Decizii dubioase în justiţie
În ultimele două săptămâni, Consiliul Superior al Magistraturii a luat mai multe decizii dubioase. Un judecător şi un candidat la funcţia de judecător au fost propuşi repetat preşedintelui Timofti pentru promovarea, respectiv numirea în funcţie, deşi acesta i-a refuzat anterior. Totodată, Consiliul a respins solicitarea procurorului general de a iniţia urmărirea penală în privinţa a trei judecători de la Curtea Supremă de Justiţie, suspectaţi că ar fi emis cu bună ştiinţă o hotărâre contrară legii.
Marţi, 14 iulie 2015, în cadrul şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) au depus jurământul doi dintre judecătorii recent numiţi în funcţie. Printre ei şi Natalia Berbec, absolventă a INJ, cea care a fost respinsă anterior de două ori de şeful statului, o dată la o funcţie de judecător în Chişinău şi ulterior, la Hânceşti. Berbec a fost respinsă de preşedinte pentru că atunci când a fost verificată de Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS), în 2013, s-a depistat că aceasta, în perioada 2001-2009, ar fi lucrat pentru companii suspectate de activităţi de crimă financiară şi grupări specializate în trafic de droguri, iar ulterior, în cadrul ÎM „Regia Transport Electric”, întreprindere supusă în acea perioadă unor atacuri „raider”. SIS-ul îl informa pe preşedinte că Berbec ar avea relaţii apropiate cu o persoană suspectată de implicarea în mai multe afaceri ilegale, care, la rându-i, se afla în relaţii de interes cu Veaceslav Platon, un controversat om de afaceri, implicat de-a lungul timpului în mai multe scandaluri.
A ajuns judecătoare din a treia încercare
CSM a propus preşedintelui, la finele anului 2014, candidatura Nataliei Berbec la funcţia de judecătoare într-o instanţă din Chişinău. Timofti, bazându-se pe documentul primit de la SIS, a respins candidatura sa. La scurt timp, aceasta a revenit cu o altă solicitare, de a fi numită în funcţia de judecătoare la Judecătoria Hânceşti. Şi de această dată, preşedintele a respins candidatura sa. Pe 23 aprilie, Natalia Berbec a solicitat repetat numirea sa în funcţie, iar la scurt timp, CSM a decis că aceasta urmează a fi propusă, pentru a treia oară, spre numire, şefului statului. Conform unei hotărâri a CSM din 2 iunie 2015, membrii instituţiei au ajuns la concluzia că temeiurile de respingere a candidaturii sale invocate de preşedinte, „ce se referă la conflicte de interese, relaţii cu persoane controversate, mijloace financiare cu provenienţa neclară sau suspectă, sunt nefondate şi irelevante, iar argumentele invocate au caracter declarativ”. În hotărâre se menţionează că CSM a verificat informaţiile expuse în refuzul preşedintelui şi nu „au fost depistate careva probe incontestabile de incompatibilitate a doamnei Natalia Berbec cu funcţia respectivă”. Astfel, Berbec a fost propusă repetat, iar pe 10 iulie 2015, Timofti, care nu mai putea, legal, să respingă candidatura ei, a semnat decretul.
Victor Micu, preşedintele CSM, susţine că nu au fost temeiuri pentru a nu propune repetat candidatura Nataliei Berbec. „Faptul că a lucrat cândva, când era copil, nu ştiu unde, nu înseamnă că nu are dreptul să fie judecătoare… Ea a spus că nu-l cunoaşte pe Platon. Iar acuzaţiile aveau o formă generală. Dacă erau fapte concrete, era altceva. În şedinţă, ea a demonstrat că nu a avut nicio atribuţie la acuzaţiile aduse ei”, precizează acesta.
Morozan, la Curtea de Apel, cu mâna CSM
Şi Ghenadie Morozan, judecător de instrucţie la Judecătoria Râşcani, a fost promovat la Curtea de Apel (CA) Chişinău printr-un scenariu similar. În martie 2015, CSM l-a propus preşedintelui pentru numirea în funcţia de judecător la CA Chişinău. Atunci, Nicolae Timofti a respins candidatura lui Morozan. Conform hotărârii CSM din 7 iulie 2015, argumentele care l-au determinat pe şeful statului să respingă candidatura lui Ghenadie Morozan erau expuse într-o sesizare a Uniunii Organizaţiilor Nonguvernamentale „Alianţa Anticorupţie”, în care se spunea că „integritatea, reputaţia profesională şi moralitatea acestuia nu pot fi considerate ireproşabile”. Nici CSM, nici şeful statului nu au făcut referire la faptul că Morozan este cunoscut drept unul dintre judecătorii „din iad”, or, comisia Nagacevschi, care a investigat evenimentele din aprilie 2009, a scos la iveală faptul că Ghenadie Morozan a examinat 18 demersuri ale procurorilor în incinta CGP, la 10 aprilie 2009. Acesta a admis 16 solicitări ale procurorilor şi a respins doar 2. Potrivit raportului, Morozan a examinat cazurile, în medie, 25 de minute fiecare. Cele mai mici intervale de examinare au fost de 6 minute (1 caz) şi 9 minute (1 caz), în rest, toate fiind cercetate în câte 15 minute. Anterior, ZdG a scris că judecătorul deţine o casă de lux în sect. Râşcani, dar şi că fratele său este căsătorit cu Vera Morozan, sora controversatului deputat şi om de afaceri Vlad Plahotniuc.
