Deţinut cu paralizie, condamnat pentru circulaţia drogurilor
Câţiva deţinuţi din Penitenciarul nr. 13 sunt indignaţi că, printre ei, se află un bărbat în scaun cu rotile, care nu este capabil nu doar să meargă, ci nici să se alimenteze singur. Acesta este condamnat la 5,2 ani de închisoare. Deşi, la momentul reţinerii, au fost comise mai multe încălcări de procedură, ele n-au fost semnalate în timpul examinării cauzei în judecată, iar necunoaşterea legii nu este o scuză, ba chiar se pedepseşte, tot prin lege.
Ion, 24 de ani, este condamnat la 5,2 ani de închisoare în temeiul articolului 217/1, alin. (3), lit. f) al Codului Penal al R. Moldova (Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare). Colegii de celulă ai acestuia se întreabă cum ar fi putut el comite fapta pentru care a fost condamnat. O astfel de întrebare, însă, nu şi-a pus-o nimeni în timpul procesului de judecată.
Noii prieteni – colegii de celulă
Pe Ion l-am cunoscut în penitenciar, unde m-am dus să-i aflu istoria. Ştiam că are probleme de sănătate şi că este ţintuit în scaunul cu rotile, dar nu eram pregătită să văd o persoană total neputincioasă. Ion s-a născut într-un sat din raionul Hânceşti, suferind de paralizie cerebrală infantilă. A crescut într-o familie grijulie, care a încercat să-i dea tot ce-ar fi putut să-i dea unui copil sănătos.
Din moment ce n-a putut frecventa şcoala, părinţii înşişi s-au ocupat de el acasă, pentru ca băiatul să se dezvotle cel puţin intelectual. Pentru mama tânărului n-a fost un lucru imposibil, având studii pedagogice. În prezent, însă, femeia se află peste hotare, încercând să câştige un ban pentru familie.
În pofida neputinţei sale fizice, Ion are o dicţie bună şi o minte lucidă. Fraţii şi părinţii lui sunt cei care i-au fost mereu alături şi care-l susţin şi în aceste momente grele. Deoarece nu se poate deplasa singur, nu are prieteni cu care s-ar fi putut întâlni la o ceaşcă de cafea. Totuşi, uneori, veneau în vizită băieţi din sat, alături de care-şi uita amarul. Astăzi, cei mai apropiaţi prieteni ai săi sunt colegii de celulă, care îl ajută cum pot şi care refuză categoric să creadă în vinovăţia lui.
Ion este închis de o lună de zile şi, în tot acest timp, nu şi-a văzut familia. Aceasta, însă, nu uită de el. Unul dintre fraţii lui Ion, care se afla la muncă peste hotare, a revenit acasă ca să-i fie alături. Mai mult, familia a căutat un nou avocat, în speranţa că i se va face dreptate. Dumitru Radu, avocatul lui Ion, spune că sănătatea nu-i permite clientului său să-şi ispăşească pedeapsa în condiţiile penitenciarului, acesta având nevoie de îngrijiri speciale: “Am depus recurs la Curtea de Apel pentru schimbarea modului de pedeapsă necondiţionat în penitenciar. Lucrăm ca să întoarcem dosarul la rejudecare în prima instanţă şi acolo să putem cere o expertiză medico-legală, care ar demonstra dacă el poate sau nu să suporte acest mod de pedeapsă un timp atât de îndelungat”.
Încălcări de procedură vs decizie irevocabilă
Ion îşi aminteşte ziua când a fost reţinut şi spune că nu înţelege nici azi cum de i s-a putut întâmpla anume lui acest lucru. El spune că nu ştia despre existenţa marijuanei la el, negând categoric implicarea sa în prelucrarea şi răspândirea substanţelor narcotice şi psihotrope. Nici avocatul acestuia nu crede în vinovăţia clientului său, spunând că “au fost comise mai multe erori de procedură. În primul rând, percheziţia la domiciliu a fost făcută fără autorizare. Martorii sunt poliţiştii. Deci, martori din exterior, nepărtinitori, nu au fost. Sunt mai multe aspecte asupra cărora ar fi trebuit să se lucreze când dosarul era încă în instanţă”.
În judecată s-a vorbit despre faptul că poliţistul a intrat în casă cu permisiunea stăpânului şi a “depistat, sub masă, un pachet cu masă vegetală uscată mărunţită, de culoare verde, cu miros specific” (expertiza a demonstrat că masa vegetală găsită este marijuana, care face parte din categoria substanţelor narcotice), după care a chemat grupul operativ, care a depistat încă şase pacheţele cu acelaşi conţinut. În dosar, declaraţiile poliţistului sunt confuze: ba el a găsit un pachet cu substanţe psihotrope la deţinut şi a chemat grupul operativ, care a găsit celelalte pachete, ba a chemat grupul operativ imediat după ce a simţit mirosul şi acesta a găsit pachetele. La judecată, însă, nu s-a pus accentul pe consecutivitatea evenimentelor şi pe legalitatea acţiunilor poliţiei.
