Culisele microbuzelor (II) : 3–15 mii euro pentru o rută
Oficial, pentru a plasa un microbuz pe vreo rută din Chişinău, trebuie să adresezi o cerere Primăriei sau administratorilor de rute. Atunci când apar locuri disponibile, primeşti ruta gratuit. Neoficial, doritorii de a circula pe vreo o rută din capitală scot din buzunar, pentru început, 3-15 mii de euro. Autorităţile, deşi recunosc existenţa unor astfel de tranzacţii, dau inapte din umeri, pentru că nu dispun de pârghii eficiente pentru a le stopa.
Continuare din numărul trecut
Dacă ai un microbuz şi vrei să circuli cu el pe una dintre rutele Chişinăului, procedura, la prima vedere, e simplă. Te adresezi la Primărie sau la unul dintre cei 19 administratori de rute, indicând pe care traseu ai dori să munceşti. Dacă sunt rute disponibile, Primăria îţi oferă un loc, după care semnezi cu administratorul un contract pe o anumită perioadă de timp. Contractul spune, de obicei, că tu dai în chirie automobilul personal respectivei firme. Teoretic, procedura e una fără taxe, presupunând că solicitantul nu plăteşte pentru acel loc pe rută. Practic, acest lucru e imposibil, pentru că, oficial, niciodată nu sunt locuri disponibile pentru muritorii de rând.
„Cei de la Primărie nu o să vă spună vouă tot, că e ‘nezacona'”
Am telefonat la mai mulţi administratori de rute, interesându-ne despre cum am putea plasa un microbuz pe rutele administrate de ei. La CP “Auto-Rapid” ne-au spus că “nu ştiu dacă avem locuri. Veniţi la noi, ca să vorbiţi cu mecanicii. Ei cunosc realitatea. Poate luaţi vreun loc în arendă, care costă vreo 100 de euro pe lună”, ne-a spus cineva de la firma respectivă. I-am spus că, la Primărie, am fost informaţi că pentru a obţine un loc pe rută nu trebuie să plătim, ci doar să scriem o cerere. “E fantastic aşa ceva, de necrezut. Mai demult era mai uşor, acum e greu”, ne-a spus interlocutoarea. La SRL “NVST” ni s-a spus că nici ei nu au locuri libere, “doar arendă, cam 100 de euro pe lună. Cei de la Primărie nu o să vă spună vouă tot, că e “nezacona” (ilegal – n.r.). Bărbatul care a răspuns la telefonul firmei ne-a transmis, însă, un număr de telefon pentru a-l contacta pe cineva care doreşte să vândă o rută.
Cei de la SRL “Ruta-Prim” şi-au dat seama că e ceva dubios la mijloc. Sergiu, el fiind, probabil, conducătorul firmei, ne-a spus că pe ruta 192, cea despre care am spus că ne interesează, nu sunt locuri. De altfel, acesta ne-a spus că nici pe celelalte rute nu sunt locuri, “poate, după revizie, s-ar elibera vreun loc. Cei care au probleme şi nu le rezolvă vor pleca. La noi locurile nu se vând. Scrieţi cerere şi aşteptaţi”, ne-au explicat la SRL “Ruta-Prim”. Nu au vorbit despre posibilitatea de a cumpăra o rută nici cei de la Remta-Transport-Privat. ”Nu, nu vă putem ajuta. Nu sunt locuri. Avem maşini suficiente. Poate doar în arendă, dar nici aşa nu ştiu dacă-i posibil. Nu cunosc nimic despre cumpărarea de rute”, ne-a spus reprezentantul firmei.
Reprezentanţii SRL “Asoio” susţin că nu au nevoie de maşini pe rutele administrate de ei. “Nu avem locuri şi nu vă pot promite că vom avea”, ne-au spus aceştia. Cei de la SRL “Foc” ne-au îndemnat să scriem o cerere la Primărie, “pentru că aşa-i procedura legală”. Acum avem locuri doar pe ruta 118. Pentru asta nu trebuie să plătiţi nimic”, ne-au spus cei de la SRL “Foc”.
Ion Mămăligă, directorul Agenţiei de Transport SRL “Microbuz”, a precizat că, atunci când apelează cineva la el cu o asemenea întrebare, îl îndrumă spre oamenii despre care ştie că vând ruta. Mămăligă spune că nu s-a implicat şi nu vrea să se implice în asemenea scheme.
