsabilităţi, iar acum, această practică se repetă. Medicul-şef şi primarul susţin că au probe că ea nu şi-ar îndeplini obligaţiunile, evident, din cauza «invalidităţii». Adela spune, însă, că toate sunt doar vorbe ce ascund anumite interese, motiv pentru care ea nu este dispusă să cedeze presiunilor. Juriştii sunt convinşi că acest caz este unul tipic de discriminare a unei persoane cu dizabilităţi.
Necaz cu programarea şi descălţatul
În holul Centrului medicilor de familie din Terebna patru persoane stau pe scaune, aşteptând să intre la medic. Două au venit conform programării, altele două – pentru că se simt rău. Vis-a-vis de cei care aşteaptă, în sala pentru urgenţe, unei doamne trecute de 50 de ani i se administrează intravenos un medicament. La vreo doi metri, soţul acesteia o aşteaptă în linişte.
În al doilea hol, care duce spre cele două săli de primire a pacienţilor, aşezate în rând, stau câteva perechi de încălţăminte. De când a venit noua doctoră, e o regulă nouă – toată lumea se descalţă când vine la medic, lucru ce mai provoacă nemulţumire printre unii săteni, la fel ca şi programarea la medic.
La consultaţie e şi moş Mihail. Are 70 de ani şi spune că-l supără tusea. Doctora îi verifică tensiunea, îi ascultă bătăile inimii şi funcţionarea plămânilor, după care îl roagă să vină în partea dreaptă a ei şi să se întindă în fotoliu. Pentru un străin, nicio mişcare nu trădează faptul că doctora nu se poate mişca de sine stătător, nici măcar cârjele care stau într-un ungher nu dau de bănuit.
În cârje – la serviciu
Acum patru ani, Adela, tânăra doctoră de la Terebna, mamă solitară a doi copii minori, a suferit o traumă la coloana vertebrală. A căzut dintr-un cireş, de la vreun metru înălţime. După mai multe intervenţii chirurgicale, a ajuns invalidă de gradul 1. A stat în concediu câţiva ani, timp în care şi-a mai revenit fizic şi psihic. A decis că reîncadrarea în câmpul muncii ar motiva-o şi ar ajuta-o să-şi recupereze cât mai curând abilităţile. În plus, problema sa de sănătate nu are cum să o împiedice în profesarea medicinii, în special, în situaţia în care şi raionul Edineţ se confruntă cu aceeaşi gravă insuficienţă de cadre medicale.
A revenit la serviciu cu normă deplină, doar că în satul de baştină, nu în cel vecin, în care activase anterior. La scurt timp, a fost anunţată că trebuie să cedeze 0.25 unităţi salariale, din cauza invalidităţii.
«Îmi trebuie medic nu numai în cabinet»
Conform Codului Muncii, persoanele cu grad de invaliditate de tip 1 şi 2 au dreptul la un timp de muncă redus, dar fără diminuarea salariului, lucru ce nu s-a întâmplat în cazul Adelei. I s-au redus cu 25% atât orele de muncă, cât şi salariul. La scurt timp, doctora a fost anunţată că trebuie să mai cedeze 25%, pentru a putea fi readusă în sat fosta doctoră, care ar asista jumătate din populaţia satului, pe care Adela, susţin autorităţile, nu o poate asigura din cauza dizabilităţii.
«Dacă ar fi un alt fel de medic, în funcţiile căruia nu ar intra deplasarea la domiciliu, probleme nu am avea. La primire, îşi îndeplineşte cât de cât funcţiile, nu am obiecţii, dar îmi trebuie medic nu doar de cabinet. Dacă ar reuşi, chiar invalidă fiind, să se deplaseze la domiciliul oamenilor… Cum? Cu căruciorul? Cu maşina? Ea nu se deplasează. Vă imaginaţi ce înseamnă un bolnav spinal în sat? Nu vă imaginaţi», a fost reacţia directorului Centrului Medicilor de Familie Edineţ, Oleg Guţan, care nici nu admite că doctora s-ar putea deplasa acasă la pacienţi, lucru care, de altfel, se întâmplă.
«E o mare dilemă»
Adela Postolachi susţine că a fost şi ameninţată că, dacă nu cedează 0.25 unităţi de salariu, va fi demisă sau nu i se va da cea de-a treia soră medicală, care este necesară, sau că nu va mai primi ambulanţa promisă. Ea este convinsă că anume din acest motiv, atunci când asistentele din sat merg la raion cu tot felul de rapoarte, sunt terorizate ore în şir, că ceea nu-i corect, că cealaltă nu-i cum trebuie. Guţan susţine, însă, că în cazul Adelei nu a fost vorba de disponibilizare, că nimeni nu i-a propus acest lucru. «Vă spun cinstit, e o mare dilemă. Ca om, îmi pare rău, dar ea tot trebuie să mă înţeleagă pe mine, ca administrator, jumătate de sat rămâne fără asistenţă. Soluţia e una: să rămână pe jumătate de salariu, acordând asistenţă celor care doresc să rămână la dânsa, iar jumătate de salariu să dau altui medic», a explicat Guţan.
«Ce fel de medic dacă nu se scoală de pe scaun?»