Deşi a fost refuzat de preşedinte, Morozan a solicitat repetat să fie numit la CA, iar Consiliul, ca şi în cazul Nataliei Berbec, i-a satisfăcut solicitarea, propunându-l şefului statului pentru promovare, după ce a ajuns la concluzia că acuzaţiile şi neclarităţie privind activitatea sa sunt doar pur declarative, fără a putea fi probate. Opt din cei 11 membri ai CSM prezenţi la şedinţă au votat pentru candidatura lui Morozan. Iar Timofti s-a conformat. „Lui i s-a încriminat precum că ar avea bunuri nedeclarate, casă…. CNI-ul l-a investigat şi nu a constatat careva abateri în declaraţia lui. În cazul ăsta, noi nu am putut face nimic. Nu ne putem baza pe presupuneri”, a precizat preşedintele CSM, Victor Micu.
Membrii CSM au protejat trei judecători
Săptămâna trecută, membrii CSM şi-au mai dat un vot scandalos. Aceştia au refuzat să accepte demersul procurorului general, Corneliu Gurin, pentru tragerea la răspundere penală a trei judecători de la CSJ, Ion Druţă, Valentina Clevadî şi Iulia Sârcu, cei care, făcând parte dintr-un complet de cinci judecători (alţi doi au avut opinii separate), au dispus transformarea unei datorii dintre un agent economic şi o persoană fizică în una publică, ce urma a fi achitată din bugetul de stat. Este vorba despre deja celebrul dosar „Aroma-Floris S”, despre care ZdG a scris în ediţia din 4 iunie 2015, în articolul „Schema din justiţie”.
„Aşa a votat majoritatea. S-a considerat că procurorul trebuia să demonstreze intenţia în acţiunile acestor judecători”, explică Victor Micu. „4 membri au votat pentru a da acest acord. Eu nu pot explica votul colegilor, pentru că fiecare are dreptul la vot. Dar, cred că procurorul a făcut o omisiune. E bine ca procurorul, când vine în faţa CSM-ului, să vină cu mai multe componenţe de infracţiune, inclusiv neglijenţă sau abuz în serviciu. Eu cred că trebuia să fie acceptată urmărirea penală a judecătorilor. Dar, nu e exclus ca procurorul general să revină cu o nouă solicitare”, susţine un alt membru al CSM, Teo Cârnaţ. „Eu nu pot răspunde de ce s-a votat aşa. Eu şi alţi colegi vom face o opinie separată”, ne-a spus şi Dumitru Visternicean.
Adrian Popenco, care, după ce Eduard Harunjen a fost promovat la începutul lunii iulie în funcţia de prim-adjunct al procurorului general, a devenit şeful interimar al Procuraturii Anticorupţie, cea care investighează activitatea acestor judecători, ne-a spus că instituţia va aştepta decizia motivată a membrilor CSM, iar ulterior se va decide care vor fi paşii următori. Există totuşi două posibilităţi. Fie procurorii cer repetat acordul pentru urmărirea penală a celor trei judecători, fie ancheta se finalizează înainte de a începe cu adevărat.
Un preşedinte de instanţă a demisionat după ce a apărut în presă
Şi dacă unii judecători scapă de pedepse penale deşi numele lor este mediatizat în presă, iar alţii sunt promovaţi deşi numele lor a apărut în diverse scandaluri, există şi judecători care, coincidenţă sau nu, după apariţia unor articole în presă, îşi prezintă demisia. Astfel, la îneputul lunii iulie, Ghenadie Eni, preşedintele CA Cahul, şi-a dat demisia din funcţia de judecător şi preşedinte de instanţă. Decizia magistratului a venit la doar câteva săptămâni după ce ZdG a scris că magistratul a obţinut un teren de la primăria Cahul, chiar în perioada în care pe rolul instanţei pe care o conducea era un dosar care viza câţiva funcţionari locali, inclusiv pe primarul de atunci al or. Cahul, Petru Burlacu. La începutul lunii iunie 2015, ZdG, dar şi alte câteva instituţii media, scriau că Ghenadie Eni, preşedintele Curţii de Apel Cahul, a primit de la autorităţile publice locale un teren pentru construcţia unei case de locuit, teren pe care l-a solicitat încă în anul 2009.
„Tranzacţia” a avut loc chiar înainte ca instanţa pe care Eni o conduce(a) să examineze un dosar în care primarul de Cahul şi arhitectul oraşului au fost obligaţi de prima instanţă să achite unui om de afaceri local o sută de mii de lei. Judecătorul susţinea că la mijloc ar fi doar o simplă coincidenţă, în timp ce avocatul omului de afaceri considera că înţelegerea s-a făcut pentru ca la Curtea de Apel primarul şi arhitectul să câştige dosarul. La scurt timp după apariţia acestui articol, magistratul şi-a anunţat demisia, iar pe 30 iunie 2015, prin decretul preşedintelui Timofti, Eni a fost eliberat din funcţia de judecător şi din cea de preşedinte. Pe 7 iulie 2015, CSM a numit un preşedinte interimar, pe Galina Vavrin. Tot atunci, în urma demersului colectivului instituţiei, Eni a fost propus de CSM şefului statului pentru decorare cu ordinul „Gloria Muncii” „în semn de recunoştinţă pentru merite deosebite în activitate, înalt profesionalism şi contribuţii remarcabile la consolidarea sistemului judecătoresc, spirit de iniţiativă, promovarea reformelor în justiţie…”.