Cu toate că au fost comise mai multe încălcări, acest fapt nu mai contează din momentul în care decizia privind vinovăţia lui Ion este irevocabilă şi nu mai poate fi atacată. Dumitru Radu, avocatul lui Ion, spune că, “pentru revizuire, e nevoie de probe noi. Aceste probe pot fi obţinute după o nouă expertiză, care ar arăta că el nu poate fi ţinut în condiţii de penitenciar, dar şi faptul că el, fizic, nu ar fi putut distribui astfel de substanţe. Doar în acest caz vom putea apela la revizuire, restituind dosarul în prima instanţă. Până nu obţinem probe noi, procedural, nu putem face nimic”.
Închis pentru că şi-a schimbat locuinţa
Potrivit sentinţei Judecătoriei Hânceşti din 24 decembrie 2010, Ion a fost recunoscut vinovat în baza art. 217/1, alin. (3), lit. f) CPRM (Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare), cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de trei ani, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate de primire, prelucrare, depozitare, transportare a substanţelor narcotice sau psihotrope pe un termen de trei ani. În baza art. 90 CPRM, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiţionat, pe un termen de probă de un an.
Prin sentinţa Judecătoriei Hânceşti din 15 februarie 2011, Ion a fost condamnat în baza aceluiaşi articol, cu ispăşirea pedepsei în închisoare, pe un termen de 5,2 ani, cu privare de dreptul de a exercita orice activitate în domeniul farmaceutic şi medicinal pe un termen de cinci ani. În temeiul art. 90, alin. 1, 2, 6, lit. a) CPRM, pedeapsa a fost suspendată condiţionat pe un termen de probă de patru ani cu stabilirea obligaţiunii de a nu-şi schimba domiciliul fără consimţământul organului competent.
Astfel, până la definitivarea sentinţei, Ion nu avea dreptul să-şi schimbe domiciliul. El, însă, susţine că nu ştia despre acest fapt, căci nimeni nu-l avertizase: “Eu n-am ştiut. Nimeni nu mi-a spus nimic. Doar n-am făcut ceva rău”. Astfel, atunci când bunica sa, persoană singură şi în etate, l-a rugat să treacă la ea cu traiul, pentru a-i alina singurătatea, Ion a acceptat. Deşi bunica se află în acelaşi sat, casa acesteia fiind la o distanţă de trei case de a lui Ion, însuşi faptul că s-a mutat în altă locuinţă fără a primi autorizare judiciară a complicat mult situaţia tânărului, fiind luată decizia ca acesta să-şi ispăşească pedeapsa în penitenciar.
N-am mai avut deţinuţi într-o stare atât de gravă
În momentul de faţă, Ion se află în Penitenciarul nr. 13 de tip semiînchis. Are noroc de colegii de celulă, care-l susţin şi-l ajută, dar şi de medicii penitenciarului, care au discutat anterior cu ceilalţi deţinuţi, explicându-le în ce stare se află Ion şi de ce fel de ajutor ar avea nevoie din partea acestora. Medicul-şef al penitenciarului subliniază că “Ion are nevoie de asistenţă specială. Patologia dată nu se vindecă. El nici lingura nu poate s-o ţină singur. Infirmierii îl ajută permanent, dar şi colegii de celulă nu-l lasă singur la nevoie, mai ales atunci când infirmierii sunt ocupaţi cu alţi pacienţi”.
Ca să nu se agraveze starea psihologică a deţinutului, medicul-şef susţine că “am luat măsuri ca să aibă anumite condiţii şi, astfel, starea lui este stabilă”. Ion, însă, spune că s-a speriat mult atunci când a fost reţinut şi, mai târziu, când a fost adus în penitenciar. El n-a fost niciodată atât de departe de familia sa şi se gândeşte cu frică la acea perioadă îndelungată pe care o va petrece după gratii. Medicul, la rândul său, spune că “n-am mai avut deţinuţi într-o stare atât de gravă şi n-am auzit să fi fost un caz similar într-un alt penitenciar”.
Dumitru Radu, avocatul lui Ion, spune că, deşi medicul de la penitenciar poate să expună în scris starea de sănătate a deţinutului, “concluzia lui nu are o forţă majoră pentru caz. Trebuie să întoarcem cazul în prima instanţă, la Hânceşti. Dacă îmi dă expertiza medico-legală răspuns nu doar la prima întrebare (dacă îşi poate ispăşi pedeapsa în condiţiile penitenciarului), dar şi la a doua întrebare (dacă a fost apt fizic să comită fapta de care este acuzat, să planteze şi apoi să răspândească substanţe narcotice), vom putea depune o cerere de revizuire. Eu cred că, fizic, el nu putea comite o astfel de infracţiune”.
Potrivit datelor Departamentului Instituţiilor Penitenciare, în prezent, printre deţinuţii penitenciarelor se numără zece persoane cu gradul I de invaliditate.