20 mii de EURO: microbuz + rută
Dacă pare aproape imposibil să soluţionezi problema la Primărie sau la administratorii de rute, pe cele mai populare site-uri de anunţuri găseşti sute de avize prin care ţi se propune cumpărarea sau chiar închirierea unei rute în Chişinău, contra unor sume de 3-15 mii de euro, în funcţie de traseu şi, implicit, de venitul pe care îl poţi obţine. Există chiar cazuri când un loc pe o rută costă mai mult decât unitatea de transport. Cert e că, după discuţiile cu “vânzătorii de rute”, nu rămâi cu impresia că, în acest domeniu, lucrurile ar sta atât de rău precum lasă să se înţeleagă administratorii de rute care, de câţiva ani deja, solicită majorarea tarifelor pentru acest gen de servicii. Din discuţiile cu vânzătorii de rute reiese că venitul minim lunar pe care îl are o persoană ajunge lejer la 1000 USD (10-15 mii de lei pentru cel care deţine ruta) şi că din acest business se hrănesc cel puţin 3 oameni: administratorul, proprietarul rutei şi şoferul.
Iniţial, mi-a atras atenţia un anunţ care oferea un Sprinter cu 21 de locuri, în stare perfectă, şi ruta 109. În anunţ suntem asiguraţi de un venit stabil în fiecare zi. “Venitul sigur e de 400 de lei pe zi, în prezent. Ăsta-i planul. Dvs. staţi acasă, dar vi se dau zilnic 400 de lei. Din aceşti bani, achiţi lunar fişa, 1600 de lei. Restul sunt ai dvs. Era ceva mai mult, dar s-a scumpit motorina. Dacă va fi 5 lei, va fi altceva”, ne asigură interlocutorul, care cere 20 mii de euro.
Un loc pe ruta 111 şi un microbuz Mercedes Benz costă 15200 de euro. “Zilnic, iei 350 de lei. Lunar, achiţi administratorilor de rute circa 1200 de lei. Pe la 9 sunteţi acasă. E o investiţie bună”, ne asigură vânzătorul, care spune că vinde maşina pentru că vrea să plece peste hotare.
Ruta 110 şi un Sprinter costă 20 mii de euro, aflăm din alt anunţ. Autorul precizează că vinde microbuzul doar împreună cu locul pe rută. “Dacă vreţi doar ruta, o vând cu 15 mii. Ruta împreună cu maşina costă 20 mii de euro”, ne-a spus bărbatul care, la rându-i, vrea să plece peste hotare şi spune că nu mai are rost să o ţină. “Acum, nu-i cum era cândva. E vorba să se scumpească biletul la 4 lei şi va fi bine. Dacă lucrez cu şofer, îmi dă zilnic 500 de lei. Restul şi-i ia lui. Sâmbăta şi duminica, planu-i diferit, e 450 de lei”
125, 189 – 5 mii, 175 – 3 mii
Un loc pe ruta 175 costă 3 mii de euro. “Câştigul e diferit, între 500 şi 1000 de lei pe zi. Din aceşti bani trebuie să-i plăteşti 1500 de lei lunar administratorului de rută şi alţi 500 de lei în fondul social”, ne spune vânzătorul, care consideră că vânzarea rutei e o practică normală. “Sunt firme care deţin toate locurile pe rute. Primăria le-a dat lor. La alte firme, locurile sunt ale persoanelor private”, ne spune acesta.
Cu 5 mii de euro poţi cumpăra un loc pe ruta 125. Vânzătorul spune că profitul zilnic depinde de anotimp. “Acum, faci vreo 500 de lei pe zi, fără să-i dai bătaie până la 9-10. Pe la vreo 7 îs acasă, cu cel puţin 500 de lei”, precizează vânzătorul. L-am întrebat şi pe acesta cum e posibil să vândă ruta, dacă aceasta se presupune că ar fi o procedură gratuită. “N-am auzit aşa poveşti. Şi eu am cumpărat-o. Atunci am avut un ban, l-am investit, iar acum vreau să fac altceva. Anul trecut, o rută costa 8 mii. Imaginează-ţi cât va costa dacă s-ar mări taxa de la 3 la 5 lei”, ne spune vânzătorul.
Un loc pe ruta 189 ajunge şi el la 5 mii de euro. “Vino şi vezi cât facem pe zi. Câştigi, sigur, peste 500 de lei. Nu ştiu dacă va creşte sau nu taxa pentru călătorii, acum e normal”, ne-a asigurat un alt vânzător.