Directorul aduce o listă cu semnăturile a 700 de săteni din Terebna, aproximativ jumătate din sat, care cer schimbarea doctorei. Despre aceste semnături, care spun totul, în opinia sa, a vorbit şi primarul Valentin Ţâţanu.
«Am strâns liste cu oameni indignaţi din cauza asta. Avem decizia consiliului. Ne ducem şi în judecată. Ele şi dorm în punctul medical(!). E dezastru. Vii dimineaţa, ele se scoală din punctul medical. Unde s-a mai văzut aşa ceva? Ne-am plâns la şeful medicilor de familie din raion, dar nu o poţi scoate la capăt. Atâta murdărie, care nu pot s-o spun. Ce treabă are tat-su sau fecior-su să stea acolo? Parcă o făcut grădiniţă. Asta nu-i treabă, se ridică satul», a replicat primarul.
După o pauză, rugat să ne spună cine anume şi de ce se plânge, primarul şi-a contrazis declaraţia. «Oamenii se plâng că nu-i primeşte, că toată ziua punctul medical e închis(!). Ca să fii medic trebuie să fii generos, să acorzi primul ajutor, să tratezi, trebuie într-adevăr să fii medic de calitate. Principala problemă e că (s-a tot gândit cum să formuleze, n.r.) ea nu are profesionalismul ăsta, medical. Ce fel de medic dacă nici nu se scoală de pe scaun? Da’ poate trebuie de măsurat tensiunea, da poate trebuie de pipăit burta. Am rămas în sat fără medic», conchide primarul.
Două liste cu aceiaşi oameni
Despre lista cu semnături, Adela vorbeşte cu ochii înlăcrimaţi. «S-a făcut prin minciună. Au mers la oameni cu două liste, o semnătură pentru reparaţia liniei telefonice, care nu a mai fost reparată, şi una pentru schimbarea mea. Mulţi oameni nici n-au înţeles pentru ce au semnat, alţii au venit la mine să-şi ceară scuze, aşa am aflat de listă», spune doctora.
De altfel, când asistentele medicale au mers prin sat să facă recensământul sătenilor, care şi la ce medic se înregistrează, la Adela s-au înscris peste o mie de oameni. Aceasta s-a întâmplat la vreo două luni după ce primăria adunase semnături împotriva doctorei — înseamnă că unii care şi-au dat acordul ca Postolachi să le fie doctor de familie şi-au dat semnătura şi pentru schimbarea ei din funcţie. Acest lucru l-a recunoscut una dintre sătence, care trăieşte la şosea şi în gospodăria căreia am intrat din întâmplare. «Amândouă îs bune. N-am nică nici cu una, nici cu alta. Aceea era mai cu staj, da asta îi tot timpul în sat. Am semnat în listă şi la una, şi la alta.»
«Ca excepţie» sau «e un drept»
Acum câteva zile, Adela Postolachi a primit un răspuns de la Ministerul Sănătăţii, dar este decepţionată de el. «Starea de sănătate a dvs. nu permite activitatea în volum deplin. În scopul susţinerii dvs. şi menţinerii în continuare în sistemul de sănătate, administraţia Centrului Medicilor de Familie Edineţ, ca excepţie, a acceptat menţinerea în funcţie, pe 0.75 unităţi de salariu», se arată în răspuns. «Nu vreau ca excepţie, eu am acest drept», spune Adela după ce reciteşte scrisoarea.
«La drept vorbind, am făcut un act de binefacere, mi-a părut rău şi am primit-o la lucru. Legal, ar fi trebuit din start să n-o primesc. Dacă respectăm buchea legii, ea nu poate fi angajată. Legal, eu pot s-o dau afară, dar moral, nu-mi permit. Am cedat când am primit-o la lucru, dar ea trebuie să accepte ceea ce noi îi propunem şi să lase principiile», este convins directorul Oleg Guţan.
«Sunt gata să fac voluntariat»
«Recunosc, mă deplasez greu. Este registrul de chemări la domiciliu şi am fost de acord să se verifice fiecare persoană în parte, dacă am fost sau nu, dar nimeni nu a venit să facă acest lucru. De când lucrez, urgent, când trebuie să lăsăm totul şi să plecăm, au fost 2—3 cazuri. Fizic, mă descurc greu, dar fuge sora înainte şi eu vin din urmă, cu maşina», povesteşte doctora.
«Dacă într-adevăr m-ar elibera din funcţie, că a fost aşa vorbă, i-am spus directorului că sunt gata să fac voluntariat. Asta-i profesia mea. Nu-mi trebuie bani, pur şi simplu, vreau să mă dedic profesiei», spune Adela.
Vitalie Meşter, jurist în cadrul Centrului de Asistenţă Juridică pentru Persoane cu Dizabilităţi, îi sugerează doctorei să nu cedeze, pentru că nu poate fi forţată să treacă la un salariu mai mic şi la mai puţine ore de lucru. «Dacă administraţia va face acest lucru fără acordul ei, ea va fi în drept să-i atace în judecată. Dacă ei consideră că trebuie să-i reducă din salariu, să facă acest lucru, astfel ea va avea temei să apeleze în instanţă. De ce încearcă să o convingă să depună cerere? Pentru că astfel nu va mai putea pretinde la nimic», susţine juristul, convins că în cazul Adelei Postolachi este vorba de discriminare pe motivul dizabilităţii.