102 = 10 mii de euro. “Faci şi 1000 pe zi”
Ruta 102 e mai scumpă. Un loc aici costă 10 mii de euro. Vânzătorul ne asigură că, deşi preţul pare mare, merită investiţia. “Care rute costă 3 mii? 175, 193? Păi, du-te la 175 şi vei avea dureri de cap. E o rută proastă, drumuri proaste. Ruta 102 circulă prin centru. N-are “canecinaia” (staţie terminus – n.r.). Nu-s mulţi oameni. Dacă te-ai încărcat, în două staţii eşti gol. E un mare plus cu poliţia rutieră. Aici lucrezi cât poţi, cât ai putere. Poţi să te porneşti de unde vrei. E ca la peşte. Murdar, poţi face 2000, 1500 de lei. Curat, depinde. Faci şi 500, şi 1000 pe zi. Depinde de zi. Sâmbata şi duminica e mai bine. Preţul nu e negociabil, e 10 mii. Mai demult am vândut mai scump. Acum, dacă cresc tarifele, rutele se vor scumpi. Nimeni nu ştie cât va costa. E ca la piaţă. Unde-s bani mai mulţi, apar interese. Tu, dacă vrei să lucrezi aici, pe lună plăteşti la firmă 4000 de lei. 1300 îţi vin pe card, 170 se reţin. Când te duci în concediu, după 11 luni, acei 170 îţi vin înapoi. Practic, dai vreo 2400 de lei la firmă. Nimeni nu te controlează, n-au treabă cu tine”, ne-a spus un vânzător de pe ruta 102.
Sunt şi persoane care angajează şoferi. Autorul anunţului spune că cere de la aceştia, acum, când tariful e de 3 lei, 450 de lei pe zi. “Iese şi la şoferi bani, pentru că azi nimeni nu mai lucrează de pomană”, ne-a asigurat interlocutorul.
Închirierea unei rute îl costă pe cel decis să o cumpere vreo 3000 de lei pe lună. Cel puţin atât cere o persoană care are un loc pe ruta 102. “Îmi dai lunar 3000 de lei şi alte 3000 firmei. Pe zi faci 800-900 de lei curat, dacă angajezi şofer, 550 de lei. Rămâi cu vreo 15 mii pe lună. Acum arenda e 3000, dar nu-ţi pot garanta că preţul va rămâne acelaşi, dacă ar creşte tariful”, ne-a spus vânzătorul.
Primăria: “Am auzit că se vând şi se cumpără rute”
Lilian Copaci, şeful Direcţiei management în transport din cadrul Direcţiei generale transport public şi căi de comunicaţie a Primăriei Chişinău, a declarat pentru ZdG că procedura oficială de acordare a unei rute e simplă şi gratuită. “Se scrie o cerere şi, dacă-i nevoie de microbuze pe vreo rută, mergi acolo unde-i nevoie. Problema e că rutele sunt supraaglomerate. Noi mai vrem să scăpăm de maşini”, a precizat Copaci.
„Am auzit că rutele se vând şi se cumpără, dar lipseşte un mecanism ce ar interzice asta. E anormal. Ei le-au primit gratis, iar acum le vând. Nu putem tolera acest lucru, dar nici nu putem interveni. Chiar dacă rutele se vând şi se cumpără, oficial, ele sunt înscrise pe numele celor care le deţineau în anii ‘90. În prezent, perfectăm nişte acte normative care ar reglementa activitatea în domeniu”, a precizat Copaci.
Ion Mămăligă, preşedintele Asociaţiei Transportatorilor Privaţi (ATP), ne explică de unde s-a luat tradiţia vânzării şi cumpărării rutelor. “Am moştenit un sistem putred, de care nu putem scăpa. Cei care au primit rutele de la Primărie, la începuturi, au plătit pentru ele. Acum, dacă cineva renunţă la acest business, consideră că locul pe rută este al lui, şi îl vinde. Dar astea sunt tranzacţii ilegale, neoficiale. Din păcate, nu putem dezrădăcina fenomenul”, afirmă Mămăligă, care ne spune că întâmpină probleme atunci când încearcă să schimbe o maşină cu alta, pe aceeaşi rută.
Reprezentanţii Direcţiei Transport ne spun că pentru asta trebuie să anunţăm o anumită persoană, căreia i-a aparţinut locul pe rută cu 10-15 ani în urmă. Există chiar cazuri când respectivii sunt decedaţi, dar locurile tot figurează pe numele lor. E stupid, dar asta e. Nu suntem bucuroşi de acest sistem”, precizează Mămăligă.
